LAST DAYS LAWLESSNESS- HOW TO BEAT IT!


“Years ago a wise sage said – “your problem is you see all these problems in pieces…you must see it as a whole.” We see ISIS, the Presidents uncertainty, immigration, debt mounts, riots in Ferguson, athletes caught on video doing violence…these are the pieces but what is the unifying whole?

The unifying ingredient is a spirit of “lawlessness.”

Pierces book “The Future War of The Church.” – he says, “LAWLESSNESS means to be without regard for the principles and regulations established by a governing authority. It means to be uncontrolled. In a spiritual sense lawlessness is a disregard for Gods laws and His order.” Read the full article>>

Source : Lance Wallnau

Scrie un comentariu

Filed under Ambition and Power, Decadere spirituala

What are ten characteristics I look for in an aspiring pastor?


Originally posted on Pastori in partasie:

Scripture must first be our guide when evaluating a young man’s desire for pastoral ministry (1 Tim. 3:1-7; Titus 1:5-9; 1 Pet. 5:1-4).  This blueprint needs to then be evaluated by the young man’s desire for the work (internal calling), and then by the pastors and congregation of his local church (external calling). Although those Scripture qualities are helpful, they are not exhaustive.

So, here are 10 other characteristics I look for that I feel are not necessarily deal breakers, but nonetheless very important for pastoral ministry and fall within the frame work of the fruit of the spirit in a Christian’s life:

  • A deep love and burden for people and souls
  • A clear, personal love for Jesus
  • A warmth in personality that people respond to well
  • A unique ability to understand and explain God’s Word

View original 67 more words

Scrie un comentariu

Filed under Uncategorized

We must measure “success” by fruit of the Spirit, not numbers.


Whenever Driscoll’s bullying behavior was challenged, the response from many in the Christian culture was to say, “Yes, but he’s doing so much good! Look at how his church just keeps growing and growing! He’s even convinced MEN to go to church!”  No doubt this results-based culture influenced Driscoll’s decision to use church funds to pay for a spot on the New York Times bestseller list and to vow to “destroy” other area churches “brick by brick.”

When Christians measure a church’s “success” by numbers rather than the fruit of the Spirit, we create a culture that looks nothing like the Kingdom Jesus preached. But Scripture does not teach us that the fruit of the Spirit is satellite campuses, book sales, and market share. Scripture teaches us that the fruit of the Spirit is love, joy, peace, patience, kindness, goodness, faithfulness, gentleness, and self-control.  Jesus said that we identify false preachers, not by their position on obscure theological matters, but by the degree to which their lives exhibit this type fruit.  In other words, getting men to go to church is not the same as making disciples of Jesus, and we best not confuse the two. 

All across the world, there are thousands and thousands of pastors laboring faithfully to help grow and nurture the fruit of the Spirit within their congregations. Some of these congregations are growing and others are dwindling.  Perhaps we should do a better job of honoring such pastors—by thanking them, encouraging them, and  maybe listening to them for a change at our pastors conferences. When Christians measure church success by the standards of American culture—money, power, prestige, numbers—we set ourselves up for scandal, discouragement, and abuse of authority/funds/people. Jesus never promised us success by worldly standards. He only asked that we remain faithful. And far too many pastors are getting the message that faithfulness isn’t enough. 

Character matters.  Integrity matters. Kindness matters. How we do things in the Church matters. All of this is is part of our testimony and when it is compromised in the name of “success,” we loose the very saltiness that is supposed to set us apart. Read more>>

Source : Rachel Held Evans

Scrie un comentariu

Filed under Decadere spirituala, Trezire spirituala

Why Don’t Christians Witness?


Scrie un comentariu

Filed under Testimony, Witness

Liviu Olah – Un om al rugaciunii care nu s-a compromis


Originally posted on agnus dei - english + romanian blog:

“M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta. Deacum ma asteapta cununa neprihanirii , pe care mi-o va da , in ziua “aceea”, Domnul, Judecatorul cel drept…” 2Timotei 4:7-8

Fratele Liviu Olah  este născut la 30.05.1934 în Oradea, Judetul Bihor, cu studii la Facultatea de drept, de profesie jurist, însă a renuntat la profesie ca sa slujeasca ca pastor baptist. Fratele Liviu Olah a plecat la Domnul in Iulie 2008.

Liviu Olah

Se duce, incet, generatia parintilor nostri, cei care acum sunt in a saptea decada a vietii. Intre ei, Liviu Olah a fost un evanghelist de exceptie, prin care Dumnezeu ne-a vorbit tuturor celor din Romania comunista, in anii 70-80. Daca Iosif Ton era vocea teologiei evanghelice, cu studiile sale in strainatate, daca Marcu Nichifor era vocea spiritualitatii evanghelice carismatice, ajunsa la noi…

View original 1,359 more words

Scrie un comentariu

Filed under Uncategorized

Liviu Olah – Doamne Dumnezeule, fa ceva ca pocaitii sa se pocaiasca!


Originally posted on agnus dei - english + romanian blog:

Liviu Olah – Un om al lui Dumnezeu, un om al rugaciunii

Desi am scris mesajul, trebuie neaparat ascultat videoclipul, in special incepand de la minutul 7 si sa ne intrebam: Cand e ultima data cand am/ati asistat la o predica unde audienta a plans in hohote?

In primele 2 minute se vorbeste despre fratele Olah din perioada  in care era pastor la Biserica Baptista nr. 2 cu Florica Chereches, Alexandru Bodor, Vasile Sonea

iar aprox. la minutul 2:20 predica fratele Olah.

Mesaj inregistrat in Biserica Baptista Nr. 2 Oradea 1974

Liviu Olah:

Dumnezeu nu lucreaza azi direct la mantuirea oamenilor, nu lucreaza prin ingeri  nici prin decretele Sale ceresti, ci lucreaza prin noi, frati scumpi. Intelegeti? Prin voi, prin mine, prin noi si daca noi nu stam la dispozitia Lui zadarnic a murit Hristos. Oamenii vor merge in iad. Eu si tu trebuie…

View original 623 more words

Scrie un comentariu

Filed under Uncategorized

Pocainta adevarata a unui slujitor


Este vorba de Iosif Ton . M-a impresionat foarte mult modul real, simplu si profund  in care s-a pocait” Cred ca poate fi oferit ca model pentru noi.  Iata un fragment din marturisirea care descrie momentele pocaintei adevarate:

“La începutul anului 1968, am avut o experienţă specială cu Dumnezeu – nu este cazul să intru aici în mai multe detalii – în care am înţeles clar că Domnul Isus Cristos a murit pentru toate păcatele mele şi că El mi le-a iertat pe toate. Am trăit atunci nu numai o mare eliberare ci am primit senzaţia clară că am fost făcut iarăşi om, că mi-a fost redată demnitatea de copil al lui Dumnezeu. Atunci am decis că Acela care a murit pentru mine trebuie să fie Stăpânul meu şi am hotărât că îmi voi trăi viaţa în slujba Lui şi că voi trăi în toate după călăuzirea Lui.

Primul lucru care am înţeles că este atunci voia Lui Dumnezeu pentru mine este să mă duc la o Biserică, să mă supun judecăţii ei şi să caut iertarea ei şi dezlegarea ei. Fiindcă eu fusesem membru în Biserica Baptistă din Cluj-Iris, am stat de vorbă cu pastorul ei, Iulian Tătaru, i-am spus despre iertarea pe care am primit-o de la Dumnezeu şi despre dorinţa mea ca să fiu primit înapoi în Biserică. El s-a bucurat foarte mult şi mi-a spus: Eu voi spune comitetului Bisericii şi apoi va trebui să vii să te examineze comitetul Dacă ei vor fi satisfăcuţi, ei vor recomanda adunării generale a Bisericii să te reprimească în sânul ei.”

Am fost de acord cu aceasta şi am fost chemat să stau de vorbă cu comitetul. Mă aşteptam să fie o examinare până în cele mai intime detalii. Dar mi-am zis că au tot dreptul să mă întrebe orice şi că eu le voi răspunde cu cea mai totală sinceritate. Conducătorul comitetului a început examinarea mea cu această întrebare neaşteptată de mine: „Frate Iosif, dumneata ştii că dacă vii în mod public în Biserica noastră îţi pierzi slujba? Şi, Doamne, bun serviciu ai!” (Eram atunci profesor la un liceu în Cluj!). Fiind luat prin surprindere de această întrebare, am răspuns brusc: „Frate Cuibus, eu ştiu că voi pierde acest serviciu, dar Domnul Isus a murit pentru păcatele mele şi a avut milă de mine şi m-a iertat; oare acum eu să nu fiu gata să pierd o slujbă bună pentru El? Eu sunt gata nu numai să pierd slujba, eu sunt gata şi să mor pentru El”

Fratele s-a uitat la ceilalţi membri ai comitetului şi le-a spus: „Eu cred că nu mai este nevoie de nici o altă întrebare. Eu propun să ne plecăm toţi în genunchi şi să mulţumim pentru întoarcerea fratelui Iosif la Dumnezeu.” Toţi au fost de acord cu aceasta şi ne-am plecat pe genunchi şi am plâns împreună de bucurie!

În primăvara anului 1968 a avut loc adunarea generală a Bisericii în care pastorul Iulian Tătarul a făcut o mişcătoare prezentare a vieţii mele, inclusiv căderea şi acum iertarea lui Dumnezeu, şi a propus Bisericii să fiu reprimit ca membru. Biserica a votat în unanimitate reprimirea mea în Biserică şi astfel am primit dezlegarea Bisericii. În prima duminică din iunie a acelui an am participat pentru prima dată după zece ani la Cina Domnului. Cu aceasta s-a încheiat procesul reabilitării mele spirituale…” Fragment preluat de aici

Scrie un comentariu

Filed under Uncategorized