Recent mi-a atras atentia un articol pe blogul „Pasi spre lumina”. Fiind un subiect pe tema modelului de conducere in care Biserica „Agape” era oferita ca exemplu, m-am hotarat sa particip si eu la „discutie”. Stupoare, dupa un comentariu publicat ma trezesc cu alte doua „aruncate la cosul de gunoi”, adica refuzate. Pentru cele refuzate am primit „confirmarea cu explicatii” printr-un email primit chiar de la „sursa”. Dar, fiindca il banuiam pe pastorul Petrica Lascau de astfel de practici, mi-am luat „masuri de siguranta”, adica le-am salvat si am sa le public aici impreuna cu email-ul primit si raspunsul care l-am dat. Motivul? Vreau sa vad opinia voastra despre comentariile respective si despre motivatiile care au stat la baza refuzul dumnealui de a le publica.
Primul comentariu refuzat:
Al doilea comentariu refuzat :
Email-ul primit :
„Hi dorinpele,
Cred că este inutil să continui un dialog pe tema aceasta. Văd de unde vii cu teoria și cred că e o pierdere de timp să încerc să te conving că experimentul nostru este viabil. Versetul la care apelezi nu cred că se referă în niciun caz la adunarea generală. Văd că ai o părere ciudată despre rolul pastorului. Nu crezi că există și oameni care se tem de Dumnezeu și au o chemare în acest domeniu? Evaluarea candidaților o fac ceilalți elders împreună cu pastorul.
Nu vreau să te supăr, dar lipsa ta de experiență și studiile în domeniul pastorației sunt mai mult decât evidente. Îți sugerz să discutăm alte subiecte.
Petrică Lascău”
Raspuns la email-ul primit:
– Fr Petrica, aici nu este vorba de suparare ci de cata maturitate dam dovada. Nu ma surprinde faptul ca dati bir cu fugitii si de data aceasta. Va este frica sa coborati cu picioarele pe pamant. Preferati sa ramaneti in „loja” si sa priviti de sus in jos invocand tot felul de motive care mai de care de puierile si lipsite de obiectivitate. A-ti depus din nou armele inainte de „lupta” probabil de frica pierderilor colaterale si , de ce nu, din dorinta pastrarii imaginii.
Pripeala cu care a-ti dat verdictul si refuzul de a „pasi spre lumina” ma face sa cred ca nu sunteti pregatit pentru o astfel de confruntare, mai ales pe domeniul public. Nu este pentru prima data cand cenzurati comentariile si refuzati dialogul. La fel a-ti procedat si in cazul altor bloggeri, ca de exemplu aici: http://penticostalul.wordpress.com/2011/09/13/de-ce-sunt-numai-comentarii-pozitive-pe-blogul-lui-petru-lascau/
Din pacate nu sunteti singurul pastor care nu a inteles sau nu vrea sa inteleaga rolul blogurilor.
Va ascundeti dupa perdele de catifea de unde scoate-ti doar capul pentru „cuvantari triumfaliste”
Referitor la rolul pastorului, pot sa va spun ca intr-adevar cred ca exista oameni tematori de Dumnezeu si care au o chemare in acest domeniu. Dar, in acelas timp, sunt ingrijorat de faptul ca anumiti pastori si-au instaurat adevarate domnii in bisericile care le „pastoresc”.
„Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire”, le-a spus Isus ucenicilor Săi, „dar între voi să nu fie aşa.” În loc să fie stăpâni, a spus Isus în continuare, ucenicii trebuie să-şi fie slujitori unii altora, iar cel mai mare este slujitorul tuturor (Marcu 10:42-43) .
Pe de alta parte, “Slujba pastorului s-a diversificat. Am ajuns sa nu ne mai dedicam lucrarii Cuvantului si rugaciunii pentru ca am devenit consilieri profesionisti, colectori de fonduri, administratori, membri in comitet, arbitri, politicieni si personalitati mass-media.”
In multe biserici de astazi s-a acceptat ideea ca pastorul este vocea finala a autoritatii in toate domeniile , de la doctrina la practica, de la pozitia amvonului la culoarea cheii din usa office-ului, s.a. Concluzionez si eu ceea ce spunea D.A. Carson: „Dar fără îndoială că, dacă un papă peste toată biserica reprezintă un lucru rău, un papă în fiecare biserică nu este un lucru cu nimic mai bun!”
In a 
Trezire si Restaurare 