Arhiva zilnică: 25 ianuarie 2013

Istoria Bisericii Penticostale “Betel” din Oradea(3)


Continuare de la a doua postare

… In anul 1939, comunitatea de credinciosi penticostali  s-au mutat pe strada Decebal unde au continuat slujbele religioase. Ei laudau pe Dumnezeu si erau o buna marturie inaintea oamenilor. Acest lucru a constituit un factor important in convertirea altor persoane. Cu toate acestea , crestinii apartinatori ai aceste noi religii au fost persecutati . Oficialitatile Bisericii de stat nu s-au bucurat nici de aparitia Bisericilor Penticostale si nici de progresul pe care-l inregistra acestea. Ca orice miscare de trezire spirituala , miscarea penticostala a avut parte de o opozitie care a mers pana la prigoana.

In vremea aceea credinciosii penticostali erau considerati ca facand parte din „sectele” interzise prin lege si deci, nu erau recunoscuti oficiali. In ciuda acestui fapt, Bisericile Penticostale ( incluzand aici si Biserica Penticostala nr.1 din Oradea) au continuat sa functioneze in clandestinitate , iar conducatorii Bisericilor au fost urmariti, amendati si arestati.

Perioada 1939-1944 a fost o perioada  de persecutie grea. Existau la un moment dat aproximativ 30 de frati din Judetul Bihor inchisi pentru credinta la inchisoarea din Oradea. Datorita dragostei ce exista intre credinciosi , crestinii penticostali din Oradea au fost determinati sa mearga in fiecare zi ca sa-i viziteze . Astfel ca in fiecare zi cate o familie din Biserica mergeau  la cei incarcerati ducandu-le de mancare  si facand interventii deosebite pentru eliberarea lor…

Alte articole pe aceeasi tema:
Istoria Bisericii Penticostale “Betel” din Oradea1
Istoria Bisericii Penticostale „Betel” din Oradea2

Scrie un comentariu

Din categoria Istoria Bisericii Betel Oradea

DE CE INTARZIE TREZIREA?


„…Dacă doreşti TREZIREA, citeşte acest articol şi vei găsi cauzele care o fac să întârzie
De ce întârzie trezirea? Răspunsul e destul de simplu: fiindcă evanghelismul e azi mult prea comercializat! Bănuţii văduvei şi ai săracilor sunt cheltuiţi de mulţi evanghelişti în huzur şi lux. Statisticile umflate, mulţimile enorme, rândurile de oameni care se predau, elogiile demnitarilor şi a primarilor, etc., sunt ridicate în slăvi. Toate cu scopul să atragă publicitate… şi bani. Săracul se înşeală când crede că îşi aduce ofranda în „slujba lui Dumnezeu”, când de fapt tot ce face e să ajute pe un predicator sau altul să-şi păstreze reputaţia sau să trăiască în saloane fastuoase de Hollywood…” Tot articolul aici

Sursa : Spre lumina

Scrie un comentariu

Din categoria Decadere spirituala, Leadership/Conducere, Lux si huzur