Impresii despre Bisericile Romanesti din America – Interviu Adi Gliga


Reporter: V-am oferit răgazul câtorva zile de readaptare la fusul orar de acasă, puţin timp pentru a vă reface niţel, după şirul nesfârşit de călătorii, concerte, programe de tot felul, aeroporturi diferite, oraşe diferite, maşini de tot felul, oameni diferiţi, etc, etc. Aşa cum ne-aţi promis, aşteptăm să aflăm de la voi câteva informaţii, impresii şi de ce nu, câteva gânduri, acum după încheierea turneului din Statele Unite.

Spuneţi-ne în primul rând, cum aţi călătorit, aţi ajuns cu bine acasă? V-aţi dorit mult să ajungeţi din nou acasă?

Adi Gliga: Mi-am dorit mult să vin acasă. Era prima dată când stăteam afară din România mai mult de zece zile.

A fost un drum lung, cu peripeţii multe şi obositor. Când am ajuns la Paris, unde am făcut escală, ne-am dat seama că bagajele noastre s-au rătăcit. Am zburat spre Amsterdam fără bagaje. Când am ajuns la Budapesta, am aşteptat bagajele dar nu au mai apărut. Am stat în noaptea aceea la aeroport în Budapesta, cu gândul că se mai poate face ceva, dar într-un final am plecat spre România. Cei care veniseră cu maşina după noi erau obosiţi. Nu aş vrea să mai trec prin ceea ce am trecut zilele acelea.

Turneul din America, a fost o exprienţă nouă şi unică. A fost destul de lung. O lună şi jumătate e ceva timp. Am fost foarte activi. Nu am avut aşteptări, dar am fost luat prin surprindere de felul în care a decurs totul.

Foto: Adi şi Cătălin – Ultima biserică vizitată: Agape Church, Yorba Linda, CA (Orange County)

Am învăţat multe, am văzut multe, a fost obositor penru că nu am avut timp pentru relaxare. Într-un tip aşa de scurt a fost o activitate prea mare. Am mai reuşit ocazional să evadăm şi să vedem câte o cascadă, sau ceva diferit.

Am înţeles de ce Dumnezeu a vrut să ajung în America. M-am maturizat mai mult şi m-am apropiat de Dumnezeu mai tare.

Reporter: Ce s-a întâmplat după episodul Chicago? Pe unde aţi mai umblat, cum a fost…?

Adi Gliga: Dupa Chicago, am fost invitaţi de nişte oameni simpli, dar foarte de treabă, în Detroit. A fost o experienţă plăcută. Am mâncat “chinezării”, am fost la muzeul Ford, dar am avut şi un timp foarte ziditor în biserica din loc, unde ne-am simţit foarte încurajaţi de dragostea cu care am fost primiti. Sunt recunoscator celor din Detroit pentru ca ne-au facut timpul petrcut acolo, un timp placut.

Reporter: Unde v-aţi simţit cel mai bine? Au fost locuri unde ați fost primiți cu multă căldură și aţi dori să ajungeţi din nou, în viitor? Au fost şi locuri în care nu aţi mai dori să vă reîntoarceţi?

Adi Gliga: Păi… au fost puţine locurile unde ne-am simţit mai puţin bine. În mare parte am avut bucuria să întâlnim oameni foarte credincioşi, care ne-au primit cu multă dragoste.

Ar fi nepotrivit să spun unde a fost sau nu, cel mai bine. Chiar dacă au fost doi sau trei oameni mai insensibili la care am sesizat ceva răutate, asta nu înseamnă că ceilalţi oameni care ne-au ascultat şi ne-au încurajat trebuie băgaţi în aceeaşi oală.

Au fost câteva probleme în vreo trei locuri, dar au fost chestii legate mai mult de lipsa de maturitate spirituală din partea unor oameni care, probabil se cred maturi. Dumnezeu cunoaşte tot şi va răsplăti fiecăruia după fapte, dar oamenii ne-au încurajat după fiecare eveniment şi au fost alături de noi. Probabil că la început, în anumite locatii erau sceptici, dar la final ne-am bucurat împreună. Pentru câteva persoane care nu au mare tangenţă cu adevarata viaţă spirituală, nu se merita sa arunc o pată peste toată dragostea celorlalţi.

Am fost primiţi bine în cea mai mare parte din turneu.

Noi suntem sinceri şi prin această sinceritate ne-am asumat anumite riscuri. Sunt două categorii de oameni când vine vorba de sinceritate. Oameni care te iubesc pentru adevar si oameni care te detestă. Peste 95% au fost cei care au ales să se apropie de Dumnezeu şi să se închine cu noi in Duh si Adevar.

Au încercat să mă elimine şi să facă în aşa fel să nu vorbesc. Au mers până acolo că au început să născocească tot felul de aiureli, ceea ce mi-a arătat diperarea unui om compromis.

Cum spuneam, ei au fost doar câţiva, dar cu noi era Dumnezeu şi era normal ca lucrurile să fie bine. Greu dar bine.

Am observat cât de mult a încercat Diavolul să mă oprească să vorbesc în America şi s-a folosit de aceşti oameni. Practic a fost împotrivire din partea celui rău, care a ales să se folosească de cine putea. De compromis, invidie, bârfă, ură, judecată nedreaptă, hoţi de orfani…etc. Doar omeni cu un astfel de caracter pot fi folosiţi de diavolul. Oricum, mai multe detalii vor apărea dacă îmi ajută Dumnezeu, în cartea pe care o scriu despre acest turneu.

Reporter: V-aţi făcut prieteni? Cum sunt tinerii români din America?

Adi Gliga:  Da, la finalul acestui turneu ne-am făcut prieteni adevaraţi, care au fost cu noi indiferent de situaţie. Au fost “prieteni” care ne-au abandonat, dar îi inţelegem. Dacă ar fi putut mai mult, ar fi făcut mai mult, dar Dumnezeu îi iubeşte şi a murit pentru toţi, aşa că şi noi îi iubim, chiar dacă nu înţelegem atitudinea lor.

Tinerii din America au nevoie de oameni sinceri, de modele. Noi am încercat să le vorbim, chiar dacă nu s-a dorit pe alocuri acest lucru, totuşi, cred că am intrat în vizorul lor şi că prin media vor avea ocazia să vadă că se poate mai mult.

Sunt sinceri şi doresc mai mult decât au în ceea ce priveşte viaţa spirituală. Din nefericire, am perceput creştinismul din America, din bisericile Române mai rămas în urmă decât cel de la noi, din Romania. E nevoie de mai mult. De un Pustan în America. Nu ar avea viaţă lungă acolo, dar ar merita încercat.

Activitatea noastră îi are în vedere de acum şi pe tinerii din America, aşa că ne-am schimbat “puţin” în urma acestei vizite în Statele Unite.

Reporter: Adi, ai anticipat puţin răspunsul la întrebarea următoare, totuşi, adresez întrebarea aşa cum am preconizat. Acum, după ce ai vizitat împreună cu Cătălin biserici române din statele Arizona, Illinois, Michigan, Washington, Oregon şi California, cum vi se par bisericile române din State? Cum vi se pare nivelul la care se practică muzica în bisericile de peste ocean, comparativ cu bisericile din România, sau din diaspora europeană, dacă doriţi?

Adi Gliga:  În ce priveşte muzica, jos pălăria. Mult talent şi calitate. Eu, personal, am rămas impresionat de trupele de la Conventie (Conferinţa Tinerilor de pe Coasta de Vest n.n.) Au cântat extraordinar.

Cea mai tare fanfară românească auzită vreodata a fost la biserica fratelui Lazar Gog.

Cea mai frumoasă interpretare a unor muzicieni din America a fost într-o dimineaţă la biserica fratelui Petrică Lascău, când au fost un grup cu vioară şi violoncel. Au cântat şi cu vocea şi am rămas uimit.

Cea mai buna voce auzită în America, a fost a unui prieten nou, Adi Kovaci.

Muzica în bisericile Romane din America e la inaltime… daca ar fi şi trăirea la fel, ar fi minunat.

Am fost într-o biserică unde trupa de închinare, a cântat extraordinar. După ce au plecat in sală, a urmat să îmi depun mărturia. Am rămas cu un gust amar în seara aceea. Tot timpul programului râdeau şi vorbeau… Am zis că tot ce prestaseră la timpul de închinare a devenit zero…. ştiam cum arată viaţa lor. Şi a venit pe urmă şi confirmarea.

Muzica e bună, dar fără o mărturie în spate e un chimval zângănitor. Zero.

Reporter: Simţiţi că v-aţi îndeplinit menirea, scopul pentru care Dumnezeu v-a ajutat să faceţi acest turneu?

Adi Gliga:  O, da. Spre finalul Turneului deja am fost convins că Dumnezeu ne-a vrut în America. În realitate, Dumnezeu mi-a zis că vom ajunge să vorbim aici şi că va fi cu noi. Aşa a fost.

Am văzut un rod pe care Dumnezeu l-a cules foarte fain, şi mai mult decât am văzut noi, suntem convinşi că Dumnezeu ştie mai mult.

Cazurile pe care noi le cunoaştem sunt pentru noi un motiv întemeiat să revenim în America cu orice ocazie, oricât de greu ar fi. Iubim oamenii şi ne dorim ca ei să cunoască mai mult despre Dumnezeu şi să se apropie mai mult de El. Am o satisfacţie de 100% în ceea ce priveşte activitatea şi scopul avut în acest turneu în America.

Reporter: Pe când un nou turneu în America?

Adi Gliga:  Data viitoare. Când Dumnezeu ne va dori din nou acolo.

Chiar dacă unii au încercat să ne oprească, ei nu au ştiut că lucrarea nu e a noastră ci a lui Dumnezeu. Ea merge înanite, indiferent de oameni sau de obstacole. Dumnezeu e Dumnezeu. Şi cine se opune voii Lui, trebuie sa aibă grijă. Dumnezeu totdeauna învinge.

Reporter: Câteva cuvinte pentru cei ce v-au ajutat în acest turneu (v-au găzduit, v-au sprijinit într-un fel sau altul, v-au încurajat, v-au ajutat să vedeţi lucruri frumoase, locuri pitoreşti, etc, etc), pentru cei cu care aţi venit în contact şi doriţi să le adresaţi câteva cuvinte?

Adi Gliga:  Mi-aş dori să îmi vadă inima. Îmi dau lacrimile când scriu aceste cuvinte.

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Matei 25:40)

Am doar gânduri de dragoste şi cuvintele nu ajung să arate ce este în inima mea.

Dacă citiţi aceste rânduri, să ştiţi că nu încetez să mă rog pentru voi şi că pentru puţină vreme aţi fost fraţii mei şi părinţii mei. Mulţumesc de dragostea care ne-aţi arătat-o şi că aţi făcut ca amărăciunea să fie mai puţin amărăciune, Că ne-aţi făcut să zâmbim şi să mergem mai departe, atunci când eram extenuati şi apăsaţi.

Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot ce aţi făcut cu dragoste, in Numele Lui. Adi Gliga
Posted by Mircea Tipei
Sursa:  Family To Family Romanian Outreach

1 comentariu

Filed under Adi Gliga

One response to “Impresii despre Bisericile Romanesti din America – Interviu Adi Gliga

  1. Pingback: Când obiectivul creștinilor e să te simți bine în biserică, nu pocăința! | ARMONIA MAGAZINE - USA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s