Amintiri din „Epoca de Aur”(1986)


„Frate președinte, dacă-mi permiteți…”

Iată o formulă demnă de analele baptiștilor!

Frate-președinte, frate-doctor, frate-polițist, frate-inginer, frate-profesor, frate-fotbalist, frate-bariton, frate-poet, frate-gunoier, frate-zilier, frate-tinichigiu, etc., etc. ar stîrni nu doar o dreaptă mîhnire și mînie din partea pragmaticului epistolar Iacov, dar și în majoritatea comunității creștine evanghelice.

Ca unii care sperăm că-i aparținem, am trăit o astfel de repulsie cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Dar înainte de-a încerca să actualizăm episodul, trebuie să-l contextualizăm.

Era în vara lui ’86, an în care părinții emigraseră, în care eram pe pragul mutării locului de muncă din Sălaj în județul Cluj, în care Domnul ne-a mai adăugat o săgeată (a patra) în tolba familiei. Se întîmpla după o perioadă apreciabilă de slujire a comunității locale baptiste din Cîmpia Turzii, al cărui diacon ales și responsabil era Vasile T. . Aspectul slujirii trebuie filtrat prin prisma unei echipări teologice non-formale underground (sau cum ar spune Richard W.- în subterană), sub egida Navigatorilor, a CCC (actualmente Alege Viața), a Slavic Gospel și ulterior a biiiștilor (azi Entrust4). Printre mulți alții cu care am mers alături (Paul, Dănuț, Titi, George, Radu, Titus C, Titus M), unul care azi e notoriu printr-o activitate publicistică prolifică, e și Beni Fărăgău. Logica acestei mențiuni se va revedea mai jos.

Revenind la sceneta sinodală a baptiștilor din Comunitatea de Cluj de la acea vreme, singurul act care s-a jucat a fost pe tema propunerii avansate de către Biserica Baptistă din Cîmpia, propunere a cărui mesager a fost fratele Vasile. Biserica neavînd păstor ordinat, s-a orientat spre noi. Așa se face că după ședința lunară a păstorilor din Comunitate din vara anului mai sus menționat (o ședință mai mult de prelucrare decît pentru lucrare, la care participa obligatoriu și un netăiat împrejur- împuternicitul Hoinărescu Țepeș Horea)  am fost invitați de către membrii comitetului de conducere a Comunității la o discuție face-to-face.  Invitat de „onoare” era și președintele Uniunii Baptiste din acea perioadă, nimeni altul decît Mihai Hușanu. Au mai fost prezenți atunci avocatul Paul B. (fost secretar general pe vremea lui Mara), DECEBAL al nostru, și ultimul cu voia dvs, Titus M., păstor la Zalău „pe aceleași vremuri”.

După ce fratele Mihăiță, cum îl alinta Radu Căpușan pe păstorul lui de la Mănăștur, deschide meetingul, cu formula protocolară, „Salutăm în mijlocul nostru pe fratele Dorel Codreanu”, se trece la subiect. Unul fierbinte, cu multe predicate și mai puține virgule. Subiectul era propunerea de ordinare. Și cum absolut peste tot era o comisie de cadre care verifica dosarul înaintea oricărei angajări pe o funcție de importanță aparte, și în cazul de față s-a trecut la pure(ifi)cat „originea” noastră. Dacă e sau nu sănătoasă. Nu criteriile teologice, de competență în slujire, nu recunoașterea din partea comunității erau baza verificării.

Mihai H. deschide chestionarul cu:

„Frate, știm că ești doctor, că porți halatul alb și că încerci să vindeci, dar…”,Și cum niciodată nu lipsește acest fatidic DAR, „dar vrem să știm dacă dumneata crezi în vindecări”.

Știind unde bate întrebarea, adică la poarta fraților noștri penticostali, am prelungit puțin replica directă prin: „Da frate Mihai, cred. Că de aia și prescriu medicamente”.

O paranteză ce se impune: încercăm să reproducem din memorie, după mai bine de 25 de ani, tot dialogul purtat atunci. Scuze pentru eventualele inexactități!

„O dar nu la asta mă refeream”-adăugă președintele. „Dacă crezi în vindecări miraculoase”.

„Da, cred ce scrie la Iacov 5. Dar și pentru că în familia noastră am asistat la vindecări miraculoase”- i-am replicat.

La acest moment „istoric” intervine subalternul președintelui, păstorașul din Zalău cu memorabila: „Frate președinte, dacă-mi permiteți…”.

După care își îndreptă privirea autosuficientă spre noi, o privire ca a celui ce-și periază șeful în scopul avansării în grad, și ne înterogă:

„Frate, tu crezi în mărturisirea de credință și în statutul baptist?!?”

La care, nerezistînd ispitei i-am răspuns tot cu o întrebare: „Dar de ce mă întrebi frate Titus”?

„Pentru dacă vrei să intri între noi, trebuie să fii baptist”. O replică cosmetizată a celebrei lozinci comuniste „Cine nu-i cu și ca noi, e împotriva noastră”.

Și ca să punem punct mascaradei, am replicat: „Inainte de a fi baptist, vreau să fiu biblic!” Deși ambele încep cu „b”, partea finală a frazei o include pînă peste pe prima.

Așa deci cu „Frate președinte…”

Cum era și de anticipat, rezoluția a fost una negativă pentru noi. (Contr)Argumentele invocate de soborul comunitar au fost pe măsura membrilor lui.

„Nu poți deveni păstor deoarece: ai pregătire superioară, ai neamuri în America, faci parte din grupul lui Beni, ai făcut parte din ALRC, nu ai seminar.”

Pentru acea vreme a avea pregătire superioară „seculară”, era ca o ciumă pentru slujitorii Cuvîntului care vroiau să se consacre plenar vestirii Acestuia…

A avea rudenii plecate legal (nu transfugi) în SUA era o tinichea…

A face parte dintr-un grup de părtășie și Studiu Biblic, în care era printre alții și Beniamin Fărăgău, era o pacoste. Cu regret, dar nu putem să nu remarcăm (ca o paranteză)  similitudinea  tristă între acest punct argumentativ al fostului președinte baptist și cel al renumitului, reputatului și apreciatului slujitor al altarului și al scrisului, fr. Pitt Popvici. În iarna lui ’94, cînd la sugestia lui Cornel Drăgoi, pastor la acea vreme la Detroit, am fost invitat la Sacramento, California în scopul unei cunoașteri reciproce mai aprofundate în vederea unei eventuale preluări a slujirii pastorale de după cea a fratelui Pitt, acesta din urmă ne-a întrebat scurt și la subiect:

„Vii de la Iris unde e Beni Fărăgău?!?”

„Da!”- am răspuns, neștiind că aceasta va constitui un impediment…

A fi fost membru ALRC era ca o paria…

A nu fi trecut prin seminarul teologic baptist sub bagheta „magică” a PROFESORULUI, era de neiertat…

Așadar „Frate președinte, dacă-mi permiteți…” rămîne cum ne-am înțeles: fiecare cu ale lui!  Ca un „deliciu: traseul avocățelului prezidențial, după mai bine de un sfert de veac a fost unul destul de zbuciumat. Zalău, Cleveland OH, Naples FL sunt doar cîteva repere…

Dr. Viorel D. Codreanu

http://barthimeu.wordpress.com/

 

Lasă un comentariu

Filed under Biserici romanesti, Influiente comuniste

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s