Arhiva zilnică: 21 septembrie 2014

„Jonathan Edwards spunea pe bună dreptate că emoțiile sunt trecătoare și că nu pot fi folosite ca măsură a relației cuiva cu Dumnezeu.”


„Noi protestanții am înlocuit unele din aceste artificii arhitecturale cu efecte sonore, muzicale menite să aducă însă la același rezultat. Prin urmare, în bisericile protestante, lideri ‘buni’ de închinare sunt aceia care pot folosi muzica pentru a trezi în auditoriu ceea ce în alte tradiții trezește spațiul; mai exact, un sentiment de închinare. Însă o astfel de stare sufletească este străină de viața de fiecare zi și este indusă în mod artificial. Jonathan Edwards spunea pe bună dreptate că emoțiile sunt trecătoare și că nu pot fi folosite ca măsură a relației cuiva cu Dumnezeu.” (p. 68-69)”
CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii – Frank Viola, George Barna, Editura Kerigma, Oradea, 2010, 311 p.

Sursa preluarii citatului : Romania Evanghelica

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism pagan

“Surprinzător, mare parte din ceea ce facem ca ‘biserică’ a fost luat direct din cultura păgână a perioadei postapostolice”


“Surprinzător, mare parte din ceea ce facem ca ‘biserică’ a fost luat direct din cultura păgână a perioadei postapostolice. (Legenda ne spune că ultimul apostol, Ioan, a murit în jurul anului 100 d.Hr.) Potrivit lui Paul F. Bradshaw, creștinismul secolului al patrulea ‘a absorbit și creștinizat practici și idei religioase păgâne, considerându-se împlinirea spre care religiile anterioare doar indicaseră vag’. Dacă noi cei de azi obișnuim să folosim cuvântul păgân pentru a-i denumi pe cei care n-au nici o religie, pentru primii creștini păgâni erau politeiștii care se închinau la zeii Imperiului Roman. Păgânismul a dominat în Imperiul Roman până în secolul al patrulea și multe dintre elementele sale sau fost absorbite de creștini în prima jumătate a primului mileniu, în special în timpul perioadei constantiniene și imediat după aceea (324 d.Hr. până în 600 d.Hr.). Alte două perioade semnificative din care își trag originile multe dintre practicile noastre bisericești sunt perioada Reformei protestante (secolul al șaisprezecelea) și perioada trezirilor (secolele al nouăsprezecelea și al douăzecilea).” (p. 38)
CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii – Frank Viola, George Barna, Editura Kerigma, Oradea, 2010, 311 p.

Sursa preluarii citatului : Romania Evanghelica

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism pagan

„Slujbele pe care le faceau prezbiterii si pastorii Bisericii Primare nu erau oficii speciale si nu monopolizau slujirea…”


„Biserica avea lucrători apostolici itineranți care plantau și îngrijeau biserici, dar acești lucrători nu erau considerați ca făcând parte dintr-o castă specială de clerici. Ei erau parte a trupului lui Hristos și serveau bisericile (nu invers). Fiecare avea dreptul exclusiv de a exercita autoritate asupra poporului Său. Niciun om nu avea acest drept. Supravegherea și păstorirea erau doar două din aceste daruri. Prezbiterii și păstorii erau creștini obișnuiți, înzestrați cu anumite daruri. Slujbele pe care le făceau nu erau oficii speciale și nu monopolizau slujirea în întrunirile bisericii. Ei erau pur și simplu creștini cu mai multă experiență care se îngrijeau în mod natural de membrii bisericii în vremuri de criză și asigurau supravegherea întregii adunări…”
CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii – Frank Viola, George Barna, Editura Kerigma, Oradea, 2010, 311 p.

Sursa preluarii citatului : Romania Evanghelica

Scrie un comentariu

Din categoria Crestinism pagan

IOSIF TON RASPUNDE ACUZATIILOR ADUSE DE CATRE DANIEL BRANZEI


DREPTATE ÎN DRAGOSTE

Săptămâna aceasta înca de la început, am sezizat pe bloguri și pe Facebook mai multe articole (negative), scrise la adresa fratelui pastor Iosif Ton. Mirarea mi-a fost mare, datorită faptului că au fost scrise chiar de către cel care l-a stimat multa vreme, ba chiar pretinde că fratele Iosif Ton i-ar fi fost și mentor. Ce poate motiva pe cineva să ducă o campanie de discreditare, împotriva unuia pe care l-a iubit și stimat? Biblia ne învață să-i iubim chiar și pe dușmani, și cu atât mai mult pe cei care poate ne-au fost de un real ajutor, la un moment dat in viață.

Faptul că uneori nu-i mai înțelegem pe unii de lânga noi, nu înseamnă neapărat că este ceva rău cu ei, ci dimpotrivă, poate că ei ne-au depășit cu mult în cele spirituale și ar trebui mai bine sa discutăm cu ei, poate ne vor putea ajuta…

Vezi articolul original 2.450 de cuvinte mai mult

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized