În comunism, chiar și programul bisericii era controlat și supus aprobării


Programele Bisericii au fost preocuparea numărul unu, în special în ceea ce-i privește pe creștinii penticostali, pentru că aceasta era caracterizată în primul rând de spontaneitate. Noi, penticostalii, am spus că Duhul Sfânt călăuzește slujba. În Biserica Penticostală se întâmpla ceea ce spunea Pavel: „Dacă cineva are un îndemn, dacă cineva are o cântare, dacă cineva are o vorbă în altă limbă, o prorocie…” Exista cadrul. Se făceau cu rânduială lucrurile. Istoria arată lucrul acesta. Era un mediu propice pentru manifestarea darurilor spirituale. Erau oameni care deși nu aveau o legitimație, o ordinare recunoscută prin nu știu ce structuri, totuși aveau o autoritate apostolică. Erau niște lideri spirituali care efectiv nu erau numiți prin pârghiile acestea, dar dobândiseră o autoritate deosebită. Oamenii aceștia erau de fapt niște lideri care supravegheau întrunirile acestea și creau spațiu și pentru ceilalți. Este foarte interesant. Întâlnirile acelea lăsau loc pentru tot Trupul să se manifeste.

Asta definea o biserică penticostală la momentul anilor ‘44, ‘45 când România a intrat sub influența sovietică. În momentul acela, statul și-a dat seama că nu mai poate accepta această libertate în organizarea slujbelor și de aceea ei au inventat un cuvânt față de care eu acum am repulsie: “program”Continuare aici>>

Sursa : Rascumpararea Memoriei

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Comunism

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s