Arhive pe categorii: DorinPele

Emisiunea Imi pasa de tine – Reforma gandirii, 17 noiembrie 2017


Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria DorinPele, Emisiunea Imi pasa de tine, Uncategorized

Valorile noastre


Sau accesati acest link la inregistrarea din 29 octombrie 2017: http://ekklesia2017october.credo.tv

Scrie un comentariu

Din categoria DorinPele, Uncategorized

Emisiunea Imi pasa de tine – Teze ale Reformei, Slujire, 10 noiembrie 2017


Un comentariu

Din categoria DorinPele, Imi pasa de tine, Uncategorized

Emisiunea „Imi pasa de tine” – Despre Reforma cu Marius Vasilca


Un comentariu

Din categoria DorinPele, Emisiunea Imi pasa de tine, Uncategorized

Ciclul de viata a unei Biserici locale – Sondaj


Unii spun ca acest ciclu dureaza cat o viata de om, adica vreo 70-80 de ani. Altii cred ca dureaza mai putin. Prea putini sunt aceea care considera ca dureaza mai mult. Un lucru este cert, fara trezire si reforme aceea biserica se va stinge. Unele chiar mor mult mai repede. Altele merg din inertie. Din punctul meu de vedere cred ca sunt foarte multe moarte si sunt doar niste monumente. Fazele acestui ciclu pot fi stabilite in mai multe feluri. Eu am luat in considerare cinci astfel de faze pe care le descriu aici.

    • Trezire/Crestere – Biserica creste atat ca numar de membri cat si spiritual. Accentul este pe evanghelizare, ucenicie si partasia cu Domnul. Se investeste in oameni.  Membrii sunt entuziasmati. Sunt implicati in viata bisericii.
    • Consolidare – Biserica se organizeaza mai bine. Se  investeste in cladiri . Se consolideaza pozitii, structuri si departamente. Se pune accent pe programe, organizare si evenimente. Creste mult mai lent si tot mai putin se convertesc.
    • Platou – Biserica merge din inertie. Nu mai au loc treziri. Nu se mai fac reforme. Aceleasi evenimente, acelasi program. Totul poate fi anticipat usor. Membrii devin tot mai confortabili si se implica tot mai putin. Foarte multa teorie cu tot mai putina practica. Conteaza mult formele, structurile si pozitiile. Aproape toate resursele umane si financiare ale  bisericii se consuma pe confort, salarii, organizari de evenimente si programe.
    • Declin – Biserica nu mai traieste la prezent. Apare nostalgia trecutului. Apar intrebari de genul: De ce pleaca tinerii? De ce nu se mai pocaiesc oamenii? De ce nu mai este har? , s.a. Se cauta responsabili ai declinului. Se formeaza tabere de interese care se polarizeaza. Fiecare in directia lor. Starea spirituala este in declin. Marturia bisericii scade din cauza coborarii standardului moral.  Membrii nu mai au pasiune pentru rugaciune, studierea Cuvantului lui Dumnezeu si partasie cu El. Sunt acceptate moduri de viata nebiblice.
    • Moarte. Biserica nu mai are putere de transformare. Ar vrea sa se reformeze dar nu mai poate. I se duce numele dar e moarta. Numarul membrilor scade vertiginos. Nu s-a mai convertit nimeni de o buna bucata de timp. Taberele s-au anihilat reciproc si s-au autodistrus. Cei care raman se bucura cand cei din tabara adversa  pleaca.  Totul este”monument” fara nici o viata.

Am creat acest sondaj la care va invit sa contribuiti bifand un singur raspuns care sa reflecte opinia pe care o aveti fata de situatia din biserica dumneavoastra.

2 comentarii

Din categoria Biserica/The Church, DorinPele, Sondaje

Cum trebuie sa venim la Casa Domnului? (Partea a 2-a)


In ultimul timp se vorbeste mult de biserica online sau virtuala. Din pacate tot mai multi se scuza ca ei vizioneaza online programele bisericii si de aceea nu mai merg la Adunarea Sfinfilor sau la Casa Domnului. Nu imi propun sa dezbat subiectul bisericii virtuale ci, fiidca studiasem  de curand Psalmul 122 si am gasit cateva raspunsuri la intrebarea: Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?, m-am gandit sa le impartasesc cu voi.

In prima Postare am mentionat ca trebuie sa venim :

1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. 

2. Ca sa petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” 

3. In unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”.

Astazi voi continua cu urmatoarele patru:

4. Dupa Lege. „Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel.”- v4a. Imi pare rau sa spun dar crestinismul de astazi are alergie cand aude cuvantul „lege”. Nu vrea sa auda de lege, ca si cum legea e un fel de raie sau lepra din Vechiul Testament. Este adevarat ca suntem mantuiti prin har, prin credinta, dar trebuie sa intelegem ca tot ce a creat Dumnezeu functioneaza dupa legi stabilite de El. Nu suntem mantuiti prin lege, ci prin har prin credinta, dar viata de credinta trebuie traita dupa instructiunile lui Dumnezeu, adica Legea Lui. Cand cumparam un produs de la magazin, acesta este insotit de un manual de instructiuni. Daca nu vom respecta instructiunile de folosire, acel produs nu va functiona. Asa este si in viata credinciosului. Ce folos ca devenim crestini daca nu functionam dupa instructiunile, care sunt legi si principii, date de Dumnezeu. Ne mai si miram ca nu avem putere, ca nu mai avem influienta in societate, ca nu prea se intorc oameni la Dumnezeu. Doamne ajuta-ne sa traim dupa instructiunile Tale, dupa Legea Ta!

5. „Ca să laude Numele Domnului! – v4b. Scopul primordial al intalnirilor noastre este sa il laudam pe Domnul. Totul ar trebui sa fie doar despre El. Din pacate unii uita foarte repede si atrag atentia si laudele asupra lor: Ai vazut cum am cantat? Ai vazut cum am predicat? Ai vazut ce cor am facut? Ce fanfara? Daca nu eram eu nu se facea nimic! De asemenea, unii cand predica tine mortis ca tot la doua duminici sa predice despre familia lor… De obicei aceasta se intampla cand ne jucam de a biserica. Asta e semnalul si e usor de recunoscut. Sa fim cu luare aminte si sa ne pocaim. Sa ne feresca Dumnezeu ca sa mutam reflectoarele pe noi! Doamne ai mila de noi. Iarta-ne! Tu esti singurul care meriti toata lauda si cinstea! Te laudam! Te binecuvantam Dumnezeul nostru! Te laudam pentru caracterul Tau. Te laudam pentru frumusetea Ta, te laudam pentru puterea Ta, pentru bunatatea Ta, pentru credinciosia Ta si dragostea Ta! Te laudam pentru tot ceea ce esti pentru noi!

6. Ca sa ne rugam. ” Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” – v6. Cred ca suntem una din generatiile de crestini care ne rugam cel mai putin. Suntem doxa de teologie. Apelam la filozofie, psihologie… Petrecem ore in sir pe telefon, tableta sau computer dar asa putin in rugaciune. Doamne iarta-ne! Ne tinem buni teologi, buni sfatuitori, buni predicatori in cautare de iubiti ascultatori, dar genunchi nostri nu arata ca a bunicilor nostri. Nu sunt tociti de rugaciuni. Prin ei Dumnezeu facea minuni si semne. Erau cu scoala putina sau deloc, dar in schimb aveau putere. Asta ne lipseste noua. De aceea trebuie sa ne rugam. Da-ne Doamne dragoste de rugaciune! Da-ne pasiune ca sa ne rugam pentru altii! 

7. Ca sa ne facem urari unii altora. Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.” – v9. Traim intr-o societate narcisista, selfcentrista si egotista. Prin urmare, urarile vin de obicei pe sens unic inspre egotist. Trebuie sa curga like-urile pe facebook si instagram, ca doar s-a ajuns vedeta. Cand cineva are succes si in mod normal ar trebui sa il felicite…Doamne fereste sa schiteze ceva. De zis, numai zice nimic ca doar si-a inghitit limba. Fratilor. nu ar trebui sa fie asa. Noi suntem chemati sa ne uram de bine unul celuilalt, sa ne binecuvantam. Ar trebui sa ne bucuram cand celuilalt ii merge bine si sa expimam aceasta. Daca nu ne iubim unii pe altii, atunci cu ce ne deosebim de ceilalti? Nu mai putem pretinde ca suntem ucenicii lui pentru Biblia nu ne da acest drept. Haideti sa ne binecuvantam!

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, DorinPele

Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?


In ultimul timp se vorbeste mult de biserica online sau virtuala. Din pacate tot mai multi se scuza ca ei vizioneaza online programele bisericii si de aceea nu mai merg la Adunarea Sfinfilor sau la Casa Domnului. Nu imi propun sa dezbat subiectul bisericii virtuale ci, fiidca studiasem  de curand Psalmul 122 si am gasit cateva raspunsuri la intrebarea: Cum trebuie sa venim la Casa Domnului?, m-am gandit sa le impartasesc cu voi.

1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din pacate de multe ori nu ni se intampla asa. Motivele pot fi multe. Poate nu avem motive de bucurie pentru ca cele de tristete le-a sufocat.  Deci, implicit putem spune ca  motivele  de bucurie exista dar nu le-am dat prioritate. Poate ca venim din rutina si ne-a alunecat din maini semnificatia unei astfel de actiuni. Sau poate avem asteptari de la altii ca sa ne creeze bucuria de care avem nevoie ca si cum ea depinde de oamenii din jurul nostru sau de actiunile lor. Lista poate continua, dar ma opresc aici pentru ca la ce ne-ar ajuta sa tot gasim pe motive cu care sa ne justificam lipsa bucuriei cand Psalmistul David este foarte contagios cu starea lui de bucurie cand e vorba sa vina la Casa Domnului.  Da, este o stare care o alegem pe baza unui adevar. Prezenta lui Dumnezeu si partasia cu altii este ecuatia adevarului care ne transforma. Diavolul stie asta si va incerca sa ne devieze de la drumul cel bun, sa ne deturneze si sa nu mai ajungem in prezenta lui Dumnezeu si la partasia cu El cat si cu fratii si surorile noastre.  Iar daca tot ajungem la Casa Domnului, adica in prezenta Sfantului si in prezenta sfintilor, va avea grija sa ne deranjeze, sa ne aduca in minte tot felul de idei care sa ne scoata din prezenta Lui sau sa ne dea tot felul de motive, cica justificate, ca sa nu ne bucuram. Doamne pazeste-ne! Alegem sa ne bucuram pentru ca stim care este valoarea adevarului de a fi in Prezenta Lui.

2. Ca sa petrecem ceva timp impreuna.Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred ca aici ni se sugereaza ideea de a poposi umpic. Din pacate unii vin ultimii la adunarea sfintilor si pleaca primii ca sa fie siguri ca nimeni nu ii deranjeaza cu nimic. Ei cred ca nu trebuie sa dea socoteala la nimeni si poate nici nu vede rostul ca sa stea sa „palavrageasca” cu altii, ca si cum ar fi ceva nespiritual, asta asa ca sa aiba si ei un motiv…  Unele biserici au incercat sa dea un timp „de poposire” sau de socializare si unii au si sarit: Lipseasca ispita! Asta e pacat! La cealalta extrema sunt unii care de cand vin pana cand pleaca parca li s-au intepenit picioarele la porti sau pe holuri. Nu mai pot face pasul in fata. Au ramas lipiti acolo. Stau pe hol. Nu stiu ce lipici folosesc dar cred ca e mai tare ca „super glue”. Cei cu biserica virtuala cred ca le-au inghetat tastatura pe pauza de la inceputul programului. Adevarul e ca trebuie sa ne oprim umpic si sa contemplam Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, adica putem spune ca este necesar sa ne oprim si sa tragem aer ca sa vedem maretia institutiei create de Dumnezeu, adica Biserica /Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, sa incercam sa iesim din rutina religioasa si sa cautam sa patrundem in tainele lucrarii Lui si sa cautam intr-un mod real ca sa ne conectam cu ceea ce vede ochii lui Dumnezeu cand se uita la Biserica. Doamne ajuta!

3. In unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie sa venim la Casa Domnului in unitate. In ultima vreme, la fel  ca si alte cuvinte, cuvantul  unitate a suferit transformari si a fost redefinit in multe feluri. Parca e la moda acuma ca sa se redefineasca toti termeni. Asa ca, nici acesta nu a scapat de ciurul lor. Pentru unii unitate inseamna sa faci ce face ei sau sa nu iesi din vorba lor. Pentru altii unitate inseamna uniformitate sau aliniere doar cu cei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor… Se invoca in biserici adeseori unitatea in interiorul bisericii, uneori chiar cu orice pret,  dar se neglijeaza unitatea la exterior cu alte biserici. Zic unii: Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt la libertini … sau la legalisti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca sunt mai slabi sau sunt mai galagiosi  sau sunt prea cuminti? Cum sa ma unesc cu aia pentru ca ei sunt prea penticostali sau prea baptisti sau, Doamne fereste, sunt ortodocsi?

Sunt mahnit in inima mea ca, noi crestinii nu suntem uniti si astfel influenta noastra in societate a scazut. Suntem fragmentati de interese de grup sau de neam, ziduri confesionale, orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea nu ar trebui sa existe la cei ce se numesc copii Domnului. Ma doare cumplit cand vad ca o comunicate mica de 2% din populatia Americii , adica comuninatea LGBT, are mai mare influienta decat 70% din populatia Americii care se declara crestini, sau mai mare decat cei 25% care reprezinta comunitatea crestinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui sa fie invers. Concluzia este una trista. Crestinismul de azi, in forma in care este definit, nu mai are putere, si-a pierdut puterea de a mai sara. Acest crestinism trebuie reformat. Doamne, te rugam sa aduci Tu aceasta reforma. Schimba-ne! Transforma-ne! Nu vrem ca sa ne inselam singuri!

Va urma

Un comentariu

Din categoria DorinPele