Arhive pe categorii: DorinPele

Cum trebuie să mergem la Casa Domnului?


download

În ultimul timp se tot vorbește de biserica online sau virtuală. Din păcate tot mai mulți creștini aleg să stea duminicile acasă scuzându-se că ei vizioneaza online slujbele bisericilor.

Nu îmi propun să dezbat subiectul bisericii virtuale, ci fiind inspirat de Psalmul 122 am găsit câteva răspunsuri la intrebarea: Cum trebuie să mergem la Casa Domnului?

  1. Cu bucurie. „Mă bucur când mi se spune: „Să mergem la Casa Domnului!“”. Din păcate, nu întodeauna putem spune că ne bucurăm. Motivele ar putea fi multe. Poate că tristețea instalată în suflet sufocă bucuria. S-ar putea ca fiind copleșiți de rutina zilnică să ne alunece din mâini semnificația unei astfel de acțiuni. Poate avem asteptări ca alții oarecum să ne genereze bucuria de care avem nevoie, ca și cum ea ar depinde de ei și de acțiunile lor. Lista poate continua, dar mă opresc aici.  Nu ne-ar ajuta cu nimic să tot găsim tot felul de motive cu care să ne justificăm lipsa bucuriei. Psalmistul David încearcă parcă să ne contagieze cu starea lui de bucurie pe care o avea când mergea la Casa Domnului.  Bucuria este o stare generată de alegerea pe care o facem. Ea nu se bazează pe un sentiment ci pe un adevăr obiectiv. Prezența lui Dumnezeu și părtășia cu frații este ecuația adevarului care ne poate transforma starea. Diavolul va încerca să ne devieze de la drumul cel bun, să ne deturneze atenția ca să nu mai ajungem în prezența lui Dumnezeu și la părtășia cu frații și surorile noastre.  Iar dacă tot ajungem la Casa Domnului, va avea grijă să ne deranjeze, să ne dea altceva de lucru, să ne aducă în minte tot felul de idei care să ne scoata din prezența Lui sau să ne dea tot felul de alte motive, care mai de care de justificate, ca să nu ne putem bucura. Doamne păzește-ne! Alegem să ne bucurăm pentru că știm care este valoarea adevărului de a fi în Prezența Lui.
  1. Ca să petrecem ceva timp impreuna. „Picioarele ni se opresc la porţile tale, Ierusalime.” Cred că aici parcă ni se sugerează ideea de a poposi umpic. Din păcate unii vin la adunarea sfinților ultimii și pleacă primii ca să fie siguri că nimeni nu îi deranjează cu nimic. Ei consideră că nu trebuie să dea socoteală la nimeni și poate nici nu văd rostul ca să stea să „palăvragească” cu alții, ca și cum ar fi ceva nespiritual, și asta doar așa ca să aibă și ei un motiv… Unele biserici au incercat să dea un timp „de poposire” sau de socializare și unii au și sărit: ”Lipsească ispita! Asta e păcat!” La cealaltă extremă sunt cei care de când vin până când pleacă parcă li s-au înțepenit picioarele la porți sau pe holuri. Nu mai pot face pasul în față. Au ramas lipiți acolo. Stau pe hol. Nu știu ce lipici folosesc dar cred că e mai tare ca „super glue”. Iar la cei cu biserica virtuală cred că le-au înghețat tastatura pe pauză încă de la începutul programului. Adevarul e că trebuie să ne oprim umpic și să contemplăm…, nu zidurile, ci Lucrarea lui Dumnezeu. „Ierusalime…”, să ne oprim și  să medităm la măreția instituției create de Dumnezeu care este  Biserica- Trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, să incercam să ieșim din rutina religioasa și să căutăm să pătrundem în tainele lucrării Lui. Să căutăm într-un mod real ca să ne conectam în închinare cu El și să vedem Biserica Lui așa cum o vede E. Doamne ajută-ne!
  2. În unitate. „Ierusalime, tu esti zidit ca o cetate facuta dintr-o bucata!”. Deci trebuie să venim la Casa Domnului în unitate. În ultima vreme, la fel ca în cazul altor cuvinte, nici cuvantul unitate nu a scăpat de vârtejul schimbării sensului și a suferit diferite transformări fiind redefinit. Parcă e la modă acuma ca să se redefinească toți termenii. Pentru unii unitate înseamnă să faci ce fac ei sau să nu ieși din vorba lor indiferent cât de greșiți ar fi. Pentru alții unitate înseamnă uniformitate sau aliniere doar cu acei ce le sunt pe plac sau care sunt de-ai lor, din neamul lor, din satul lor, din grupul lor… Se invocă în biserici adeseori unitatea doar în interiorul bisericii, uneori chiar cu orice preț, dar se neglijează unitatea la exterior cu alte biserici. Unii zic: “Cum să ma unesc cu ăia pentru că sunt mai libertini … sau mai legaliști? Cum să mă unesc cu ăia pentru că sunt mai slabi sau sunt mai gălăgioși sau sunt prea liniștiți? Cum să mă unesc cu ăia pentru că ei sunt prea penticostali sau prea baptiști sau, Doamne ferește, sunt ortodocsi?” Sunt mâhnit în inima mea pentru că noi, creștinii de astăzi, nu reușim ca să fim uniți. Din cauza aceasta influența noastră în societate a scazut. Suntem fragmentați de tot felul de interese de grup sau de neam, de ziduri confesionale, de orgolii… Este dureros ca tocmai lucrurile acestea persistă la noi cei care ne pretindem că suntem copii Domnului. Mă doare cumplit când văd că o comunitate mică de aprox. 2% din populatia Americii , mă refer aici la comuninatea LGBT, reușește să aibă mai mare influiență în societate decât cei 70% care se declară creștini, sau decât cei 25% care reprezintă comunitatea creștinilor evanghelici. Ceva nu face sens. Ar trebui să fie exact invers. Concluzia, însă, este una tristă: Creștinismul de azi, în forma lui actuală, pare lipsit de puterea de a mai săra și a da gust aceastei societăți. Acest creștinism are nevoie de reforme profunde. Doamne, te rugăm să produci Tu aceste reforme. Schimbă-ne! Transformă-ne! Nu vrem ca să ne înșelăm singuri!
  1. După Lege. „Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel.”- v4a. Îmi pare rău să spun dar creștinismul de astăzi are alergie când aude cuvântul „lege”. Nu vrea să audă de ea, ca și cum legea ar fi un fel de râie sau lepră din Vechiul Testament. Este adevărat că suntem mântuiți prin har, prin credință, dar trebuie să înțelegem că tot ce a creat Dumnezeu funcționează după legi stabilite de El. Nu suntem mântuiți prin lege, ci prin har, prin credintă, dar viața de credintă trebuie trăită după instructiunile lui Dumnezeu, adică Legea Lui Morală. Când cumpărăm un produs de la magazin, acesta este însoțit de un manual de instrucțiuni. Dacă nu vom respecta instrucțiunile de folosire acel produs nu va funcționa. Așa este și în viața credinciosului. Ce folos că devenim crestini dacă nu trăim după instrucținile, adică legile și principiile, date de Dumnezeu. Ne mai și mirăm că nu avem putere, că nu mai avem influiența în societate, că nu prea se întorc oamenii la Dumnezeu. Doamne ajută-ne să traim după instrucțiunile Tale, după Legea Ta!
  2. „Ca să laude Numele Domnului! – v4b. Scopul primordial al intâlnirilor noastre este să îl lăudăm pe Domnul. Totul ar trebui să fie doar despre El. Din păcate unii uită foarte repede și atrag atenția și laudele asupra lor: “Ai văzut cum am cântat? Ai văzut cum am predicat? Ai văzut ce cor am făcut? Ce fanfară? Dacă nu eram eu nu se făcea nimic!” De asemenea, unii când predică țin morțis ca mereu să “predice” despre familia lor… Doamne ai milă! Să ne ferescă Dumnezeu ca să mutăm reflectoarele pe noi! Iartă-ne! Tu ești singurul care meriți toată lauda și cinstea! Te lăudam! Te binecuvântăm Dumnezeul nostru! Te lăudam pentru caracterul Tău! Te lăudam pentru frumusețea Ta! Te lăudam pentru puterea, bunătatea, credincioșia și dragostea Ta! Te lăudam pentru tot ceea ce ești pentru noi!
  3. Ca să ne rugăm. ” Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!” – v6. Cred că suntem una din generațiile de creștini care ne rugăm cel mai putin. Suntem doxă de teologie. Apelăm la filozofie, psihologie… Petrecem ore în șir pe telefon, tabletă sau computer dar așa de puțin în rugăciune. Doamne iartă-ne! Ne ținem buni teologi, buni consilieri, buni predicatori în căutare de iubiți ascultători, dar genunchii noștri nu sunt la fel de bătătoriți ca cei a bunicilor noștri. Prin ei Dumnezeu făcea minuni și semne. Erau cu școală puțină sau deloc, dar in schimb aveau putere. Asta ne lipsește nouă. De aceea, trebuie să ne rugam. Dă-ne Doamne dragoste de rugăciune! Dă-ne pasiune ca să ne rugăm pentru alții!
  4. Ca să ne facem urări unii altora. „Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea ta.” – v9. Traim în mijlocul unei societăți narcisiste, selfcentriste și egotistă. De regulă, urările circulă de obicei pe sens unic înspre egotist. Trebuie să curgă like-urile pe facebook și instagram, că doar s-a ajuns vedetă. Cănd altcineva are succes… Doamne ferește să schițeze ceva. Poate că și-a înghițit limba sau a înghețat tastatura. Cred că nu avea semnal sau nu a mai intrat pe facebook.

Fraților. nu e normal ca să fie așa. Noi suntem chemați să ne urăm de bine unul  celuilalt și să ne binecuvântăm. Ar trebui să ne exprimăm bucuria când celuilalt îi merge bine. Dacă nu ne iubim unii pe alții, cum ne deosebim noi de oamenii fără Dumnezeu? Haideți ca să ne binecuvântăm!

2 comentarii

Din categoria DorinPele, Uncategorized

Dorin Pele – Închinarea între forme și autenticitate


Scrie un comentariu

Din categoria DorinPele, Uncategorized

PREȘEDINTE SAU REGE?


Citisem recent despre monarhii și aflasem că la ora actuală în lume mai sunt doar 43 sau 44 de țări care au formă de guvernare monarhică . Dintre acestea doar 7, inclusiv Vaticanul, sunt monarhii absolute.
Cei mai mulți dintre noi nu am trăit în monarhie și nu stim cum e. Avem in această privință un handicap de a înțelege ce poate însemna un rege pentru noi și care ar fi implicațiile trăirii intr-o împărăție(monarhie). Trăind în democratie ne vine mai ușor să îl vedem pe Dumnezeu ca pe un președinte.
Președintele e ales. Îl alegem când vrem noi. Trecem prin greutăți, o boală sau un necaz, imediat mergem la urne și îl alegem. – „Te-a leg mereu” zicem cu gura dar cu fapta…
Cu regele nu e așa. Ne alege El pe noi. A ales să ne creeze, să fim după chipul și asemănarea Lui. A ales ca să ne salveze și să plătească prețul suprem. A ales să ne facă ambasadorii lui pe pământ și vai de noi dacă nu îl reprezentăm cu cinste.
Președintele ne conduce reprezentativ. Am vrea ca el să facă ce zicem noi și ce credem că este mai bine pentru noi. La fel facem cu Dumnezeu, nerealizând defapt că noi îi aparținem Lui și El face ce vrea, cum vrea si când vrea. Trebuie să înțelegem faptul că El știe mai bine decât noi ce este mai bine pentru viața noastră.
Președintele administrează, regele deține. Președintele are nevoie de permisiunea parlamentului ca să te binecuvânteze, regele nu. El te binecuvinteaza când vrea și cum vrea.
Președintele nu face legi ci doar aprobă sau dezaprobă legile create de parlament. În schimb regele crează legi și dă edicte. Ba mai mult, discursurile lui devin legi. Pe președinte iți permiți să îl huiduiești dar pe rege nu.
Se vorbește mult de închinare în biserici, de timp de închinare sau de grup de închinare. Unii chiar vorbesc despre închinare ca si cum ar fi un obiect pe care îl iei de pe raft la „timpul de închinare” și apoi îl pui înapoi. La un președinte este îndeajuns să iei niște haine de sărbătoare, niște pâine și sare că să îl întâmpini și să îl saluți.
La un rege nu, ci trebuie să ne închinăm prin ceea ce suntem și prin ceea ce facem în fiecare moment înaintea Lui. Închinarea noastră trebuie să fie prăbușirea, proșternarea, aplecarea sau înclinarea a tot ce este „eu” că să poată să strălucească El.
Noi nu avem de a face cu un președinte ci cu Însuși Regele Regiilor. Închină-te Lui și ai incredere în El! Nu iți irosi viața!
Dorin Pele

Un comentariu

Din categoria DorinPele

Astăzi mă rog pentru MILENIALI(tineri)!


Diversity Friends Connection Global Communication ConceptDoamne Isuse, te rog privește la această generație  de tineri. Sunt copii noștri care iată, sunt deja sunt tineri. Doamne ce a trecut timpul! Este categorizată ca o generație plictisită, singuratică și depresivă. Ai milă de ei pentru că sunt supuși unor atacuri din partea celui rău fără precedent și hărțuiți din toate părțile: la scoală, la locul de muncă, în societate, prin main stream media, prin social media… Sunt sub o presiune enormă. Sunt expuși la atâtea lucruri murdare în fiecare zi. Dar noi îi aducem înaintea ta ca o generație destinată să îți slujească ție!

Mă rog pentru protecție! Protecția ta divină să fie peste mintea lor, peste sentimentele lor, peste voința lor, peste sufletul lor , peste viața  lor întreagă. Oriunde s-ar afla, te rog să fii cu ei.

Mă rog pentru eliberare! Eliberează pe “prinșii de război”! Îi vrem înapoi în Numele lui Isus Hristos! Eliberează-i de orice duh rău și  de orice influientă a celui rău! Dă la o parte orice barieră pusă de cel rău! Elimină orice întăritura a lui! Dărâmă orice zid  de despărțire dintre ei și tine, în Numele lui Isus!

Ma rog pentru pocainta! Da-le putere sa se pocaiasca si sa inceapa o viata noua! Schimba-le mintea si viata. Adu-i de la moarte la viata! Scoate-i din intuneric si adu-I la lumina! Fa-I sare si lumina in aceasta generatie!

Mă rog pentru sfințenie! Pune în ei dorința de a fi curați! Sfințește-i prin sângele Domnului Isus Hristos! Sfințește-i prin Cuvântul Tău! Sfințește-le memoria, subconștientul, conștiința și gândurile! Sfințește-le viața!

Mă rog pentru pasiune! Te rog ca să pui în ei dorința de a te căuta pe Tine în fiecare zi. Pune în ei pasiune pentru relația cu Tine, pasiune pentru Cuvântul Tau, pasiune pentru rugăciune, pasiune în închinare, pasiune în slujire, pasiune pentru a ajunge cu Evanghelia la sufletele pierdute, pasiune de a căuta pe orfani și pe văduve, pasiune pentru a vizita pe cei bolnavi…

Mă rog pentru umplere! Umple-i de Duhul Sfant! Inundă-le toate compartimentele vieții cu Duhul Tău! El să îi învețe, să îi călăuzească, să îi lumineze, să le dea putere, să ii mustre, să îi încurajeze și să fie cu ei tot timpul.

Mă rog pentru dedicare! Pune-i deoparte pentru Împărăția Ta! Fă-i vase de cinste! Pune-i in Lucrare! Trimite-i! Dă-le Cuvânt! Însoțește-i cu semne și minuni! Schimbă lumea întreagă prin ei! Fă-i cap și nu coadă!

Ți-i dedicăm ție. Sunt ai tăi! Folosește-te de ei! Amin!

Scrie un comentariu

Din categoria DorinPele, Uncategorized

Luați amvonul cu voi…


silhoete-preacher-e1312840985735Mă gândeam zilele acestea la modul în care a ajuns să fie  perceput amvonul in vremurile acestea. Cred că nu greșesc dacă afirm că a devenit cel mai important obiect din clădirea bisericilor. Un fel de oficiu lipicios care atrage tot mai mulți care se pare că rămân pironiți acolo, ca și cum cineva ar fi răsturnat prenadez cândva și a uitat să îl mai curețe.

Să nu mă înțelegeți greșit, mulți predicatori îl folosesc cu multă băgare de seamă și predică Adevărul cu dragoste, pasiune și putere. Dar, din păcate, pentru tot mai mulți a devenit o platformă a laudei de sine și a afirmării. O rampă de lansare în poziții bisericești.  Dacă vreți, o scenă de spectacol sau pentru tot felul de istorisiri inchipuite, o platformă pentru învățături care să gâdile urechile sau să creeze bună dispoziție, ba chiar, da, trebuie să o zic și pe asta, o platformă politică.

Pentru unii a devenit un fel de canal de știri sau de divertisment.  Pentru alții, o oportunitate de a primi un „ajutor” financiar, un fel de timp de reclamă care să atragă fonduri.  Un câmp de luptă pentru titluri, pentru un job bine plătit si beneficii multe. Totuși, ce mi se pare mie cel mai trist este faptul că a devenit o lojă cu câteva scaune a unei clase de elită. Un fel de obiect “sacru”. Mai nou nu pot predica fără el. Când nu sunt “programați” la el iși i-au concediu sau intră în greva foamei.

Creștinismul de astăzi este așa de legat de clădiri, amvoane, scene, lumini și umbre, fastuozitate, programe, concerte, ș.a., dar parcă se golește tot mai mult de esența trăirii pure și simple. Citeam recent că în primele două secole creștinii nici măcar nu au avut amvon. Se pare că se descurcau mai bine ca noi fără el pentru că stăruiau în Învățătura apostolilor, în legătura frățească (parcă tot mai străină de noi astăzi), în rugăciunii și ăn frângerea pâinii. Ce ar fi să se renunțe la amvon? Cred că mulți ar intra în depresie. Doamne ferește! Eu zic să se renunțe la cel fizic și să se predice de la unul imaginar. Nu s-ar mai bate nimeni pentru el. Nu s-ar consuma atîta energie degeaba. Fiecare l-ar avea pe al lui și l-ar putea duce cu ei pe oriunde ar merge. Așa că…

Luați amvonul cu voi acasă și predicați Cuvântul celor cărora trebuie să le fii preot.

Luați amvonul cu voi la lucru și predicați Cuvântul celor care ateaptă să-l trăiți.

Luați amvonul cu voi pe stradă și predicați Evanghelia celor cărora s-ar putea să le fii ultimul mesager.

Luați amvonul cu voi în călătorie și predicați Cuvântul pentru că prea mulți sunt fără direcție.

Luați amvonul cu voi la cumpărături și predicați pe Cel care este Pâinea vieții.

Luați amvonul cu voi la party și predicați Cuvântul lui Dumnezeu pentru că în El avem un ospăț necurmat.

Luați amvonul cu voi în vacanță. Sunt mulți care așteaptă să le vorbiți despre odihna veșnică în care a-ți intrat.

Luați amvonul cu voi când sunteți ispititi  de cel rău și folosiți Cuvântul ca să îi amintiți vrășmașului ce „Este scris” și să îl alungați.

Luați amvonul cu voi  la stadion și la spectacol ca să  le spuneți oamenilor că este Unul care câștigă toate „meciurile”.

Nu mai stați la rând la amvon, ci luați-l cu voi…

Dorin Pele

Un comentariu

Din categoria DorinPele, Uncategorized

Sunt cunoscute, faimoase, dar put a mortăciune…


Multe biserici astăzi sunt ca cea din Sardes, doar le merge numele că trăieșc, toată lumea știe de ele, sunt pe net, dar în realitate sunt moarte. Spurgeon spunea despre ele că au schimbat slujirea în profesie. „Ştiu faptele tale…” Ei performează. Au succes după standardul showbiz-ului dar sunt moarte după standardul lui Dumnezeu.

Sunt moarte pentru că dragostea e doar pe buze și uneori e scoasă de la naftalină, ca și cum ar fi un obiect, doar pentru cei ce „merită” iubiți.

Sunt moarte pentru că duminica sunt cu mâinele pe sus la „închinare” iar în restul zilelor sunt la fel ca morții. Nici o diferență. Duhul Sfânt a plecat de mult dar „programele artistice” și sintetizatorul dă falsa impresia că încă e acolo.

Sunt moarte pentru că sunt fixe. Monumente imbălsămate. Au rămas anchilozate în tradiții, forme, programe artistice, în diplome agățate în cui, în poziții ținute cu dinții, pe poziții defensive și în predici tip conservă…

Sunt ca Marea Moartă pentru că nu dau mai departe ci numai primesc. Paharul lor nu ajunge plin de dă peste el, pentru că nu se mai umple de prezența lui Dumnezeu. Vin la Dumnezeu ca la un Mos Crăciun ce le împarte cadouri. Vin la slujbe ca să servească un “meal” la „drive-thru”.

Sunt moarte pentru că mădularele nu sunt interdependente. S-au separat, au ridicat garduri confesionale, de grup, de neam, de network, de vârsta, de avere, de educație… Cred că pot funcționa singuri sau în clacă, uitând de faptul că se auto distrug.

Sunt moarte pentru că nu s-au adaptat la mediul în care trăiesc. A venit întunericul și nu mai luminează. A venit frigul urii și nu s-a îmbrăcat cu dragoste. A venit căldura senzualismului și nu s-a îmbrăcat cu Armătura Duhului. A venit războiul și ei se odihnesc.

Sunt moarte pentru că au diluat Adevărul care le ținea în viață. Trăiesc după poftele lor agățânduse de harul ieftin. Nu mai privesc în oglinda Scripturii pentru că nu vor să știe că sunt murdari.

Sunt moarte pentru că nu mai au putere să ierte, să înteleagă și să accepte pe cel căzut sau pe străin. Nici nu primesc cu bucurie pe prinșii de război ce s-au întors acasă.

Le merge numele că traiesc, dar sunt moarte pentru că nu se mai reproduc. Sunt sterpe și înbătrânite.

„Totuşi ai în Sardes câteva nume care nu şi-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcaţi în alb, fiindcă sunt vrednici.”

Este o speranță pentru ca sunt câțiva care nu s-au mânjit. Sunt vrednici pentru că sunt îmbrăcați în alb. Sunt vrednici pentru că nu mai trăiesc prin ei și penru ei. Nu sunt doar membrii ci mădulare în Trup. Sunt o Biserică vie care dă mai departe viață. Este Biserica a cărui Cap este Hristos și îi curge prin vene putere de la Duhul Sfânt. Sunt cei care vor umbla împreună cu Hristos. Ești și tu printre ei?

Dorin Pele

2 comentarii

Din categoria DorinPele, Uncategorized

De ce este important să avem o concepție biblică despre lume și viață?


Trebuie să fim conștienți de faptul că este important ce fel de concepții de viața avem, pentru că acestea  influențeaza în mod direct ceea ce spunem și facem. Rămân întipărite în subconștientul nostru de unde se va impregna în modul în care trăim în fiecare zi.

Este foarte important ceea ce credem. Ideile noastre au consecințe, și aceste consecințe pot fi benefice sau nefolositoare, ba chiar dezastruoase asupra vieții noastre.

„Scopul vieții tale este mult mai înalt decăt împlinirile tale personale, liniștea ta sau chiar chiar decât fericirea ta. Este cu mult mai de preț decât familia ta, cariera ta, și chiar decât visurile și ambițiile tale cele mai fanteziste. Dacă vrei să știi de ce te-ai născut pe această planetă, trebuie să începi cercetarea aceasta cu Dumnezeu. Tu te-ai născut cu voia Lui și pentru a împlini scopul Lui.”[1]

Din păcate crestinismul de astăzi este mai mult reactiv la ceea ce fac cei care nu îl cunosc pe Dumnezeu în loc sa fie proactiv, răspândind prin toate mijloacele posibile valorile biblice și învățâturile ei.  David Kinnaman avea dreptate cand spunea: “We have become famous for what we oppose, rather than who we are for.”[2] Ca și creștini născuți din nou avem responsabilitatea de a împărtași credința în Hristos  cu alți oameni.

Biserica lui Hristos este chemată să fie sare în societate. Să dea gust, adică să îi dea un scop și o satisfacție, să păstreze valorile biblice și să o influiențeze spre a face ceea ce aduce onoare lui Dumnezeu. Dar, adeseori biserica ratează acest obiectiv. După cum spunea Philip Graham Ryken: “Generally speaking, the reason the church fails to have a more positive, transforming influence on our culture is that we do not fully grasp the Bible-based, Christ-centered, Spirit-empowered, God-glorifying perspective that belongs to us by grace—which is why we need to learn how to live the right worldview.”[3]

  1. Ce este concepția creștină despre lume și viață?

“Worldview is simply the English translation for the German word Weltanschauung, which first appeared in the philosophical writings of Immanuel Kant. Kant used the term as early as 1790, in his Critique of Judgment (Kritik der Urteilskraft).”[4]

            Este modul în care vedem realitatea în care trăim. Este o perspectivă despre viață și cum trebuie ea  trăită. Este o ideologie care este formată din mai multe moduri de a vedea lucrurile și se bazează pe tot felul de ipoteze despre lume si viață.

Graham Ryken definea concepția creștină despre lume și viață ca fiind “… our way of looking at life, our interpretation of the universe, our orientation to reality.”[5]

La rândul său, Fred Smith spunea: “In other words, we all have a worldview, and that worldview is shaped by our culture, our experiences, and our personal backgrounds, including what we have read and heard. Worldviews are not systematic, nor even always conscious. They are “perceptual frameworks” or “ways of seeing.”[6]

  1. Ce nu este concepția creștină despre lume și viață?                                                     a) Nu este doar un sistem moral. “However, morality alone is not the biblical worldview.” [7] Este mai mult decât atât. Putem spune ca este un sistem moral radical, un stil de viață.

“Living a biblical lifestyle will definitely put one on a very different path from most people, and part of the popularity of Sider’s call for radical living, as well as that by David Platt”[8]

b) Nu este doar un sistem doctrinal calvinist sau arianist sau de altfel. Concepția despre lume și viață este mult mai complex și mai bogat. Nu putem să o limităm doar la o doctină baptistă sau penticostala, sau a altei denominațiuni.

c) Nu este un sistem politic. Ar ținea Biblia sub spectrul lumesc de perceptie a lucrurilor. „Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie și planurile inimii Lui, din neam în neam. (Psalmul 33:11)

“The Bible should be primary in how we view politics, rather than letting politics determine how we read the Bible.”[9]

 

  1. De ce este important să avem o concepție biblică despre lume și viață?               a) Ca să ne înțelegem menirea pe acest pamant. Dumnezeu are un plan cu noi fiecare, un plan care este forte important ca să îl cunoaștem. Planul Lui ne este descoperit, în primul rând, în Sfănta Scriptură. Apoi este important ca sa Îl cunoaștem pe Dumnezeu atât prin revelația Scripturii cât și prin relația noastră personala cu El. Ca să putem urma sfaturile lui Dumnezeu, mai întâi trebuie ca să le cunoaștem, apoi sa le înțelegem. Toate planurile Lui Dumnezeu cu privire la viața noastră sunt bune și desăvârșite. Fiecare creștin trebuie să caute ca să le înțeleagă, rămânînd intr-o stare de recunoaștere a domniei și autorității Lui.

Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.” (Proverbe 3:6)

          b) Ca să înțelegem standardul sfințeniei lui Dumnezeu. Ca să putem cunoaște standardul sfințeniei lui Dumnezeu, trebuie să Îl cunoaștem pe El prin revelația Scripturii dar și prin experiența personală. “Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea!” (Habacuc 1:13a) Având cunoștință de acest standard și fiind conștienți de așteptările lui Dumnezeu cu privire la noi avem obligația de a face ceea ce menționează apostolul Pavel în 2 Corinteni 7:1 “Deci fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţăm de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.”

          c) Ca să fim martori ai lui Isus Hristos. Ucenicii Domnului Isus Hristos întelegănd învățătura Scripturii cu privire la toate lucrurile cuprinse în expresia “lume și viață”, le transmite mai departe celor celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu: “Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului;” (Romani 1:16)

          d) Ca să putem face ucenici. Ceea ce credem și ceea ce am învățat de la Marele Învățător suntem datori să le transmitem mai departe ucenicilor pe care îi facem. “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Matei 28:19,20)

          e) Pentru ca să luam decizii bune în viață și să acționăm în consecință.

Cunoscând concepția lui Dumnezeu despre lumea în care trăim și despre viața care ne-a dat-o la dispoziție, cât și valorile Împărăției lui Dmnezeu, vom putea să luăm deciziile cele mai bune pentru viața noastră. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2) Acest text evidențiază transformarea care trebuie să aibă loc la nivelul minții noastre, de altfel lucrare facută de Duhul Sfănt, ca condiție esențială pentru a putea discerne ceea ce este sau ceea ce nu este voia lui Dumnezeu in viața noastră.

          f) Ca să știm cum să ne explicăm credința. O concepție biblică despre lume și viața ne va da uneltele necesare cât și limbajul adecvat pentru a putea explica oamenilor din jurul nostru de ce etica și valorile creștine sunt benefice, ba chiar indispensabile, societații în care trăim. Cei din lume caută răspunsuri la intrebările vieții și așteaptă de la noi, ucenicii Lui, ca să le avem.

„Fiți totdeauna gata să raspundeți oricui vă cere socoteala de nădejdea care este in voi; dar cu blândețe și teamă, având un cuget curat; pentru ca cei ce barfesc purtarea voastră bună în Hristos să ramână de rușine tocmai în lucrurile în care vă vorbesc de rău. (1Petru 3:15,16)

[1] Rick Warren, Viața condusă de scopuri. De ce sunt pe acest pământ?, Life Publishing Internațional, 2003, p.17

[2] Kinnaman, David. unChristian: What a New Generation Really Thinks about Christianity…and Why It Matters (pp. 26-27). Baker Publishing Group. Kindle Edition.

[3] Ryken, Philip Graham. Christian Worldview: A Student’s Guide (Reclaiming the Christian Intellectual Tradition) (p. 32). Crossway. Kindle Edition.

[4] Ryken, Philip Graham. Christian Worldview: A Student’s Guide (Reclaiming the Christian Intellectual Tradition) (p. 23). Crossway. Kindle Edition.

[5] Ryken, Philip Graham. Christian Worldview: A Student’s Guide (Reclaiming the Christian Intellectual Tradition) (p. 19). Crossway. Kindle Edition.

[6] Smith, C. Fred. Developing a Biblical Worldview: Seeing Things God’s Way (p. 2). B&H Publishing Group. Kindle Edition.

[7] Smith, C. Fred. Developing a Biblical Worldview: Seeing Things God’s Way (p. 3). B&H Publishing Group. Kindle Edition.

[8] Smith, C. Fred. Developing a Biblical Worldview: Seeing Things God’s Way (pp. 3-4). B&H Publishing Group. Kindle Edition.

[9] Smith, C. Fred. Developing a Biblical Worldview: Seeing Things God’s Way (p. 4). B&H Publishing Group. Kindle Edition.

 

Scrie un comentariu

Din categoria DorinPele, Uncategorized