Arhive pe categorii: Nicolae Geanta

Copia după copie – de Nicolae.Geantă


Când m-am întâlnit cu frații din Detroit, Dani Pelean spunea că o copie după altă copie poate fi mai puțin lizibilă decât după original. Mi-am adus aminte că, la liceu, când dau elevilor xeroxuri după hărți, și le multiplică între ei. Unii copiază după xeroxul original, alții fac copii după copii, la mâna a doua, și alții la a șaptea. Apoi vin și spun: „Nu se mai vede clar aproape nimic dom’ profesor!”. „Păi dacă n-ați xeroxat originalul…”


La fiecare copie după copie elementele de finețe dispar. Pe hărți de exemplu rămân doar traseele majore. Sau râurile, lacurile ori localitățile mari. O formă incompletă. O hartă falsă, ori fără toate detaliile, care te duce în rătăcire!


Tot așa se întâmplă și cu viața de credință. În biserici rămâne fondul – Hristos, Cruce, păcat, mântuire, veșnicie etc – dar formele se degradează de la o generație la alta. De la biserica primară până la noi am tot xeroxat după copii. După cult, după teologi, după președinți, după lideri de opinie, după tradiții… Altfel nu se poate explica cum dintr-o singură Biserică, un singur Duh, o singură Cale, am ajuns divizați în îngrijorător de multe confesiuni creștine! Nu cumva ne-am îndepărtat prea mult? 


Nu știu de ce nu învățăm nici de la evrei. Moise a fost foarte puternic, Iosua numai puternic. Dar urmașii lor au slăbit în relația cu Dumnezeu până acolo că Scriptura precizează că „fiecare făcea ce-i plăcea!”. Și tot poporul, care credea că îi slujește lui Dumnezeu, a ajuns în amestec cu străinii care i-a subjugat. Robit. Călcat în picioare.


La o analiză profundă a bisericilor noastre observăm că între generațiile din interbelic și cele postrevoluționare viața creștină s-a degradat. Rugăciunea, puterea, minunile, consecvența, mărturia etc, s-au diluat. Tozer zicea că unii avem un creștinism atât de diluat încât dacă ar fi otravă nu ar face rău nimănui și dacă ar fi medicament nu ar vindeca pe nimeni! „Ne-am modernizat, emancipat”, strigă unii. Da, dar am pierdut din vedere micile detalii. Și le-am retușat cu ce-am dorit noi! Deci, față de original am devenit copii mai puțin lizibile!… citeste tot articolul AICI

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

Sunt vinovați părinții când pruncii greșesc? – de Nicolae.Geantă


 Articol preluat cu acordul autorului de AICI
Cea mai puternică lovitură pregătită de diavol pentru părinți este să ne eșueze copiii. Suferința pentru ei e mai grea decât pentru noi. Am întâlnit în ultima vreme părinți zdrobiți de greșelile pruncilor lor. S-au străduit, au muncit, i-au sfătuit cum au știut mai bine, i-au susținut în scoli, au făcut împrumuturi pentru eî. Dar pruncii, păcatul din ei, le-au refuzat povețele și le-au întors spatele! Au plecat în lume, s-a amestecat cu ea, au început să curvească, să fumeze, să sse drogheze, sunt plin de tatuaje, urasc pe Dumnezeu! Și-au părăsit părinții răniți, în lacrimi… Unii nici nu mai dau nicio veste!
Sângerez alături de astfel de părinți. Am prieteni care trec prin prese asemănătoare! Mă doare însă dublu atunci când astfel de părinți primesc batjocuri în loc de o mână întinsă. Nu de la pruncii lor, ci de la frați, de la prieteni! Sunt condamnați, sunt puși la zid: „dacă erau pocăiți nu făceau copiii lor așa ceva?”‘ „trebuie să fie o hibă undeva!”, zic cârcotașii. Sigur?
Cunosc o mulțime de creștini de o bunătate ca a lui Dumnezeu. Pocăiți ca sfinții de pe paginile Scripturii. Dar copiii lor sunt răi ca fiii lui Eli! Cine e vinovat? Părintele?
E vinovat Adam pentru crima lui Cain? E vinovat Isaac pentru căsătoriile greșite ale lui Essau, ori David pentru revolta fiului său Absalom? Unii ar spune da. Că noi iute mai găsim nod în papură! Bun, dar atunci cine e vinovat când fiul risipitor i-a cerut tatălui său partea de avere și-a plecat de acasă? Sau nici tatăl acestui fiu nu și-a făcut cum trebuie datoria?
Nu, nu sunt părinții vinovați pentru derapajele copiilor! Fiecare decontează factura proprie! Alegerea făcută. Copiii se duc, fac gafe, tocmai pentru că nu au o întâlnire cu Dumnezeu! Uneori trebuie să se prăbușească de tot ca să-L găsească…
Nu cârtiți niciodată când un părinte are probleme cu copii! Mai degrabă mulțumiți că dvs aveți copii minunați! Nu acuzați pe nimeni. Ci fiți lângă elaproape
Nicolae.Geantă
Westport, North Carolina

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

De ce-a trecut Dumnezeu evreii prin mare? – Nicolae Geantă


Articol preluat cu permisiune de AICI

Când Dumnezeu a hotărât să-și scoată poporul din Egipt, Moise a primit instrucțiuni să meargă din Ținutul Gosen spre Marea Roșie. Făcând un ocol considerabil. Dar de ce au trebuit să meargă spre mare și nu direct pe drumul comercial al Semilunei fertile. Care ducea din Egipt în Mesopotamia!

Inițial eu am crezut, cum cred și alții, că evreii au trecut prin Marea Roșie ca simbol al „botezului” lor. Orice slujitor al Domnului înainte de a fi pus în lucrare trebuia spălat, curățit cu apă! Și Israel era ales ca un popor sfânt, un popor de preoți pentru Neamuri. Lucrurile acestea se predică la botezuri.

Apoi am crezut ca Iahve și-a trecut poporul prin mare ca să-l ducă la Muntele Sinai unde i-a dat Legea. Pustia Sin era o rută mai apropiată de Canaan, dar mai îndepărtată de muntele Sinai unde se descoperă Dumnezeu „față în fată”.

Apoi m-am gândit că a trebuit să treacă prin mare pentru a despărții evreii de egipteni. Pe primii marea i-a salvat, pe ceilalți i-a nimicit. Am mai crezut că trecerea prin mare ca pe uscat este o lecție nouă a minunilor. Dar nu văzuseră evreii atãtea minuni în Egipt?

Dar azi dimineață am aflat motivul! 

Dumnezeu nu i-a dus pe evrei pe drumul care dă în țara Filistenilor, măcar că era mai scurt (prin pustia Sin, pe țărmul Mediteranei), deoarece „poporul văzând războiul să nu se întoarcă înapoi în Egipt (Exod 13:17). Înțelegeți? Marea se deschidea să te ducă în Canaan, dar dacă doreai să te întorci în Egipt nu mai aveai cale! Era barieră de apă! Ce grozavă idee! Dumnezeiască!


Dumnezeu ne învață că cine pornește spre Cer drum de întors înapoi nu mai este! Și totuși, mulți dintre oamenii după ce merg bucuroși o bucată, se întorc înapoi să înfrunte marea! Marea Roșie a vieții. Ori a morții. Interesant este că Dumnezeu nu ne impune să mergem înainte! Avem și varianta de-a da dosul, de-a merge înapoi. Acolo însă așteaptă totdeauna Egiptul cu Faraon și ai săi… Acolo să știți: Dumnezeu lipsește!

Dacă ai pornit spre Canaan mergi drept înainte! Dacă ești cumva întors cu fața spre Egipt întoarce-te! Decizia îți aparține. Dar ține minte: Marea nesătulă mai poate înghiți pe mulți…

NicolaeGeantă

Romford, London

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta

Cum să crești mare în ochii soției…


1. Spuenți-i că o iubiți de mai multe ori pe zi. Nu e suficient numai în ziua de nuntă.

2. Când vii acasă îmbrățișezi-o. Dr. John Gray spune ca trebuie îmbrățișată de cel puțin 4 ori pe zi!
3. Ascultați-o cu răbdare. Puneți întrebări și ascultați-o. Măcar 20 minute nu faceți nimic altceva. Vladimir Pustan zicea că cine nu poate să asculte măcar să mimeze!
4. Rezistați tentației de a-i rezolva toate problemele. Dar participați efectiv la ele.
5. Faceți-i complimente. Femeile acționează emoțional la aprecieri.
6. Anunțați-vă soția dacă veți întãrzia să ajungi acasă. Nu faceți însă ca cineva care i-a trimis următorul sms: „Întârzii 10 minute. Dacă nu apar mai citește odată mesajul”!
7. Da-ți-i întotdeauna dreptate când e indispusă. Nu semănați furtună când marea e înfuriată!
8. Cereți-vă iertare când greșiți! Un bătrân zicea că de câteori greșea își strângea soția în brațe ca la rugby! Încercați! Fără să-i rupeți coastele!
9. Dacă are prea multe de povestit și vă plictisesc relatările sale luați-o pe genunchi și sărutați-o, spunea Luigi Mițoi. Îi dați delete la toate poveștile!
10. Fiți tactil. Mângâiați-vă soția, pe românește! Pielea ei este de 10 ori mai sensibilă ca a bărbaților!
11. Anunțați-vă soțiile când ajungeți la destinație atunci când călătoriți. Eliminați stresul. Cel puțin al ei.

12. Mulțumiți când vă ridicați de la masă. (Și nu vă ștergeți pe fața de masă la mustăți chiar dacă nu aveți șervețele!).
13. Manifestați-vă afecțiunea în public. Îi creșteți apetitul să vă slujească cu plăcere!
14. Ieșiți împreună la plimbare. Chiar dacă nu ai bani decât de un singur suc. Fă-te că nu ți-e sete!
15. Fiți romantici! Chiar dacă nu știți…
16. Oferiți-le flori. Nu doar de ziua femeii. Cine face doar așa poate fi acuzat de ipocrizie!
17. Conduceți prudent. Ea stă totuși liniștită pe scaun lãngă dvs.
18. Deschideți-i ușa când iese. Nu doar din casă!
19. Cărați dvs sacoșele mai grele. Nu vă plimbați la un metru în fața sa cu ziarul în mãnă! Ori cu Biblia sub braț!

20. Când o ascultați priviți-o în ochi. Pe fereastră vă uitați numai când ninge!
21. Nu strigați la ea decât dacă ia foc casa!
22. Mergeți la culcare în același timp! În niciun caz dvs cu trei ore mai devreme!
23. Luați-i partea când e supărată pe cineva. În afară de Dumnezeu…
24. Spuneți-i că v-a lipsit când a fost plecată o vreme de acasă.
25. Îmbrac-o elegant. E doar regina casei tale. Fi rege!

PS: Aștept și alte remarci utile din partea dvs. (La comentarii…)

Nicolae.Geantă

http://nicolaegeanta.blogspot.com/2017/07/cum-sa-cresti-in-ochii-sotiei.html?m=1

Un comentariu

Din categoria Familie, Nicolae Geanta

Infumuratul – de Nicolae Geanta


infumuratulZicea Antoine de Saint Exupery, în povestirile sale despre Micul Prinț, că acesta a ajuns să cunoască un om înfumurat. Mândru. Plin de el. Narcisist. Și Înfumuratul îl punea pe Prinț să bată din palme, ca să se simtă bine. Apoi, la fiecare apalaudare, arogantul își scotea pălăria.

După ce Prințul s-a săturat de apalaudat îl întrebă:
– Ce să fac să îți cadă de tot pălăria? Înfumuratul nu l-a auzit. Fiinncă înfumurații nu pleacă urechea decât atunci când sunt lăudați.
– De ce să te admir ca cel mai frumos, cel mai elegant, cel mai bogat și cel mai deștept locuitor de pe planetă? Aici nu mai e nimeni!
– Și ce dacă. Fă-mi plăcerea să mă admiri oricum…

Înfumuratul e tipul fals cu zâmbet de stewardesă și mers de manechin. E tipul care se crede de neînlocuit. El e buricul pământului. Gravitația trebuie schimbată după sine. Pentru înfumurat părerile celorlalți nu contează. Toți sunt balast genetic. Praf. Dar înfumurarea e incapaciteatea de a se vedea pe sine! Egoismul înfumuratului e diabetul dulce care l-a orbit…

Pentru înfumurat nu contează că nu reprezintă pe nimeni. El nu dorește decât ovații. Fie ele și false. Dorința sa e să se umfle-n pene. Numai că baloanele umflate prea tare plesnesc!

Înfumuratul e frate nedespărțit cu prostul, ne spune Beaumarchais. Poate de aceea românii au proverbul: „prostul până nu-i fudul parcă nu e prost destul”…

Înfumuratul e prizonierul propriilor fumuri. Fumul se simte, se vede, dar nu încălzește.

Fugiți de înfumurare! E aureolă de la Satana. Înfumuratul e frate cu diavolul cel mare!

Nicolae.Geantă

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/06/infumuratul-de-nicolaegeanta.html

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

Vladimir Pustan – Ce este Biserica adevarata?


Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Vladimir Pustan

Mama Ioanei a iesit din coma!


7 zile. Atât au durat rugăciunile dvs până când a fost atins tronul lui Dumnezeu! 3 săptămâni. Atât a stat Irina în comă, mama Ioanei al cărui diriginte sunt.

A doua zi de Paști, luni dimineața, foarte devreme (pentru mine, 5,44 în America), Ioana m-a trezit din somn! “Am înțeles că mama e mai bine, doctorii i-au dat șanse mari să iasă din comă! Au zis că au început semne bune! Chiar m-am mirat! … Vreau să plec miercuri la ea”… (Irina era încă internată într-un spital din Viena). După o oră și ceva, am primis un mesaj din nou: “Domnule diriginte, vrem să ne botezăm și noi. Pentru o viață mai bună și liniște sufletească”. De data asta m-am mirat eu!

Azi dimineață, tot la 5,45 (!) Ioana m-a trezit din nou din somn: “Bună ziua domnule diriginte. Mama mea a ieșit din comă! Este bine. Vine la București… Nu am cuvinte să vă mulțumesc. Vă jur… Nu îmi vin să cred minunea pe care ați făcut-o! Oare voi avea cum să vă răsplătesc vreodată?”… Mai departe cuvintele sunt de prisos! Slava o merită Dumnezeul care l-a înviat pe Hristos! Nu vom uita niciodată minunea pe care a făcut-o de acest Paști. A readus-o la viață pe Irina.

Mulțumesc tuturor care v-ați rugat împreună cu mine! Știu, nu sunteți puțini. Dumnezeul meu și-al dvs are o armată mare! Slăvit să-I fie Numele Sfânt!
Rugați-vă mai departe pentru Irina și Ioana. Dumnezeu să le învieze inima și credința.
Rugați-vă și pentru mine, un păcătos iertat din Subcarpații Curburii. Am nevoie de aripile dvs!😘

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/04/mama-ioanei-iesit-din-coma.html

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta