Arhive pe categorii: Peter Costea

Peter Costea: Comuniștii au demolat bisericile. Seculariștii demolează mintea


Acestea au fost impresiile parcă instantaneu venite în minte acum câteva săptămâni când am citit, cu stupoare, oroare, revoltă, nedumerire etc., opinia recent emisă de un tribunal britanic privind concedierea, la începutul acestui an, a unui medic creștin britanic, David Mackereth, care refuză să se închine idolatriei transgender.

Cu ceva timp în urmă, medicul a participat la un curs de conversiune în care, împreună cu alți medici, au primit instrucțiuni privind tratarea persoanelor transgender. Medicul creștin a afirmat, în plină conferință, ca ipoteză, că el nu va accepta niciodată să se refere la un bărbat de 70 de ani cu barbă ca fiind femeie. Chiar la cererea acestuia.
Afirma că pentru un creștin ca el există doar două sexe, masculin și feminin, care sunt imuabile. Afirmația aceasta l-a costat scump – locul de muncă. Era angajat la un minister britanic și a fost concediat. [Link: https://www.firstthings.com/web-exclusives/2019/10/human-dignity-redefined%5D

A dat ministerul în judecată invocând libertatea religioasă, de gândire, a cuvântului și libertatea la convingerile religioase proprii. A pierdut. E șocant ca cineva să-și piardă locul de muncă pentru un astfel de motiv, dar și mai șocantă a fost decizia și argumentare / motivația tribunalului.

Comentariile judecătorului sunt pline de ură la adresa medicului, sarcastice la adresa creștinilor și intolerante privind doctrina și tradiția creștină privind sexualitatea umană. Redau câteva fraze.

În opinia judecătorului, obiecțiile privind „drepturile persoanelor transgender … are incompatibile with human dignity”, adică „sunt incompatibile cu demnitatea umană”. Convingerile religioase ale medicului că „God created male and female” („Dumnezeu a făcut omul bărbat și femeie”) nu pot să-i influențeze munca ori deciziile profesionale. L-a acuzat pe medic că deține „opinii creștine” nu „convingeri creștine”.

A afirmat că „a position held purely on religious grounds cannot be justified. It is irrational … but also divisive, capricious and arbitrary”. („O poziție care se bazează pe motive religioase nu poate fi justificată. E iraționala … dar și divizează, e capricioasă și arbitrară”.

Cazul britanic e încă un semnal de alarma, un wake up call. Ceva similar se întâmplă și în România. La europarlamentare eram în Bistrița la masă cu un domn influent care îmi spunea, cu groază, că învățătorii și profesorii din România sunt constrânși să participe și ei la cursuri de reconversie profesională și sunt înspăimântați. Șușotesc cu îngrijorare între ei, sunt nemulțumiți, dar își dau seama că statul secular le plătește leafa. Alternative nu sunt.

Mă gândeam, citind cazul, că până acum 30 de ani comuniștii ne demolau bisericile. Le-am reclădit, însă, relativ repede, în anii libertății. Secularismul și statul secular, însă, nu demolează clădirile bisericilor. Ei demolează ceva și mai de preț: mințile oamenilor și mai ales ale tinerilor. Odată demolată, mintea este mai greu de reconstruit.

https://www.firstthings.com/web-exclusives/2019/10/human-dignity-redefined
Sursa: https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/

Scrie un comentariu

Din categoria Peter Costea, Uncategorized

Comunismul feminist: ideile bizare și periculoase ale lui Sophie Lewis


„Marți am comentat, pe scurt, despre cartea tocmai publicată a lui Sophie Lewis, Full Surrogacy Now: Feminism against Family, („Surogatul cuprinzător: Feminismul împotriva familiei”) care ne amintește că visul comunist încă e viu și la lucru. În mod special, visul și obiectivul lui Karl Marx, menționat în Manifestul Comunist, de abolire e familiei și căsătoriei. Continuu azi cu al doilea comentariu despre carte.
În Full Surrogacy Now: Feminism against Family, Lewis propune abolirea familiei, a căsătoriei, a relațiilor biologice dintre părinți și copii și înlocuirea lor cu relații de „dragoste, afecțiune și atașament” între copii și oricare adulți care au posibilitatea financiară să-i crească, fie ei părinți biologici, sociali ori de altă natură.

Lewis e o feministă de tipul celor mai radicale. Propune abolirea familiei biologice și înlocuirea ei cu ceea ce ea numește „gestational communism” (adică un „comunism gestațional”). Conform ideilor ei, procrearea e un tip de munca la fel ca oricare altă ocupație, o profesie care „face copii” pe bandă rulantă așa după cum Renault face mașini si Boeing avioane. Această ocupație aparține femeilor care doresc să-și „împrumute” uterul pentru o vreme, contra cost, să aducă pe lume copii. Această ocupație e surogatul.

Nu oricare femeie, zice Lewis, e pregătită pentru această profesie. Fetusul e, zice ea, un parazit care se atașează de peretele uterului și femeile care nu-l doresc pot să-l elimine. Asta înseamnă avort. De aceea, sarcina poate fi o vocație doar pentru femeile care doresc să fie plătite pentru asta. Această vocație e surogatul. Iar odată aduși pe lume, copiii sunt crescuți „într-o comună bazată pe tovărășie și înfrățire”, o noțiune care pe noi, românii, ne duce înapoi în timp, la anii 50, când comuniștii au fondat comunele și colectivele agricole.
Aspectele genetice ale procreării sunt irelevante pentru Lewis deoarece, în final, materialul genetic al bărbaților și al femeilor devin „o amestecătură” asemenea unei omlete.

Lewis propune diferențierea între „familia privată” și „familia publică”. În familia privată, copiii aparțin părinților biologici, iar în cea publică aparțin comunei și societății. Familia publică, ori comună, a existat înainte de familia privată, zice ea, familia privată fiind o invenție a capitalismului modern. Familia comună era „polimaternala”, adică un grup de copii erau crescuți, în comun, de un grup de mame.
Nașterea e o chestiune murdară, în opinia lui Lewis. În cuvintele ei, nașterea e „mirositoare, murdară, sângeroasă și bestială”. Legătura între mamă și copilul biologic e o „invenție a bărbaților de rasă albă, niște demoni capitaliști care impun patriarhatul femeilor pentru a se menține la putere”. Familia privată pe care bărbații de rasă albă o impun, generează „abuz”, pe când cea publică „liberates women” (emancipează femeile).

Nu doar familia se impune a fi abolită, dar și noțiunea de sex ori gen. În cartea ei, Lewis nu folosește cuvintele „femei” ori „fete”, ci „persoane impregnate / însărcinate” (adică femeile) și „persoanele care impregnează”, adică lasă femeile însărcinate (adică bărbații). Este deci, vorba de un vocabular nou, nu doar de idei noi.

Pentru ce și la ce folosește trupul uman, întreabă Lewis? Pentru un scop determinat la nivel biologic? Nu. Atunci pentru ce? Pentru a fi folosit de fiecare dintre noi după cum dorim.
Recomand Full Surrogacy Now tuturor care citesc acest comentariu. Conține mult mai multe idei otrăvitoare. Dacă ni se par bizare, în timp ele vor deveni mainstream, adică de tipul „de ce nu?”

Influența feminismului în spațiul public e mare și se intensifică. Chiar și în România, unde unele dintre politicienele cele mai vizibile promovează radicalismul feminist.”

Peter Costea

https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/

Scrie un comentariu

Din categoria Peter Costea

Un blestem care aspiră la realitate: comunismul feminist


Pe orizont se reliefează încă o utopie amăgitoare: comunismul feminist, ori versiunea comunistă a mișcării feministe contemporane. După cum puteți anticipa, ea propune abolirea familiei și a căsătoriei. Motivele, însă, diferă de cele propuse de Marx ori mișcarea pentru drepturile „minorităților sexuale” pentru abolirea familiei.

Despre feminism ca doctrină toxică pentru minte și valori am scris relativ des de-a lungul anilor prin canalele mediatice AFR. Feminismul, însă, nu trebuie confundat cu mișcarea femeilor pentru drepturi egale cu bărbații și egalitatea de șanse. Mișcarea pentru egalitate a femeilor a început pe la mijlocul Secolului XIX și s-a încheiat pe la sfârșitul anilor 60 ori începutul anilor 70. De jumătate de secol ne confruntăm cu versiunea feministă a relațiilor de familie, valori, religie, politică, societate, avort, căsătorie, egalitate de șanse și alte lucruri asemănătoare.

Mișcarea pentru egalitate a femeilor a fost, fără îndoială, o mișcare legitimă. E suficient să privim în urmă pentru a ne da seama de statutul inegal pe care femeile îl dețineau în societate, înaintea anilor 60 și să apreciem eforturile și rezultatele pozitive care au fost scontate. Femeile au obținut dreptul la vot. Apoi dreptul de a candida și de a fi alese în structurile politice. Dreptul de a deține proprietăți pe numele lor. În țările anglo-saxone, în mod tradițional, femeile nu puteau deține proprietăți în nume propriu, ci doar prin intermediul soților lor. La locul de muncă femeile erau excluse din anumite profesii ori nu puteau să dețină anumite funcții în management. Puțini dintre noi știm, de exemplu, că până în anii 60, în Statele Unite, femeile în general nu puteau deține cărți de credit pe numele lor. Ca atare, progresul făcut trebuie cunoscut și aplaudat.

Privind valorile, mișcarea femeilor pentru egalitate era și a rămas conservatoare. Era împotriva avortului, femeile văzând în copii o viață umană care merită și necesită să fie adusă pe lume. Era împotriva divorțului. Era pentru fidelitate și monogamie, pentru integritatea căsătoriei și a familiei, împotriva pornografiei și a prostituției.

Lucrurile, însă, au început să se schimbe radical în anii 60, când, spre sfârșitul deceniului și începutul anilor 70, mișcarea pentru egalitate a femeilor din America s-a scindat, iar mișcarea feministă a început să domine discursul public privind egalitatea femeilor în societate, ce înseamnă ea și ce politici trebuie adoptate pentru a dobândi noul concept de egalitate între sexe.

Avortul, mai mult ca orice, a cauzat sciziunea din interiorul mișcării pentru egalitate a femeilor, ducând, în 1972, la ruptura ireversibilă între femeile conservatoare și cele feministe, cele dintâi fiind împotriva avortului, iar cele din urmă pentru.
În America, mișcarea pentru egalitate s-a scindat pe la începutul anilor 70, la convenția anuală a femeilor care se ținea atunci la Houston. Femeile conservatoare s-a retras din convenție și au ținut un congres separat într-o locație diferită a metropolei. Încercările de reconciliere au eșuat, iar în toamna lui 1972 cele două grupuri din mișcarea pentru egalitate a femeilor s-a scindat ireversibil. Atunci s-a ținut și ultimul congres al mișcării pentru egalitate la Washington DC, când a fost propusă o rezoluție pro avort. Se spune că dezbaterile între cele două grupuri au fost furtunoase, au ținut până pe la 2 ori 3 dimineața, când multe dintre femei au plecat de la dezbateri.

Votul s-a ținut fără ca ele să fie prezente, iar unii afirmă că el a fost dat fără ca cvorumul necesar să fi fost atins. Rezoluția pro-avort a trecut, moment în care între femeile conservatoare și cele feministe ale Americii a izbucnit un război ideologic care încă e în derulare.

În 1973, feministele au dobândit dreptul la avort ca urmare a unei decizii emise de Tribunalul Suprem al Statelor Unite. În același an, femeile conservatoare au lansat mișcarea pro-viață din America, o mișcare fondată în mare majoritate pe implicarea femeilor creștine, iar apoi prin asocierea soților lor. De atunci, conflictul ideologic între aceste două grupuri de femei continuă, se intensifică și nu dă semne de încetineală. Femeile conservatoare s-au înrolat în politică pentru a aboli avortul. Ce e mai puțin cunoscut, însă, este că și între feministe există o mișcare anti-avort, care însă e puțin influentă.

Între timp, feministele au devenit și mai radicale, anti-familie, anti-căsătorie, anti-bărbați, anti-băieți, anti-valori, anti-creștine și pro-avort și pro-păgânism. În ultimii 50 de ani, ele au radicalizat un număr tot mai mare de femei tinere, multe dintre ele devenind politicieni. Universitățile americane au lansat „feminist studies”, adică programe de specializare în feminism, care de la an la an devin tot mai radicale, toxice pentru minte și anti-familie.
Acest scurt istoric mi-a venit în minte citind, zilele acestea, una din cele mai radicale, anti-familie și anti-creștine cărți care mi s-a dat să citesc vreodată. Autorul e Sophie Lewis, iar titlul cărții e Full Surrogacy Now: Feminism against Family. Publicată anul acesta, cartea are 224 de pagini.

Sper să revin curând cu un alt comentariu în care să vă prezint câteva dintre ideile stranii pe care le propune autoarea, pe care trebuie să le combatem și de care trebuie să ne ferim.

Peter Costea

https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/

Scrie un comentariu

Din categoria Peter Costea, Uncategorized

Un nou partid politic creștin-democrat: Partidului Renașterea României


Ma bucur că domnul Peter Costea a înțeles nevoia și urgența înființării unui partid care să ne reprezinte și să promoveze valorile creștine în România. Este nevoie acum de multă determinare, înțelepciune și multa muncă. Este necesară unirea forțelor din mediul evanghelic și nu numai, cât și sporirea eforturilor de educare a electoratului român.

https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/

„Convocare la Adunarea Constituantă a Partidului Renașterea României

Am deosebita plăcere să vă invit pe toți cei care citiți aceste rânduri la Adunarea Constituantă a Partidului Renașterea României. Adunarea va avea loc la Brașov, sâmbătă. 14 septembrie 2019, începând cu ore 10. Curând vom reveni cu adresa locației în care se va ține Adunarea ți cu alte detalii. Vă rugăm să consemnați această dată importantă în calendarele dvs. și să începeți să faceți pregătiri pentru a ne vedea la Brașov.

Numele partidului pe care intenționăm să-l fondăm se inspiră din motto-ul campaniei noastre europarlamentare, „Renașterea Morală a Europei”.

Pe parcursul campaniei europarlamentare și mai ales după 26 mai, am purtat multe discuții cu mulți dintre voi privind direcția, viitorul și soarta celor aproximativ 150.000 de cetățeni care fie că m-au votat (în număr de 131.000), fie că au dorit să mă voteze și nu au putut (încă câteva zeci de mii). Îmi exprim din nou gratitudinea pentru sprijinul vostru, voturile voastre, entuziasmul și căldura cu care m-ați primit în comunitățile voastre, modul în care ați sprijinit candidatura mea și ați ajutat la campania europarlamentară si pentru că m-ați votat.

Noi, adică toți cei care am fost implicați în acest efort comun din noiembrie până azi, alcătuim un bazin electoral imens care a pus în România bazele unei mișcări politice pro-familie fără precedent. Prin ajutorul vostru am alcătuit în România o rețea imensă de voluntari, centre de voluntari și grupuri de voluntari și susținători care acoperă fiecare județ, oraș și orășel din România, din București la Baia Mare și de la Botoșani la Turnu Severin.

Am realizat această rețea prin eforturile noastre comune, o rețea care ne aparține nouă tuturor, o rețea pe care am activat-o tot prin eforturile noastre comune și care e bine să rămână activată, dar mai ales activă pentru viitor și tot prin eforturile noastre comune.

Am citit cu atenție zecile de mesaje pe care mi le-ați trimis prin email privind viabilitatea formării unui partid politic autentic creștin, creștin-democrat, pro-familie, pro-viață, pro-democrație, pro-România, pro-noi, pro-viitor, pro-copiii noștri. Am întreținut, de asemenea, multe conversații telefonice pe acest subiect cu mulți dintre voi. M-am consultat cu colegii de campanie și cu mulți dintre voluntarii care au muncit la campania mea.

Am cugetat mult asupra acestui subiect, obiectivul principal fiind să prevenim dispersarea acestui grup de oameni minunați, cinstiți, curajoși, care înțeleg importanța exercitării drepturilor lor constituționale în mod strategic pentru promovarea intereselor noastre și ale familiilor noastre.

Am ajuns la concluzia, împreună cu alții, că singura opțiune viabilă în acest sens e formarea unui partid politic creștin-democrat, ale cărui structuri să fie formate în întregime din oamenii harnici și cinstiți care au lucrat cu hărnicie și sinceritate la campania mea.

Vă indemn, deci, să veniți la Brașov în număr cât mai mare. E vremea ca mișcarea pro-familie și pro-valori din România să intre în spațiul politic în mod organizat, alcătuind un grup distinct cu o identitate distinctă, cu principii la care subscriu milioane de cetățeni ai României care până acum nu și-au găsit locul în alte structuri politice.

Vreau să accentuez că fondarea acestui partid politic nu se face din vanitate ori interesele personale ale nimănui. Se face pentru că, în opinia mea, a venit vremea să devenim o forță politică în România. Din nefericire, până în prezent, mișcarea pro-familie din România și-a pus nădejdea în partidele politice din România pentru promovarea intereselor ei.

Am încercat asta la vremea când în România încă se practica votul uninominal. Apoi am încercat orientându-ne după pozițiile partidelor politice privind valorile. Dar ne-au dezamăgit rapid. Vedeam cum de la zi la zi și de la an la an pozițiile partidelor politice față de valori deveneau tot mai ambigue, iar apoi deveneau poziții anti-valori. Vedeam cum în Parlamentul European promovau europarlamentari care îndrăgeau mai mult secularismul și revoluția sexuală decât valorile creștine care dau viață și garantează un viitor națiunii și familiilor României.

În consecință, credem că a venit vremea să ne dezasociem de partidele politice și să ne exercităm drepturile constituționale să ne promovăm propriile interese printr-un partid politic al nostru.

Pentru detalii adiționale ne puteți contacta la contact@costea-parlamentuleuropeean.ro ori la telefonul 0759 584 511
Vă rugăm să continuați să rămâneți în contact cu noi pentru detalii adiționale.”

Peter Costea

Scrie un comentariu

Din categoria Peter Costea, Politica, Uncategorized

Un nou proiect de legalizare a parteneriatelor civile în România


Consecințele neimplicării civice și lipsei unității în rândul creștinilor conservatori din România încep să se vadă. Dacă acest proiect de lege va fi adoptat, tăvălugul revoluției sexuale greu va mai putea fi oprit. Doamne ai milă!

Iată ce scrie avocatul Peter Costea în legătură cu acest subiect:

„Un nou proiect de legalizare a parteneriatelor civile în România

Familia și căsătoria naturală sunt din nou atacate în România. Săptămâna trecută, PSD a inițiat un proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor civile în România, adică a concubinajului, atât între persoane de sex opus, cât și între persoane de același sex. [Articol: https://romanialibera.ro/politica/proiect-care-acorda-drepturi-pentru-persoanele-aflate-in-concubinaj-depus-la-senat-790201%5D

Este a „n” oară când un astfel de proiect este inițiat în România. Toate proiectele anterioare au eșuat. Proiectul propus de PSD, însă, are mai multe șanse de a fi adoptat. Este un proiect light, adică mai puțin cuprinzător ca cele propuse în toamna trecută de ALDE și USR. Prevede doar extinderea de drepturi concubinilor privind bunurile în comun și luarea de decizii medicale de către un concubin pentru celălalt concubin.

Mă opun acestui proiect, așa cum am făcut-o din 2008 încoace, când dl Eckstein a inițiat primul proiect de acest gen în România. Motivele le-am enunțat de-a lungul anilor într-o sumedenie de comentarii și materiale pe care le-am scris și difuzat prin canalele AFR.

În primul și cel mai important rând, parteneriatele civile dăunează copiilor. Ele sunt foarte instabile, nu au longevitate și rezultă în mult mai multă violență domestică decât în familia tradițională.

Asupra acestui aspect sper să revin mai târziu. Practic, nu există an când nu apare un studiu masiv undeva în Occident, în special în Marea Britanie și SUA, care să nu confirme toxicitatea parteneriatelor civile asupra copiilor.

În al doilea rând, obiectivele pe care proiectul PSD le urmărește pot fi atinse foarte ușor prin legislația curentă. Oricare adult poate să desemneze pe un oricare alt adult să ia decizii medicale pentru persoana respectivă în cazul în care ea este incapacitată. Astfel de decizii se fac în fiecare zi. De asemenea, oricare adult poate dispune de bunurile lui după plac, inclusiv să le dea unei alte persoane, ori, în caz de deces, să le lase oricărei persoane pe care el o alege, fie membru de familie, fie străin.

În final, însă, proiectul de lege PSD este un atac asupra familiei și căsătoriei naturale. Nu este înțelept, din punct de vedere social, să subminăm cea mai importantă instituție socială a umanității, familia și căsătoria naturală, care au funcționat perfect de la zidirea lumii și până azi. Danemarca a instituit parteneriatele civile în 1989 și de atunci această instituție paralelă căsătorie și familiei naturale a dus la reducerea drastică a numărului tinerilor care se căsătoresc. La fel și în Franța.

Parteneriatele civile nu au absolut nimic de a face cu egalitatea și nu posedă nicio utilitate socială.

Nu e bine să deschidem cutia Pandorei. Exact așa s-a început în 1989, în Danemarca. În timp, în Occident legea parteneriatelor civile a fost revizuită să adauge noi privilegii pentru concubini, fie de același sex ori de sex opus, încât în câteva decenii parteneriatele civile au devenit, de facto, echivalentul căsătoriilor homosexuale. Nici o diferență. Istoria parteneriatelor civile în Marea Britanie dovedește lucrul acesta foarte clar.

Toate partidele politice din România sunt vinovate de atacurile împotriva căsătoriei și familiei naturale. Fără excepție. Unele au fost mai vocale privind acest subiect, de exemplu USR-ul, iar altele mai tăcute, cum a fost PSD, până după ce Dragnea și-a pierdut poziția în PSD și a ajuns la închisoare.

Presupun că o motivație a PSD-ului pentru lansarea proiectului parteneriatelor civile a fost profilactică, având în vedere acțiunea celor 7 cupluri de homosexuali din România la CEDO, prin care cer instituirea parteneriatelor civile. Probabil PSD caută să evite un rezultat mai dezastruos pe care CEDO ar putea să ni-l impună în câțiva ani.

Pe de alta parte, nu e doar o coincidență că PSD a inițiat legea parteneriatelor civile în luna iunie, luna cadourilor pentru homosexualii din toata lumea. În iunie, anul trecut, Curtea Europeană de Justiție a emis decizia în Cazul Coman v. România, în iunie 2015 Curtea Suprema a Statelor Unite a decretat un drept la căsătorii homosexuale, iar în iunie anul acesta Curtea Supremă din Ecuador a decretat și ea existența unui drept la căsătorii homosexuale.

Dragi români, plătim un preț mare pentru indiferența electorală de care dăm dovadă, cu toții. Creștinii României nu au niciun gram de influență valorică în Parlamentul României ori în Parlamentul European. Nu că nu am putea avea, dar așa am ales. Ne-am lăsat captați și fermecați de partidele politice și am ignorat vocea celor pricepuți și cu experiență.

Dacă acest proiect de lege va fi adoptat, și șansele sunt mari pentru asta, instituționalizarea revoluției sexuale în România va face un pas imens înainte, cel mai mare pas din ultimii 20 de ani, când sodomia a fost dezincriminată în România. Iar apoi, consecințele vor veni ca o avalanșă și toate în detrimentul nostru.”

https://www.facebook.com/PeterCosteaEuroparlamentar/

Scrie un comentariu

Din categoria Peter Costea