Arhive pe etichete: autoritate

​Astazi ma rog pentru CEI CARE SUNT IN POZITII DE AUTORITATE!


“Înainte de toate, te îndemn să faci cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii,  pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt în poziţii înalte, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea. Acest lucru este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,  Care doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoaşterea adevărului.” (1Timotei 2:1-4)
Astazi este criza de lideri autentici, curajosi, cu coloana vertebrala,  lideri care sa spuna lucrurilor pe nume. Ce sa mai vorbim de lideri care sa urmareasca imteresele poporului pe care il reprezinta si nu iteresele personale. Cei mai multi inoata in apele tulburi ale compromisului si ale coruptiei. Cam lipsesc si barcile de salvare. Biserica este chemata sa „fabrice” barci de salvare prin alternative, prin exemplul personal, prin post si rugaciune. 

Foarte putini ne aducem aminte sa-i pomenim  in rugaciunile noastre. Cei care ne aducem aminte o facem foarte rar. Doamne iarta-ne!

Asupra lor  apasa o sarcina enorma. Pune Doamne pe inima noastra la  cat mai multi sa ne rugam sistematic  pentru ei!

Doamne te rog sa ii expui la Cuvantul Tau. Te rog sa ii mantuiesti. Umple-i de Duhul Sfant!  Da-le intelepciune si abilitati necesare ca sa conduca poporul. Da-le curaj sa stea pentru adevar.  Pune in ei dorinta de a dori si a face bine celor ce ii reprezinta. Elibereaza-i de frica. Calauzeste-i  in tot ceea ce fac. Te rog protejeaza-i de atacul celui rau, de ideile si agenda lui. Rupe orice legatura ar avea cu diavolul. Scoate-i de sub influienta lui. Da-le vointa si putere sa nu se lase prinsi in mreaja coruptiei si a compromisului.  Daca au cazut, te rog sa ii scoti afara in Numele lui Isus!

Fa-i lideri puternici care sa te reprezinte pe Tine! Binecuvinteaza-le viata, familia si munca lor!

“Dati tuturor ce sinteti datori sa dati: cui datorati birul, dati-i birul; cui datorati vama, dati-i vama; cui datorati frica, dati-i frica; cui datorati cinstea, dati-i cinstea” (Rom. 13:7).

Tot mai multi crestimi accepta cu greu sau nu mai accepta deloc sa implineasca acest verset. Ei zic ca  „Sunt prea multe taxe… e greu de trait… acela e prea rau … nu merita sa il respect…” Ne gasim tot felul de scuze si motive ca sa nu ne facem datoria de cetateni. Doamne iarta-ne!

Ajuta-ne sa ii respectam si sa ne facem datoria! Ajuta-ne sa implinim poruncile Tale! Pune in noi dragoste pentru ei. Pune-ne pe imima  sa ii ajutam daca avem ocazia. Promitem de acum incolo sa ne rugam pentru ei dar nu din cand in cand ci in mod regulat. Ajuta-ne Doamne! Amin!

Scrie un comentariu

Din categoria Astazi ma rog, Rugaciune/Prayer

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (3)


In a doua postare  erau prezentare responsabilitatile sau obligatiile prezbiterilor/batrinilor. Mergem mai departe cu „relationship, appointment” and ” term”:

„4. Relationship

We view the specialization of labor among the Elders to be as follows:

1. The Senior Pastor-Teacher will hold an honorary position on the Council of Elder with full privileges and specialize in teaching. The Pastor-Teacher will serve an indefinite term as a member of the Council of Elders as long as he holds this position (see Article X, Pastoral Staff).

2. The other Elders will specialize in equipping the saints based on their spiritual gift(s). The term of office for these Elders will be as defined in the next section.

5. Appointment

The need for an Elder may be recognized by Elders or members of the church body. The Elders, in consultation with or in response to body members, shall seek to discern the nature of the need and to visualize God’s person and means for its fulfillment. After the requirements of the office have been defined, all essential information on this matter will be communicated to the congregation.

The source of new Elders other than the Pastor-Teacher Elder will be from within the church membership. These men shall meet all Scriptural qualifications of an Elder and must be found blameless according to scripture. (I Timothy 3:2; Titus 1:7).

6. Term

Elders (except the Senior Pastor-Teacher) will be elected to a maximum of a three (3) year term of office consistent with their continued desire and ability to serve in this capacity (which must be recognized by other Elders and members of the church body). An Elder may be elected to a second consecutive term of office but will be ineligible for a third term until the lapse of at least one year following the second term. The terms of the member Elders will be staggered such that approximately 1/3 of the positions will conclude each year. Shorter than three-year terms may be used to meet this requ

irement if necessary…”

Alte articole pe aceeasi tema :

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (1)
Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrini 2/

 

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Forme/Structuri de conducere

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (2)


Daca in prima postare avem Criteriile de Calificare a prezbiterilor/batranilor si Autoritaea lor, in aceasta postare facem cunostinta  cu Responsabilitatile lor:

3. Duties

Inherent with the Scriptural authority of Elders over the church body are the clear statements of Scripture concerning self-judgment (I Corinthians 11:31) , subjection to all Christians (I Peter 5:5), and maintaining harmony within the body through gentleness rooted in humility (Galatians 6:1 and II Timothy 2:24-26).

Consistent with these Scriptural statements, the Elders will undertake with joy the duties and responsibilities set forth in the New Testament, such as:

PRAY: Have a consistent personal prayer time. The Elders should devote a significant amount of their time together to pray for the needs of the congregation, for the local community, and the world. Acts 6:4 (Note the prayers of Paul for his people, e.g. Ephesians 1:15-23; Ephesians 3:13-21; Philippians 1:4, 5; Colossians 1:9-14).

BCCC Constitution 6/99 8

STUDY: Have a consistent personal time of study of God’s word and other study material that will help him to grow in accordance with God’s will for him. I Timothy 4:13; II Timothy 2:15; II Timothy 3:16,17.

TEACH: Be ready to teach God’s precepts and admonitions as opportunity presents itself. II Timothy 2:15; Acts 20:28; Hebrews 13:17; I Timothy 3:2.

GUARD: Be on alert for any false doctrine or teaching that may infiltrate the church, and be ready to take action to remove it if found. Acts 20:28.

OVERSEE: Be a shepherd to God’s sheep by example and deed. Each Elder will be assigned members of the congregation and will make themselves available as necessary to meet with or communicate with those in their assigned Elder Care Group. Acts 20:28; I Peter 5:2.

ADMONISH: Be ready to warn of Satanic attacks on both the church and individuals. Acts 20:31.

SUPPORT and RULE the HOUSEHOLD of GOD: Provide for the orderly rule of the local church body. I Timothy 5:17; Hebrews 13:17; Titus 1:9.

DISCIPLINE: Being for the purpose of maintaining the purity of the church and restoration of the individual, discipline will be carried out in an attitude of love and will follow the pattern of Matthew 18:15-17 in matters of:

Difficulties between members (Matthew 18:15-17, I Cor. 5:5, 6).

Disorderly conduct (II Thess. 3:6-15).

Divisiveness (Romans 16:17, 18; Titus 3:9, 10).

Immorality (I Corinthians 5:1-13).

False Teaching (I Timothy 1:20; II Timothy 2:17, 18; Revelation 2: 14, 15, 20).

Wolves in the flock (Acts 20:29).

Elders speaking perverse things (Acts 20:30).

Any accusation against an Elder shall be in accordance with the pattern of I Timothy 5:19, 20.

The Council of Elders can determine other duties and responsibilities as the need(s) arise.

Alte articole pe aceeasi tema :

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (1)

Un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Forme/Structuri de conducere

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (1)


Dupa o scurta pauza, cred ca este timpul sa revin cu un alt model de Statut in care autoritatea este distribuita intr-un mod diferit de ceea ce gasim acum in majoritatea Bisericilor Penticostale Romanesti, adica o structura si o mentalitate mostenita din „vechiul regim”. In celelalte postari am prezentat Model de Statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din Biserici. In cateva postari am sa citez cateva paragrafe care reflecta mai bine modul in care functioneaza o astfel de Biserica si care sper sa fie o alternativa viabila pentru Bisericile „noastre” .

„ELDERS

1. Qualifications

Elders shall be men who are able and desire to serve God by teaching and leading His people. Men whose lives meet and show consistent growth in all the Scriptural requirements set forth in I Timothy 3:1-7 and Titus 1:6-9, and men who have made a positive affirmation and acceptance of the Statement of Faith (Article II), and the Constitution and by-laws of BCCC. They must have been members of BCCC in good standing for at least one year.

2. Authority

The ministry of BCCC is under the direction of the Lord Jesus Christ by means of a plurality of Elders (The Council of Elders) who function under the authority of the Scriptures and support of the church body and are the decision making body of the church (Hebrews 13:17; I Peter 5:1-3; I Timothy 5:17). Decisions made by the Elders will be based on Scriptural insight, the individual and corporate leading by the Holy Spirit, carefully assembled facts, and the solicited consensus of body members. Consensus of the church membership shall be solicited primarily by personal involvement with the members and by other means such as the Sunday bulletin, newsletters, pulpit announcements, group and congregational meetings or by informational ballot (see Article IV, Government).

The Council of Elders will consist of a minimum of five (5) Elders and be expanded to have one Elder for every thirty church members as the church grows.

The Elders must seek and find the mind of Christ and come to unanimous agreement before deciding matters of church business (Ephesians 4:1-6; Philippians 2:1-4). Any decision that directly affects a current Elder will not require the agreement of that Elder, i.e. determining the salary of the Senior Pastor or in matters of discipline…”
Tin sa multumesc si pe aceasta cale lui Nick Rosioru pentru informatiile puse la dispozitie. God bless you!

5 comentarii

Din categoria Biserici romanesti, Forme/Structuri de conducere

AUTORITATEA PASTORULUI


de Ray C. Stedman

________________________________________

„Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire”, le-a spus Isus ucenicilor Săi, „dar între voi să nu fie aşa.” În loc să fie stăpâni, a spus Isus în continuare, ucenicii trebuie să-şi fie slujitori unii altora, iar cel mai mare este slujitorul tuturor (Marcu 10:42-43) .

Prin aceste cuvinte, Isus arată că între creştini ar trebui să prevaleze un sistem de guvernare cu totul diferit de cel pe care îl foloseşte lumea. Autoritatea din rândul creştinilor nu izvorăşte din aceeaşi sursă ca autoritatea lumească şi nici nu trebuie exercitată în acelaşi fel. În perspectiva pe care o are lumea asupra autorităţii oamenii sunt plasaţi unii deasupra altora, aşa cum se întâmplă într-o structură de conducere militară, în ierarhia din cadrul unei firme sau într-un sistem guvernamental. Aşa trebuie să stea lucrurile. Mânată de concurenţa născută în urma Căderii şi confruntată cu răzvrătirea şi cruzimea naturii umane păcătoase, lumea nu ar putea funcţiona fără a se folosi de structuri de conducere şi de decizii executive.

Dar, după cum a avut Isus grijă să declare, „… între voi să nu fie aşa.” Întotdeauna relaţia dintre ucenici este diferită de cea existentă între fii lumii. Creştinii sunt fraţi şi surori, copii ai Tatălui, şi sunt mădulare unii pentru alţii. Isus a spus clar în Matei 23:8, „Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

De-a lungul a douăzeci de veacuri, biserica a ignorat practic aceste cuvinte. Chiar dacă probabil cu cele mai bune intenţii, ea a împrumutat totuşi, de nenumărate ori şi întru totul, structurile de autoritate ale lumii, a schimbat denumirile conducătorilor din regi, generali, căpitani, preşedinţi, guvernatori, secretari, căpetenii şi şefi în papi, patriarhi, episcopi, administratori, diaconi, pastori şi prezbiteri, şi a mers veselă pe drumul ei, stăpânind asupra fraţilor şi distrugând astfel modelul de slujire pe care L-a intenţionat Domnul. Creştinii au uitat atât de complet cuvintele lui Isus, încât au instituit frecvent modelul de guvernare al lumii, fără să se sinchisească să schimbe denumirile, şi au pus în funcţiune biserici, organizaţii misionare, organizaţii de tineret, şcoli, colegii şi seminarii, toate în numele lui Isus Cristos, dar cu preşedinţi, directori, manageri şi şefi, nefiind cu nimic diferite de structurile seculare omologe.

Probabil că este prea târziu să mai facem mare lucru pentru modificarea numeroaselor structuri care sunt numite în mod obişnuit organizaţii „para-bisericeşti” sau „cvasi-bisericeşti”, dar cu siguranţă că cuvintele lui Isus nu trebuie ignorate în cadrul funcţiilor de închinare şi de pregătire ale bisericii în sine. Cu siguranţă că cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa”, trebuie să aibă efect undeva. Cu toate acestea, în cele mai multe biserici de astăzi s-a acceptat, fără prea multă gândire, ideea că pastorul este vocea finală a autorităţii atât în ceea ce priveşte doctrina, cât şi în practică, şi că el este directorul executiv al bisericii în privinţa administrării. Dar fără îndoială că, dacă un papă peste toată biserica reprezintă un lucru rău, un papă în fiecare biserică nu este un lucru cu nimic mai bun!

Din Scripturi reiese clar că apostolii erau îngrijoraţi de pericolul formării de şefi ecleziastici. În 2 Corintieni 1:24, Pavel le aminteşte corintienilor de propria sa autoritate apostolică: „Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră…” (NTR). În aceeaşi epistolă el descrie, cu o evidentă dezaprobare, cum au reacţionat corintienii faţă de anumiţi lideri din mijlocul lor: „Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă” (2 Corintieni 11:20 – NTR). Şi Petru, la rândul său, are grijă să îi avertizeze pe prezbiteri (şi se include şi pe sine în rândul lor) să nu conducă „…ca unii care stăpân[esc] peste cei care [le]-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă” (NTR). Şi Ioan foloseşte vorbe tari împotriva lui Diotref, „căruia îi place să aibă întâietatea între ei… el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică”. Aceste exemple de şefi bisericeşti din secolul întâi arată cât de uşor ignorau bisericile de atunci (la fel ca cele din secolul al XX-lea) cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa.”

Dar, dacă biserica nu trebuie să imite lumea în această chestiune, ce trebuie atunci să facă? Fără îndoială că în biserică trebuie să se exercite conducerea (leadership-ul) şi să existe o formă de autoritate. Care trebuie să fie aceasta? Răspunsul la această întrebare se regăseşte în cuvintele lui Isus: „Unul singur este Învăţătorul vostru.” Mult prea mult timp bisericile s-au comportat de parcă Isus ar fi undeva departe, în cer, şi ar fi lăsat în seama liderilor bisericii să ia deciziile aşa cum vor şi să-şi conducă propriile treburi. Dar chiar Isus i-a asigurat, când a rostit Marea Trimitere: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Iar în Matei 18:20 El a repetat: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Evident că acest lucru arată că El nu este prezent doar în biserică ca întreg, ci şi în fiecare biserică locală. De aceea, Isus Însuşi este autoritatea finală în cadrul fiecărui grup de creştini şi El este foarte apt să Şi exercite autoritatea prin intermediul instrumentului pe care El Însuşi l-a orânduit–prezbiteriatul.

Sarcina prezbiterilor nu este să conducă ei înşişi biserica, ci să înţeleagă cum vrea Domnul, care este în mijlocul lor, să-Şi conducă biserica. Mare parte a acestui lucru El l-a făcut deja cunoscut prin Scripturi, care vorbesc despre distribuirea şi exercitarea darurilor spirituale, despre disponibilitatea puterii învierii şi despre responsabilitatea credincioşilor de a-şi purta poverile unii altora, de a-şi mărturisi păcatele unii altora, de a-şi da învăţătură unii altora, de a se sfătui şi de a se mustra unii pe alţii, şi de a depune mărturie şi a sluji nevoilor unei lumi chinuite.

În deciziile de zi cu zi cu care se confruntă fiecare biserică, prezbiterii trebuie să caute şi să găsească voia Domnului printr-o unanimitate neimpusă cu forţa, la care se ajunge după discuţii aprofundate şi care au la bază Biblia. Astfel, autoritatea finală, chiar şi în chestiuni practice, Îi revine Domnului şi nimănui altcuiva. Aşa revelează cartea Faptele apostolilor în descrierea acţiunilor iniţiatoare ale Duhului Sfânt, care este clar că a planificat şi a organizat strategia de evanghelizare a bisericii primare (Fapte 8,13, etc.). Prezbiterii au căutat voia Duhului şi, atunci când aceasta le-a fost clară, au acţionat în unitate de gândire şi de scopuri. („Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate…” Fapte 15:28.) De aceea, autoritatea nu era autoritatea oamenilor, ci a lui Dumnezeu şi nu era exprimată prin oameni, care acţionau ca persoane individuale, ci prin acordul colectiv, unit, al oamenilor pe care Duhul Sfânt îi condusese spre prezbiteriat (Fapte 20:28).

Iată care este ideea: nici un om de unul singur nu este expresia unică a voii Duhului: nici un individ nu are autoritate de la Dumnezeu ca să dirijeze treburile bisericii. Este necesară o pluralitate de prezbiteri, ca protecţie faţă de tendinţa mult prea omenească de a juca rolul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni. Chiar şi atunci, autoritatea exercitată nu înseamnă dominaţie asupra oamenilor şi luarea de hotărâri arbitrare în privinţa lor. Abilitarea unui slujitor de a-i influenţa pe alţi oameni nu constă în a face pe şeful, ci în a obţine consimţământul lor voluntar. Aceasta este natura întregii autorităţi din rândul creştinilor, şi chiar cea a Domnului Însuşi! El nu ne obligă să ascultăm, ci obţine ascultarea prin dragoste, exprimată fie prin disciplina circumstanţială, fie prin trezirea recunoştinţei în urma satisfacerii necesităţilor noastre disperate.

Adevărata autoritate a prezbiterilor şi a altor lideri din biserică este, prin urmare, o autoritate exercitată prin respectul trezit prin propriul lor exemplu iubitor şi evlavios. Aceasta este forţa a două versete care sunt des citate de cei care pretind că pastorii au o autoritate unică peste membrii bisericii. Primul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:12,13: „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” Expresia cheie aici este „care vă cârmuiesc în Domnul” ; cuvântul grecesc este prohistamenous. Deşi în limba engleză acesta este tradus „peste voi” atât în versiunea Revised Standard, cât şi în versiunea King James, cuvântul în sine nu conţine nici o implicaţie a faptului că unul ar fi mai presus decât altul. Versiunea New English Bible redă sensul într-un mod mai potrivit, „… şi în părtăşia Domnului sunt liderii şi sfătuitorii voştri” (traducere din lb. engleză – n.tr.). Gândul cuprins în acest cuvânt este de „a sta înaintea” altora, nu de a „domni peste” ei. Acesta este cuvântul comun pentru leadership. Liderii pot conduce numai dacă sunt capabili să convingă pe cineva să îi urmeze.

Un alt verset utilizat în sprijinul autorităţii poruncitoare este Evrei 13:17, pe care versiunea Revised Standard îl redă astfel: „Ascultaţi-i pe liderii voştri şi supuneţi-vă lor, pentru că ei veghează asupra sufletelor voastre ca nişte oameni care vor trebui să dea socoteală” (traducere din lb. engleză – n.tr.). Imperativul tradus prin „ascultaţi” vine din cuvântul peitho, a convinge. La diateza medie folosită aici, lexiconul lui Thayer îi dă sensul de „a permite ca eul tău să fie convins”. Din nou, aici nu există nici un gând referitor la dreptul de a porunci cuiva împotriva voinţei sale, ci sensul clar este că liderii sunt oameni cu putere de convingere, a căror abilitate de a convinge nu izvorăşte dintr-o limbă mieroasă sau dintr-o personalitate dominantă, ci din umblarea personală, care trezeşte respect.

La acest punct mulţi pot fi tentaţi să spună: „Şi care este diferenţa? La urma urmei, modelul autorităţii poruncitoare este prea larg răspândit ca să-l mai schimbăm acum, şi, în plus, multe biserici par a se descurca foarte bine aşa cum stau lucrurile; de ce să încercăm să le schimbăm acum?”

Ca răspuns, reflectaţi la cele enumerate mai jos:

1. Biblia arată că orice abatere de la planul divin produce inevitabil slăbiciune, dezbinări, ceartă, tot mai multă lipsă de rod, şi, în cele din urmă, moartea. Starea proastă din prezent a multor biserici stă ca mărturie a efectelor ignorării, pe parcursul unei îndelungate perioade de timp, a felului în care lucrează Dumnezeu.

2. O structură poruncitoare a autorităţii din biserică privează lumea de orice model sau demonstraţie a unui mod de viaţă diferit de cel conform căruia ea trăieşte deja. Fiii lumii nu văd în biserică nimic diferit şi nu văd de ce s-ar schimba şi ar crede.

3. Autoritatea poruncitoare produce în mod inevitabil resentimente, reprimare, exploatare şi, în final, răzvrătire. Ea este legea, despre care Scriptura ne asigură că nu o putem niciodată răscumpăra sau restaura, ci care trebuie, prin însăşi natura ei, să condamne şi să reprime.

4. Dorinţa Domnului Isus de a arăta lumii o formă complet nouă de autoritate, care este compatibilă cu harul, nu cu legea, este anulată de o structură poruncitoare existentă între creştini, iar evanghelia care spune „mori ca să ai viaţă” este negată chiar înainte de a fi proclamată. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este jefuit de slava Sa şi este distorsionat înaintea lumii care priveşte. Nimic nu poate fi mai grav decât asta!

Fireşte, o chemare la schimbare de această natură este radicală, chiar revoluţionară. Dar de când este chemată biserica să fie o societate conformistă? Oare nu a venit de mult timpul să luăm în serios cuvintele Domnului: „între voi să NU fie aşa”?

________________________________________

Discovery Paper #3500 de la Ray Stedman Library [Biblioteca Ray Stedman]

Sursa : http://2tim22.com/ro/clm/authority

2 comentarii

Din categoria Forme/Structuri de conducere, Leadership/Conducere, Pastoratie