Arhive pe etichete: Biserici Baptiste

Amintiri din „Epoca de Aur”(1986)


„Frate președinte, dacă-mi permiteți…”

Iată o formulă demnă de analele baptiștilor!

Frate-președinte, frate-doctor, frate-polițist, frate-inginer, frate-profesor, frate-fotbalist, frate-bariton, frate-poet, frate-gunoier, frate-zilier, frate-tinichigiu, etc., etc. ar stîrni nu doar o dreaptă mîhnire și mînie din partea pragmaticului epistolar Iacov, dar și în majoritatea comunității creștine evanghelice.

Ca unii care sperăm că-i aparținem, am trăit o astfel de repulsie cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Dar înainte de-a încerca să actualizăm episodul, trebuie să-l contextualizăm.

Era în vara lui ’86, an în care părinții emigraseră, în care eram pe pragul mutării locului de muncă din Sălaj în județul Cluj, în care Domnul ne-a mai adăugat o săgeată (a patra) în tolba familiei. Se întîmpla după o perioadă apreciabilă de slujire a comunității locale baptiste din Cîmpia Turzii, al cărui diacon ales și responsabil era Vasile T. . Aspectul slujirii trebuie filtrat prin prisma unei echipări teologice non-formale underground (sau cum ar spune Richard W.- în subterană), sub egida Navigatorilor, a CCC (actualmente Alege Viața), a Slavic Gospel și ulterior a biiiștilor (azi Entrust4). Printre mulți alții cu care am mers alături (Paul, Dănuț, Titi, George, Radu, Titus C, Titus M), unul care azi e notoriu printr-o activitate publicistică prolifică, e și Beni Fărăgău. Logica acestei mențiuni se va revedea mai jos.

Revenind la sceneta sinodală a baptiștilor din Comunitatea de Cluj de la acea vreme, singurul act care s-a jucat a fost pe tema propunerii avansate de către Biserica Baptistă din Cîmpia, propunere a cărui mesager a fost fratele Vasile. Biserica neavînd păstor ordinat, s-a orientat spre noi. Așa se face că după ședința lunară a păstorilor din Comunitate din vara anului mai sus menționat (o ședință mai mult de prelucrare decît pentru lucrare, la care participa obligatoriu și un netăiat împrejur- împuternicitul Hoinărescu Țepeș Horea)  am fost invitați de către membrii comitetului de conducere a Comunității la o discuție face-to-face.  Invitat de „onoare” era și președintele Uniunii Baptiste din acea perioadă, nimeni altul decît Mihai Hușanu. Au mai fost prezenți atunci avocatul Paul B. (fost secretar general pe vremea lui Mara), DECEBAL al nostru, și ultimul cu voia dvs, Titus M., păstor la Zalău „pe aceleași vremuri”.

După ce fratele Mihăiță, cum îl alinta Radu Căpușan pe păstorul lui de la Mănăștur, deschide meetingul, cu formula protocolară, „Salutăm în mijlocul nostru pe fratele Dorel Codreanu”, se trece la subiect. Unul fierbinte, cu multe predicate și mai puține virgule. Subiectul era propunerea de ordinare. Și cum absolut peste tot era o comisie de cadre care verifica dosarul înaintea oricărei angajări pe o funcție de importanță aparte, și în cazul de față s-a trecut la pure(ifi)cat „originea” noastră. Dacă e sau nu sănătoasă. Nu criteriile teologice, de competență în slujire, nu recunoașterea din partea comunității erau baza verificării.

Mihai H. deschide chestionarul cu:

„Frate, știm că ești doctor, că porți halatul alb și că încerci să vindeci, dar…”,Și cum niciodată nu lipsește acest fatidic DAR, „dar vrem să știm dacă dumneata crezi în vindecări”.

Știind unde bate întrebarea, adică la poarta fraților noștri penticostali, am prelungit puțin replica directă prin: „Da frate Mihai, cred. Că de aia și prescriu medicamente”.

O paranteză ce se impune: încercăm să reproducem din memorie, după mai bine de 25 de ani, tot dialogul purtat atunci. Scuze pentru eventualele inexactități!

„O dar nu la asta mă refeream”-adăugă președintele. „Dacă crezi în vindecări miraculoase”.

„Da, cred ce scrie la Iacov 5. Dar și pentru că în familia noastră am asistat la vindecări miraculoase”- i-am replicat.

La acest moment „istoric” intervine subalternul președintelui, păstorașul din Zalău cu memorabila: „Frate președinte, dacă-mi permiteți…”.

După care își îndreptă privirea autosuficientă spre noi, o privire ca a celui ce-și periază șeful în scopul avansării în grad, și ne înterogă:

„Frate, tu crezi în mărturisirea de credință și în statutul baptist?!?”

La care, nerezistînd ispitei i-am răspuns tot cu o întrebare: „Dar de ce mă întrebi frate Titus”?

„Pentru dacă vrei să intri între noi, trebuie să fii baptist”. O replică cosmetizată a celebrei lozinci comuniste „Cine nu-i cu și ca noi, e împotriva noastră”.

Și ca să punem punct mascaradei, am replicat: „Inainte de a fi baptist, vreau să fiu biblic!” Deși ambele încep cu „b”, partea finală a frazei o include pînă peste pe prima.

Așa deci cu „Frate președinte…”

Cum era și de anticipat, rezoluția a fost una negativă pentru noi. (Contr)Argumentele invocate de soborul comunitar au fost pe măsura membrilor lui.

„Nu poți deveni păstor deoarece: ai pregătire superioară, ai neamuri în America, faci parte din grupul lui Beni, ai făcut parte din ALRC, nu ai seminar.”

Pentru acea vreme a avea pregătire superioară „seculară”, era ca o ciumă pentru slujitorii Cuvîntului care vroiau să se consacre plenar vestirii Acestuia…

A avea rudenii plecate legal (nu transfugi) în SUA era o tinichea…

A face parte dintr-un grup de părtășie și Studiu Biblic, în care era printre alții și Beniamin Fărăgău, era o pacoste. Cu regret, dar nu putem să nu remarcăm (ca o paranteză)  similitudinea  tristă între acest punct argumentativ al fostului președinte baptist și cel al renumitului, reputatului și apreciatului slujitor al altarului și al scrisului, fr. Pitt Popvici. În iarna lui ’94, cînd la sugestia lui Cornel Drăgoi, pastor la acea vreme la Detroit, am fost invitat la Sacramento, California în scopul unei cunoașteri reciproce mai aprofundate în vederea unei eventuale preluări a slujirii pastorale de după cea a fratelui Pitt, acesta din urmă ne-a întrebat scurt și la subiect:

„Vii de la Iris unde e Beni Fărăgău?!?”

„Da!”- am răspuns, neștiind că aceasta va constitui un impediment…

A fi fost membru ALRC era ca o paria…

A nu fi trecut prin seminarul teologic baptist sub bagheta „magică” a PROFESORULUI, era de neiertat…

Așadar „Frate președinte, dacă-mi permiteți…” rămîne cum ne-am înțeles: fiecare cu ale lui!  Ca un „deliciu: traseul avocățelului prezidențial, după mai bine de un sfert de veac a fost unul destul de zbuciumat. Zalău, Cleveland OH, Naples FL sunt doar cîteva repere…

Dr. Viorel D. Codreanu

http://barthimeu.wordpress.com/

 

Scrie un comentariu

Din categoria Biserici romanesti, Influiente comuniste

Destinul tragic, al Tinerilor Crestini din Diaspora Romana


Iubiti frati romani, spre deosebire de toate stirile crestine din lumea virtuala, publicatiile noastre reprezinta o drama tragica, care caracterizeaza si ilustreaza vieti reale, ale crestinilor romani din Diaspora. Articolele noastre reprezinta un conflict foarte complex si puternic, cu intamplari si situatii tragice, care se da intre doua generatii crestine. Prima si cea mai lovita-n soarta generatie suntem noi, tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada, care de ani de zile ne luptam pentru: supravietuire, recunoastere si acceptare in bisericile romane. A doua generatie sunt frati mai in varsta si pastorii nostri, care de-o viata se lupta din rasputeri, pentru a-si pastra si mentine: pozitiile dominante, puterea totala, si controlul absolut in bisericile dansilor. Pastorii si lucratorii nostri in general, eii sunt ingroziti ca vor fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara, si ca rezultat isi vor pierde functiile si salarul. Frati mai invarsta si batrani din poporul roman sunt inspaimntati, ca acceptandune si pe noi isi vor pierde: limba, cultura, oboceiurile si traditiile romanesti din biserici. Noi tinerii traim groaza de-a fii respinsi si alungati, groaza unui necunoscut care ne pandeste la usa, groaza izolari si a singuratati din bisericile romane, cat si pericolul de-a ne pierde pentru todeauna de la credinta. Complexitatea acestui destin nefericit si a acestei vieti tulburatoare, ne afecteaza mult linistea si pacea sufleteasca si ne pune azi la o rascruce de drumurii. Cei mai multi am ajuns ca sa nu mai intelegem: ce inseamna crestinismul, care-i definitia Casei Lui Dumnezeu si cine sunt adevarati lucratorii in Campul Evangheliei. Ca rezultat, majoritatea tinerilor parasesc bisericile romane pentru todeauna. Situatia deplorabila in care ne aflam ne obliga acum, ca din nou sa apelam la sprijinul si ajutorul dumneavoastra, a fratilor nostri romani de pretutindeni. Stimate cititorule cerstin, cand vei citi aceste randurii desigur ca-ti vei spune: “eu nu-i stiu cine sunt acestia, nu le cunosc situatia, nu-i treaba mea. In realitate, pierderea acestei generatii tinere de la credinta, pe mine nu ma va afecta niciodata cu nimic, de ce sa ma implic”. Legat de cazul nostru, am vrea ca sa-ti spunem crestine draga, o intamplare adevarata din Sfintele Scripturii (Luca 22:55). Biblia ne spune, ca in timp ce “mai mari preoti si batrani poporului” il condamnau pe Isus, in curtea preotului Caiafa pritre cei adunati, se afalu si uni care asa ca si dumneata, stateau retrasi deoparte si se incalzeau la focurile aprinse de catre “ceata preotilor criminali”, privind cu indiferenta acea scena tragica. Istoria ne spune, ca atat acesti oameni pasivi si indiferenti, cat si cei care lau condamnat pe Isus, au avut aceiasi soarta si acelasi destin tragic. Azi cu inimile noastre pline de durere, iti aducem o veste trista crestine draga!!! In curtile mai marilor nostri preoti, de ani de zile generatii intregi de tinerii din bisericile romane din America si Canada, au fost condamnatii si sacrificati, de catre “ceata preotilor nostri si de catre batrani poporului roman”. Noi suntem ultima generatie de tinerii ramasi prin bisericile romane, caruia ni sa dat deja sentinta si ne asteptam condamnarea. Fratele nostru drag!!!! tot ce-i posibil ca-n scurt timp, cu cei mai multi dintre noi, nu te vei mai intalni niciodata prin nici o biserica; nu ai vrea ca acum inainte de-a fi prea tarziu, sa ne intinzi o mana de ajutor??? Orce sprijin adus cazului nostru este bine primit, orce genunche plecat pentru a ne ajuta in rugaciune este mult apreciat, si orce interventie facuta in a ne imbunatati situatia, este bine venita. “PLEASE HELP!!!!”. Noi va multumim anticipat, in numele Domnului Isus. P.S. Catre adminstratorii site-urilor crestine: datorita nevoilor urgente si a situatiei precare in care ne aflam, noi va rugam iubiti frati, ca sa publicati aceste randuri cat si blog-ul nostru (http://tineriromaniamericani.wordpress.com) pe site-urile dumneavoastra, ca frati nostri romani sa afle de situaia noastra si sa ne vina in ajutor, atat in rugaciune cat si cu suportul dumnealor moral. Va multumim.

http://tineriromaniamericani.wordpress.com/

Un comentariu

Din categoria Tnerii Romani Americani