Arhive pe etichete: Biserici romanesti

Nicolae Geanta in vizita la Bisericile Romanesti din Michigan si Illinois


000000000067Program:

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

2 comentarii

Din categoria Biserici romanesti, Church, Evenimente, Nicolae Geanta

Comunicatul pastorilor Bisericilor Penticostale Romanesti din S.U.A. si Canada la cea de-a 47-a Conventie


In unitatea si partasia a celei de-al 47-lea an al existentei sale, Conventia Bisericilor Penticostale Romane din USA si Canada isi exprima cu fermitate adeziunea de Cuvatul lui Dumnezeu in ceea ce priveste  integritatea familiei, uniune prin casatorie pe viata intre un barbat si o femeie, asa cum a fost instituita de Dumnezeu, Creatorul tuturor. Consideram decizia Curtii Supreme la legalizarea casatoriilor intre persoanele de acelasi sex, ca fiind un atac direct impotriva credintei si constiintei noastre, cat si un act de rebeliune imotriva lui Dumnezeu ceea ce de-alungul timpului a atras judecata Sa asupra multor civilizatii apuse. In contextul in care un judecator a decis incarcerarea unei  femei, demnitar al statului Kentucky, care a refuzat eliberarea de certificate pentru casatoriile intre homosexuali, acest caz demonstreaza ca sistemul judiciar din aceasta tara este gata sa aplice in mod radical  agenda distrugerii valorilor iudeo-crestine si a anihilarii oricarei pozitii legate de libertatea de constiinta si cuvant, garantata de Constitutia Statelor Unite.

Declaram ca in comunitatile noastre, oricare ar fi consecintele, nu vom oficia asemenea ceremonii,  nu vom accepta ca membri, persoane cu asemenea orientari, nu vom inchiria facilitatile noastre  pentru asemenea evenimente si nu vom inceta sa condamnam public pacatul si incalcarea principiilor Cuvantului lui Dumnezeu. In acest sens, Conventia se va atasa  altor organizatii crestine  pentru a protesta impotriva oricaror decizii si actiuni de subminare a autoritatii  crestine si a autoritatii bisericilor noastre de a predica si practica doctrinele Cuvantului lui Dumnezeu. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Scrie un comentariu

Din categoria Comunicat, Conventii/Conferinte

Raspunsuri esentiale din statutul organizatiei “Church of God”


Va redau mai jos un text scris de catre un enorias care a participat recent la o sedinta cu Tony Lane, episcopul administrativ al teritoriului romanesc din Church of God, la care, insa, nu a primit raspunsurile dorite, fapt care l-a condus la studierea atenta a statutului Church of God si documentarea pe cont propriu la „County Recorder” privind implicatiile juridice asupra cladirii bisericiii locale, in urma afilierii la C.O.G.

„Bisericile penticostale romane din SUA sunt afiliate la trei organizatii religioase. Exista si un numar de biserici independente, neafiliate.

O mare parte din biserici sunt afiliate cu “Uniunea Penticostala Romana din America de Nord”, un alt segment este afiliat cu “Assembly of God”, in timp ce alte biserici sunt afiliate cu organizatia “Church of God”. Ne vom referi aici la cea din urma, care este de fapt si cea mai veche organizatie penticostala din America.

Dat fiind faptul ca bisericilor indepedende li se propune mereu sa se  afilieze cu aceasta organizatie, prezentam aici cateva intrebari esentiale pe care orice enorias si le pune inainte de-a vota pro sau contra afilierii cu “Church of God”:

  • Ce se intampla cu cladirea bisericii locale dupa afilierea cu “Church of God”?

Raspunsul la aceasta intrebare se poate afla din cel putin doua surse.

Prima sursa este “Statutul Church of God” (The Church of God Minutes) iar a doua o vom numi “Jurisprudenta” sau, mai précis, ce s-a intamplat cu alte biserici care s-au afiliat la Church of God.

Sa le luam, asadar, pe rand.

  1. Ce spune statutul organizatiei “Church of God” cu privire la titlul de proprietate al cladirilor care apartin bisericilor care se afilieaza cu C.O.G.?

Va redam aici definitia afilierii, asa cum apare in statutul organizatiei mai sus mentionate:

“An amalgamated church is a church that joins the Church of God and transfers its property to a Church of God Warranty Deed to be held in trust for the local congregation” (O biserica afiliata este o biserica, care se inroleaza in Church of God si isi transfera proprietatea pe numele organizatiei “Church of God”, pentru congregatia locala).  Mentionez ca exista doua variante de-a intra in Church of God: prin afiliere (amalgamation) si prin asociere (association).  Iata ce se spune in manualul de afiliere despre bisericile care doar se asociaza si nu se afilieaza, pentru ca nu vor sa transfere proprietatea si bunurile bisericii pe numele Church of God:

“That non-Church of God churches that wish to affiliate with the Church of God be allowed to join as associate churches. They shall be able to retain ownership of their properties. They shall make monthly reports to the state/regional and general offices with the same financial accountability as International General Assembly congregations. The pastor shall submit to a background check and he/she shall secure Church of God ministerial credentials in accordance with the denomination’s polity.  Further, that appropriate forms of organization be processed in a legal business meeting to show acceptance of the faith, government, polity, and practices of the  Church of God and willingness to abide by the actions of the International General Assembly as it relates to their status as an associate church.    In order to be accepted as an associate church, the group must accept the basic doctrinal commitments, teachings, and practical commitments as stated on pages 21 – 37 of the 2010 MINUTES, Church of God Book of Discipline, Church Order and Governance. An associate church can remove its associate status by placing the church properties on a Church of God Warranty Deed with the approval of the administrative bishop and the state/regional council”.

Precizam ca, pana in prezent, bisericile romanesti au optat pentru prima varianta (amalgamation), aceea de-a intra in organizatie cu cladire si bunuri cu tot. Din cele relatate mai sus, se pare ca trecerea unei biserici de la statutul de “asociat” la cel de “afiliat” poate sa aiba loc fara aprobarea membrilor bisericii.

  1. Ce s-a intamplat cu titlul de proprietate al altor biserici affiliate cu Church of God?

Pentru a afla aceasta informatie puteti contacta “The County Recorder” si sa solicitati actul de proprietate al unei biserici romanesti afiliate cu Church of God.  De exemplu, daca doriti sa obtineti “the warranty deed” (actul de proprietate) al bisericii Philadelphia din Chicago, veti contacta “The Cook County Recorder of Deeds” iar daca doriti sa obtineti titlul de proprietate al bisericii Emanuel din Anaheim, California va trebui sa va adresati la “The Orange County Recorder”.  Daca nu va pricepeti sa “descifrati” astfel de documente, va recomand ca, dupa ce obtineti titlul de proprietate, sa-l prezentati unui avocat, care va va spune instantaneu cine este proprietarul cladirii respective. Va sugeram sa verificati aceste informatii despre bisericile afiliate cu Church of God, care detin cladiri proprii, nu cele care inchiriaza.

  • Cine sunt membrii bordului de “trustees” dupa noul titlu de prorietate al bisericii?

Membrii bordului de “trustees” sunt administratorii cladirii, ei nu sunt proprietarii. Ei au dreptul sa cumpere, sa vanda, sa inchirieze sau sa imprumute bani pentru imbunatatirea cladirii, doar “in folosul proprietarului” (“for the benefit of the Church of God”, cum se mentioneaza in noul act de proprietate numit “Church of God Warranty Deed”).

  • Odata intrati in organizatia Church of God, mai putem iesi?

Avand in vedere ca odata ce te-ai inscris, ca biserica, in Church of God, statutul Church of God devine “constitutia” bisericii iar acest statut sufera modificari in fiecare an, ce se intampla in momentul in care membrii bisericii locale nu mai sunt de acord cu  directia administrativa sau doctrinara in care se indreapta organizatia si intra in conflict, pe buna dreptate, cu exponentii acesteia?

Raspuns: Daca te afiliezi (amalgamation) cu Church of God poti sa iesi din organizatie dar cladirea si toate bunurile bisericii raman in proprietatea Church of God. Redam aici din capitolul “All Property Owned In Trust For Church of God (Cleveland, Tennessee) din statutul Church of God: “Should any member or members, in whole or part, decide to withdraw from Church of God (Cleveland, Tennessee, U.S.A.), or to take action contrary to the polity of the Church of God (Cleveland, Tennessee, U.S.A.), it is understood that the ownership of all properties, both real and personal, remains with the Church of God (Cleveland, Tennessee, U.S.A.).

Textul de mai sus tradus in limba romana: “Daca un membru sau mai multi membrii, ca intreg sau in parte, decid sa se retraga din Church of God (Cleveland, Tennessee, SUA), sau sa actioneze contrar forurilor de la Church of God (Cleveland, Tennessee, SUA), se intelege faptul ca toate proprietatile imobiliare si personale, raman in posesia Church of God (Cleveland, Tennessee, U.S.A.).

  • Ce cotizatie va plati biserica locala organizatiei “Church of God”?

Potrivit statutului (Church of God Minutes) biserica locala trebuie sa plateasca lunar 10% din banii intrati in caserie catre “Church of God, Cleveland, Tennessee” (5% la “Church of God International” si 5 % la Church of God, nivel regional).

In cazul in care biserica locala nu-si poate permite sa plateasca aceasta cotizatie, Church of God este dispusa sa “amane” aceasta plata, sa fie platita in rate, intr-o perioada mai lunga, dar datoria tot trebuie platita integral.

  • Organizatia Church of God ajuta financiar biserica locala?

Dupa afilierea cu Church of God, biserica locala este responsabila in continuare de toate cheltuielile existente, inclusiv ratele la banca, salariul pastorului si a altor angajati ai bisericii.

“Church of God” ajuta doar imprumutand bani, cu dobanda, in cazul in care biserica locala nu se califica pentru un imprumut bancar. In general e nevoie de aportul lor in cazul bisericilor noi care nu-si pot cumpara cladire pentru ca nu au “istorie” financiara si nu se califica la banca.

      6) Cine alege pastorul bisericii locale?

Citam din statutul “Church of God”:  “The authority for the appointment of pastors is vested in the state overseer. Local churches are to refrain from taking action on the selection of pastors until authorized to do so by the state overseer”.

Textul in limba romana: “Autoritatea de-a numi pastorii este investita in supraveghetorul (Church of God) la nivel de stat. Bisericile locale trebuie sa se abtina de la luarea oricarei actiuni in selectionarea pastorilor pana cand primesc aprobarea de la supraveghetorul Church of God la nivel de stat.

  • Ce “stimulente” primeste pastorul local pentru a convinge enoriasii sa se afilieze la Church of God?

Un aspect arhicunoscut despre oraganizatia Church of God este ca aceasta ofera autoritatea (dreptul de veto) pastorului local. Astfel ca, dupa afilierea cu organizatia Church of God, comitetul are doar rol “consultativ”. Pastorul local decide pe cine sa ordineze in biserica, pe cine sa numeasca lider de tineret, lider al femeilor, secretar, casier sau administrator. De asemenea, persoanele ordinate in biserica primesc cate o diploma sau un certificat de la Church of God si nu pot fi destituiti de catre biserica locala, schimbati sau inlocuiti ci doar de catre organizatia care le-a emis diplomele de diaconi, prezbiteri, pastori etc. Din acest punct de vedere, am putea spune ca organizatia “Church of God” ofera “stabilitate”.  Autoritatea “Church of God” nu este insa una castigata ci una delegata, printr-un document semnat de catre reprezentantii bisericii locale si cei ai organizatiei.

Cei de la Church of God, la fel ca reprezentantii oricarei organizatii, nu detin niciun fel de secrete de mentinere a ordinii in biserici. In caz de nesupunere la regulile lor, sau ale pastorului local, ei apeleaza relativ usor la organele de politie si la “court”. Cartea de capatai dupa care sunt judecati membrii afiliati de catre autoritati se numeste “Church of God Minutes”, adica statutul de organizare, pe care fiecare membru al bisericii ar trebui sa-l citeasca inainte de-a vota pro sau contra unei posibile afilieri. In caz de conflict intern, reprezentantii de la Church of God se deplaseaza la fata locului, ii lasa pe membrii bisericii sau pe membrii din comitet sa vorbeasca, sa argumenteze ce s-a intamplat si ce a fost sau nu a fost biblic.. In final, se ridica reprezentantul Church of God care ii roaga pe toti cei prezenti sa ocupe locurile si sa faca liniste. Respectivul spune de obicei: “V-am ascultat pe toti ce ati avut de spus, acum am sa va citesc cateva paragrafe din statutul nostru”.  Omul citeste din statut si conchide cu zambetul pe buze: “Asa scrie in statut cu privire la problema ridicata, asa se va face. Sedinta a luat sfarsit. God Bless You, All”.

In concluzie cateva intrebari:

Sunt informatiile de mai sus importante de stiut inainte de-a fi provocati sa votati pro sau contra afilierii cu Church of God?

Va asteptati ca aceste “detalii” sa fie expuse bisericii locale atunci cand exponentul Church of God este invitat sa prezinte organizatia in fata membrilor bisericii sau se va eschiva de la a da raspunsuri concrete?

In Ieremia cap. 17, Dumnezeu spune: Blestemat sa fie omul care se increde in om”.

      Stim ca organizatia Church of God (cu sediul central la Cleveland, Tennessee), infiintata in        

      1886, este cea mai veche organizatie penticostala din SUA. Daca si-a pastrat sau nu, in   

      timp, principiile si scopul initial, nu stim. Stim, insa, ca Biblia ne cheama la “cercetare”, adica

      la research.”

Scrie un comentariu

Din categoria Church Of God

Dezavantajele afilierii cu Church of God


Am primit un comentariu de la David C, in care descrie cateva din dezavantajele afilierii cu Church of God. M-am gandit ca sa il public ca o noua postare pentru ca raspunde la multe intrebarii care framanta comunitatea romana penticostala din America.

David C:

„Organizatia “Church of God” este intr-adevar cea mai veche organizatie penticostala din SUA. Aceasta nu inseamna, insa, ca C.O.G. si-a pastrat valorile si scopul initial. Trecand peste faptul ca prestatia domnului Tony Lane la Phoenix fost una de-a dreptul lamentabila (dintr-o institutie laica ar fi fost scos afara cand oamenii ar fi realizat ca incearca sa ascunda de ei niste aspecte esentiale legate de afilierea cu ei), as vrea sa fac cateva comentarii vizavi de scrisoarea publicata.

1) Church of God DETINE proprietati bisericesti. Indemn orice roman penticostal din SUA, care doreste sa afle adevarul, sa solicite de la “County Reccorder” (de la county de care apartin) actele de proprietate ale bisericilor Emanuel (Anaheim, CA), Aleluia (MI), Philadephia (IL), Golgota (IL) si a tuturor celorlate bisericesti romanesti affiliate cu C.O.G. care detin proprietati. Puteti obtine “the warranty deed” fara mari dificultati. Daca nu va pricepeti la astfel de acte, va recomand sa le duceti la un “escrow officer”, Real Estate Broker or Realtor sau la orice avocet licentiat sa practice avocatura in SUA si sa-l intrebati cine este proprietarul acestor biserici.
Boardul acela de “trustees” sunt doar administratorii care au obligatia sa actioneze in interesul “beneficiarului” (proprietarului) adica Church of God.
Domnul Tony Lane nu numai ca nu a “disclosed” aceste aspecte esentiale dar s-a si eschivat sa de-a un raspuns concludent atunci cand a fost intrebat direct asupra acestui aspect. Daca te afiliezi cu Church of God (amalgamation), cladirea trece in proprietatea “Church of God – Cleveland, TN.

2) Al doilea aspect este ca odata ce ai intrat in Church of God nu mai poti sa iesi din aceasta organizatie decat cu mainile goale. Cladirea si toate bunurile aferente raman in proprietatea Church of God. Deci pactul cu ei este un “legamant (unilateral) vesnic”. Consultati cu atentie “Church of God Minutes”, informatia este prezentata cat se poate de clar in statutul lor.

3) Al treilea aspect este legat de faptul ca, daca esti independent conflictele se rezolva cu Politia si Tribunalul iar daca esti afiliat cu Church of God, conflictele le rezolva mai marii, trimitii de la aceasta organizatie. Deci sa intelegem ca nu e bine sa apelam la politie si la court? Ei bine, atunci intrebarea se pune: Reprezentantii Church of God la cine apeleaza daca romanii nu tac in fata lor atunci cand acestia le spune sa stea jos si sa taca? Oare de ce sub autoritatea C,O.G. romanii nu au curajul sa se exprime la sedinte? Va spun eu de ce. Pentru ca romanii stiu ca in cazul in care i-ai suparat pe distinsii de la Church of God, acestia suna imediat la politie si te salta de pe proprietatea lor (care a inainte de semnarea acordului fusese a romanilor) si sunt dispusi sa te cheme, fara nicio remuscare la tribunal. In acest caz ma intreb: e pacat sa apelezi la politie si la court? Potrivit unor pastori (nerabdatori sa intre in CO.G.) pacatul e variabil, in functie de nationalitate. Daca esti roman nu ai voie (la bisericile independente nu ai voie sa apelezi la court, ca nu e frumos) dar daca esti american (si mai ales de la Church of God) atunci gestul nu mai e pacat.

4) O alta afirmatie din scrisoarea de doua pagini afisata aici este cea legata de faptul ca “statutul cladirii nu se schimba odata cu intrarea in Church of God”. Imi place sa cred ca la vremea respectiva pastorul nu cunostea statutul Church of God, deoarece afirmatia respectiva nu are nimic in comun cu realitatea. Din moment ce biserica locala ofera “warranty deed” pe numele “Church of God” atunci cand te afiliezi la ei, cum am putea sa credem ca afilierea cu ei nu schimba in niciun fel statutul cladirii?
Repet, persoanele cu nume romanesti de pe actele de proprietate ale bisericilor romanesti affiliate cu C.O.G. sunt doar administratori (trustees), care intr-adevar pot sa vanda, sa imprumute bani pt imbunatatiri etc, dar toate cu specificatia clara “in folosul Church of God” (for the benefit of Church of God).

5) Legat de faptul ca odata ce intram cu Church of God devenim mai americani se aplica doar in cazul in care tangenta noastra cu americanii se rezuma la programele de duminica. De asemenea, pentru “americanizare” bisericeasca exista posibilitatea afilierii cu organizatia “Assembly of God”, care nu trec proprietatea bisericii pe numele lor si din care poti sa iesi relativ usor, fara implicatii nefaste.”

Scrie un comentariu

Din categoria Church Of God

Destinul tragic, al Tinerilor Crestini din Diaspora Romana


Iubiti frati romani, spre deosebire de toate stirile crestine din lumea virtuala, publicatiile noastre reprezinta o drama tragica, care caracterizeaza si ilustreaza vieti reale, ale crestinilor romani din Diaspora. Articolele noastre reprezinta un conflict foarte complex si puternic, cu intamplari si situatii tragice, care se da intre doua generatii crestine. Cea mai afectata si lovita-n soarta generatie suntem noi, tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada. Cu toate ca-n biserici noi reprezentam majoritatea, de ani de zile ne luptam pentru: supravietuire, recunoastere si acceptare in bisericile romane. A doua generatie sunt frati mai in varsta si pastorii nostri, care datorita indoctrinari comuniste si-a faptului ca se vad in minoritate, eii se lupta din rasputeri pentru a-si pastra si mentine: pozitiile dominante, puterea totala, si controlul absolut in bisericile dansilor. Pastorii si lucratorii nostri in general, datorita impotentei dansilor de-a predica si-n limba engleza, eii sunt foarte ingroziti, ca v-or fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara si ca rezultat isi vor pierde functiile si salarul. Frati mai in varsta si batrani din poporul roman sunt inspaimantati, ca acceptandune si pe noi isi vor pierde: limba, cultura, obiceiurile si traditiile romanesti din biserici. Noi tinerii traim groaza de-a fi respinsi si alungati, groaza unui necunoscut care ne pandeste la usa, groaza izolari si a singuratati din bisericile romane, cat si pericolul de-a ne pierde pentru todeauna de la credinta. Complexitatea acestui destin nefericit si a acestei vieti tulburatoare, ne afecteaza mult linistea si pacea sufleteasca si ne pune azi la o rascruce de drumurii. Cei mai multi am ajuns ca sa nu mai intelegem: ce inseamna crestinismul, care-i definitia Casei Lui Dumnezeu, cine sunt adevarati crestini si care-i trimeterea lucratorilor nostri in lucrare.

Datorita faptului ca-n toate vremurile, pastorii romani au fost cei care, pentru o pozitie mai inalta, o atentie mai deosebita, sau un dolar in plus, au incalcat toate legile si poruncile Lui Dumnezeu date cu privire la noi, tot mai multi tineri ajung ca sa-si puna intrebarea: “ce stiu acesti oameni despre religie si crestinism? Nu cumva si religia noastra asa ca multe altele, nu este decat o iluzie pentru cei mai slabi, si-o forta de manipulare in masa foarte profitabila, pentru cei mai tari?” In teroarea aceasta mare, care nu are nimic de-a face cu invatatura Bibliei sau salvarea oamenilor pentru Cer, majoritatea tinerilor foarte raniti in suflet, parasesc bisericile romane pentru todeauna. In toti acesti sapte ani de lupta, noi doar un singur lucru le-am cerut fratilor romani si pastorilor nostri, “sa ne dea si noua doar 30 de minute o data pe saptamana, predica si-n limba engleza”, pentru ca si noi sa putem fi salvati pentru Cer. In ciuda tragediei mari si a nevoilor urgente, raspunsul celor mai multi a fost NU. Vazand ura mare care exista in acesti asa zisi “oameni ai Lui Dumnezeu”, si experimentand si acest “unholy cruel and evil act” am ajuns sa realizam, “ca nu exista o alta forta demonica mai mare in univers, care ar putea sa distruga si sa ruineze mai mult tinerii crestini, decat au putut s-o faca acesti pastori romani impreuna cu uni frati”; care au venit din comunism, NU ca sa-i slujeasca Domnului in libertate, ci ca sa schimbe slujbele de slujitorii in functii dictatorii. O data ajunsi la putere, sfidand legile si poruncile Lui Dumnezeu subjuga si exploateaza tinerii crestini, ca nu cumva acestia sa atinga varsta adolescentei in bisericile dansilor. Pierderile mari cat si situatia deplorabila in care ne aflam, ne obliga acum ca din nou sa apelam la sprijinul si ajutorul dumneavoastra, a fratilor nostri romani de pretutindeni.

Stimate cititorule cerstin, cand vei citi aceste randurii desigur ca-ti vei spune: eu nu-i stiu cine sunt acestia, nu le cunosc situatia, nu-i treaba mea. In realitate, pierderea acestei generatii tinere de la credinta, pe mine nu ma va afecta niciodata cu nimic, de ce sa ma implic. Legat de cazul nostru, am vrea ca sa-ti spunem crestine draga, o intamplare adevarata din Sfintele Scripturii (Luca 22:55). Biblia ne spune, ca in timp ce “mai mari preoti si batrani poporului” il condamnau pe Isus, in curtea preotului Caiafa printre cei adunati, se aflau si uni care asa ca si dumneata, stateau retrasi deoparte si se incalzeau la focurile aprinse de catre “ceata preotilor criminali”, privind cu indiferenta acea scena tragica. Istoria ne spune, ca atat acesti oameni pasivi si indiferenti cat si cei care lau condamnat pe Isus, au avut aceiasi soarta si acelasi destin tragic. Azi cu inimile noastre pline de durere, iti aducem o veste trista crestine draga!!! In curtile mai marilor nostri preoti, de ani de zile generatii intregi de tinerii din bisericile romane din America si Canada, au fost condamnati si sacrificati, de catre “ceata  preotilor (pastorilor) nostri criminali” si de catre batrani poporului  roman. Noi suntem ultima generatie de tinerii ramasi prin bisericile romane, caruia ni sa dat deja sentinta si ne asteptam condamnarea. Fratele nostru drag!!! tot ce-i posibil ca pentru cei multi dintre noi, acesta va fi “ultimul strigat de ajutor si ultimul nostru apel”. Negresit, ca amanarea sau ignorarea acestui mesaj va face, ca cu cei mai multi dintre noi sa nu te mai intalnesti niciodata prin nici o biserica. Din Cuvant invatam, ca noi toti suntem niste madulare de valoare in trupul Lui Cristos, cand unul dintre aceste madulare sufere sau este amputat, tot trupul simte durerea si este foarte afectat. Datorita acestui fapt, noi te-am ruga crestine draga, ca sa nu ne ignorezi si sa nu ne amputezi. Biblia ne spune, ca trupuri bolnave in Cer nu v-or intra, rai romanesc in univers nu va exista, iar “mantuire fara generatia tanara” doar condamnare va-n semna, pentru toti cei care ne-au prigonit. Nu ai vrea ca acum inainte de-a fi prea tarziu, sa ne intinzi o mana de ajutor??? Orce  sprijin adus cazului nostru este bine primit, orce genunche plecat pentru a ne ajuta in rugaciune este mult apreciat, si orce interventie facuta in a ne imbunatati situatia, este bine venita. In disperarea noastra mare, noi te rugam in numele Domnului Isus care si-a data viata si pentru noi, “PLEASE HELP!!!!”. Va multumim anticipat.

P.S. Catre adminstratorii site-urilor crestine: datorita nevoilor urgente si a situatiei precare in care ne aflam, noi va rugam iubiti

frati, ca sa publicati aceste randuri cat si blog-ul nostru (http://tineriromaniamericani.wordpress.com) pe site-urile dumneavoastra, ca frati nostri romani oameni Lui Dumnezeu, sa afle de situaia noastra, pentru a ne ajuta in rugaciune. Va multumim.

http://tineriromaniamericani.wordpress.com/

Un comentariu

Din categoria Tnerii Romani Americani

Cătălin Ciuculescu – o privire retrospectivă


Drumul dinspre America spre casa a fost foarte obositor, și, cum eram deja obișnuiți, plin de evenimente… Mike ne-a dus la aeroportul din Phoenix. Așteptam pe cineva care sa ne facă check-in la bagajele de la cală. Cineva a venit la noi… Ne-a salutat, ne-a zâmbit și ne-a întrebat cum suntem… Mike i-a vorbit si a completat ca știm să cântam. Aveam chitara cu noi. Mike ne-a provocat să cântăm un cântec. Am cântat unul în engleză…

image

S-au strâns mai mulţi din staff-ul de la aeroport… Ne-au cerut numele să ne caute pe youtube 🙂 La finalul cântecului am aflat că doamna care ne făcea check-in-ul canta într-un cor la biserica… S-a bucurat de cântec… Am plecat din Arizona către Salt Lake City. De aici ar fi trebuit sa avem zbor direct la Paris… Nu au avut suficient combustibil aşa că au fost nevoiți să facă o oprire în Minnesota ca să se rezolve… Aici am pierdut destul de mult timp… Cam o ora… Am aterizat în Paris cu câteva minute înainte de legătura spre Budapesta… Ne-am pierdut printre porțile de îmbarcare… Am fost destul de stresați în timpul ăla… Am ajuns la poarta zborului nostru… Cu câteva minute după ce s-a închis… Ne-au trimis în Olanda pentru ca nu mai erau legături spre Ungaria în ziua cu pricina… Ne-au asigurat ca bagajele merg împreuna cu noi… În Budapesta am așteptat la bagaje, dar nici urma de ale noastre… Am mai stat câteva ore în aeroport… Nu știam dacă ar trebuia să plecăm sau să așteptăm următorul zbor dinspre Paris. Ne-au zis să mergem acasă și că o să fim contactați când se află ceva despre ele… După vreo câteva zile au ajuns și bagajele… Fără a lipsi ceva din ele… Am fost bucuroși, totuși că am ajuns la „ai noștri”… La intrare în ţară am trecut la volan… Mi-era dor să conduc în România… De la 6 benzi pe sens înapoi la una… Da’ buna 🙂 Mi-era dor de câinii de pe stradă, de curbe, de gropi, să văd oameni pe la porți, de terenuri neîmprejmuite, de mașini oprite pe avarii în zone cu linie continuă, de mâncarea seaca de la OMV… Eram acasă 🙂

Am petrecut o perioadă destul de lungă în State… 1 luna și jumătate nu-i puțin… Am plecat de acasă cu convingerea că rămâne ceva după noi… Dumnezeu a făcut convingerea realitate. Am văzut și am auzit despre oameni care s-au întâlnit cu Dumnezeu altfel decât erau obișnuiți. Adi a avut multa putere și mult curaj în ce a vorbit iar oamenii au intrat în contact cu Adevărul… Mulţi oameni au primit, unora (puţini, de altfel) nu le-a picat bine deloc… Ce e mai trist e că ăștia puţini ar fi trebuit să fie cei care să promoveze adevărul… Am remarcat ceva cât am fost în America… „Serviciul clienți” (customer service, cum îi spun ei) e foarte bine pus la punct… Oamenii să fie satisfăcuți… Dacă s-a stricat ceva, primești banii înapoi sau primești același produs nou… Poţi să foloseşti ceva și să duci înapoi dacă nu-ți place… Clientul trebuie să fie satisfăcut… Am rămas impresionat… Am văzut customer service și în biserici… Oamenii să fie satisfăcuți… Cuvinte dulci în ambalaje frumoase… Ca oamenii să mai vină… Am învățat multe… Pâna și de la cei care trăiesc pe străzi… Oameni care au nevoie de un cuvânt de bine, nu de banii noștri…. De un zâmbet, în loc de priviri morbide… De acceptare, de o strângere de mâna… Am învățat de la oameni mai experimentați decât mine… Nu le-am spus ca am învățat… Doar am învățat… Am văzut ce înseamnă să fii un om simplu, să oferi fără să aștepți nimic în schimb, am văzut ce face un pic de credinţă, am văzut oameni căzuți la pământ dar care s-au ridicat în picioare prin Hristos… Am văzut!!!

Am plecat din Chicago de la Nelu Ștefan, un prieten drag nouă. Dorin Pele ne-a condus până la Detroit. Am avut un timp fain la biserică și în familia lor… Tot la ei am mers și la o întâlnire pentru tineri… Mulţi dintre ei sunt născuți în State și speram să înțeleagă cântările și cuvintele lui Adi… Am întâlnit des situația asta în bisericile în care am fost… Dar a fost bine… Cred ca au înțeles… Unde nu înțelegeau li se explica din nou…

Am întâlnit oameni cu care ne-am simțit in largul nostru… Oameni care nu au așteptat sa fim super-sfinți (varianta spirituala de la ipocrit), oameni care ne-au lăsat sa fim oameni… Să ne vadă bucuroși, să ne vadă supărați, să ne vadă obosiți… Oameni care ne-au iubit pentru ceea ce suntem… „Bisericile” din casele lor sunt cele pe care le-aş vizita dacă ar fi să mă întorc în America… Frumusețea „programelor religioase” nu e dată de cât de mare e numărul de oameni care o frecventează… Aşa că au fost biserici mici în care ne-am simțit foarte fain. Au fost și biserici mari în care am avut părtășie cu Dumnezeu. Dar BISERICA adevărată e în casele noastre… Uneori, ce numim noi „biserică” e doar adunare…

Am întâlnit foarte mulţi tineri în America… Unii plecați de puțin timp, alții născuți acolo… Unii ar fi tentați să creadă că ei trăiesc într-o altă lume… Nu-i aşa… Se aseamănă cu tinerii din România 100%… Şi ei au nevoie de Isus… Toţi avem lupte… Ei în America, noi în România… Unii își duc singuri luptele, alții Il lasă pe Dumnezeu să le ducă…

Am auzit o muzica foarte bine pusă la punct în câteva din bisericile române din America… Tineri foarte talentați… În alte biserici am văzut nevoia de oameni care să ajute la capitolul ăsta… Unii au prea mulţi, și nu mai au loc unul de altul, alții au prea puțin, sau deloc, dar isi doresc… La conferinta bisericilor din vest am auzit voci bune și instrumentiști de calitate. L-am cunoscut pe Adi Covaci, de care am rămas impresionați și Adi și eu. Am întâlnit un violonist foarte bun – Ciprian Mihuț. L-am întâlnit pe Florin Tafta, care ne-a tratat ca și cum eram din aceeași familie… El canta la pian și cu vocea… Cu Florin și Adi Covaci am slujit la câteva din bisericile din California. Ne-am bucurat de ei.

Cred că Dumnezeu s-a folosit cu putere de ceea ce a investit în noi. Am primit un feed-back deosebit din partea multora. Dumnezeu a atins multe inimi, chiar și pe cele care s-au întors împotriva noastră. Dumnezeu ne-a dus acolo ca oamenii să mai audă de la cineva despre o Evanghelie care se poate trăi, nu doar vorbi… Cred ca ceea ce caracterizează cel mai bine slujirea noastră de peste ocean e refrenul unei cântări de-a lui Adi: „Mai bine simpli și smeriți și de Dumnezeu iubiri”. Dumnezeu i-a iubit mult pe cei cu care am intrat în contact și ne-a iubit și crescut mult pe Adi si pe mine…

Nu știu dacă sau cînd ne mai întoarcem în America, dar cred ca pana la urma asta atârnă de decizia lui Dumnezeu. A făcut-o odată, o mai poate face din nou… Dacă vrea 🙂 We wait 🙂

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii care ne-au considerat frați, pentru oamenii care ne-au primit în casele lor, care au împărțit cu noi din mîncarea lor și care ne-au sprijinit când am trecut prin greutăți și bătălii spirituale, celor ce ne-ați sprijinit în rugăciune, celor care v-ați interesat de sănătatea noastră, dacă avem unde să dormim, celor care ne-ați sunat să vedeți cum suntem, celor care ne-ați chemat sa stam cu voi de dragul părtășiei, celor care ne-ați lăsat sa facem baie in piscina, celor care ne-ați dat avocado și papaya chiar dacă nu ne place, celor ce ne-ați iubit, celor cărora nu v-am facut pe plac și celor cărora au ridicat împotriviri. Ne-ați ajutat sa ne maturizam. Mulțumim vouă, tuturor celor care ați fost alături de noi într-un fel sau altul. Ne-ați devenit prieteni, ne-ați susținut și ați fost lucrători cu noi și cu Dumnezeu la lărgirea Împărăției Lui. Mulțumim Lui!
Sursa : Family To Family Romanian Outreach

3 comentarii

Din categoria Adi Gliga, Muzica

Impresii despre Bisericile Romanesti din America – Interviu Adi Gliga


Reporter: V-am oferit răgazul câtorva zile de readaptare la fusul orar de acasă, puţin timp pentru a vă reface niţel, după şirul nesfârşit de călătorii, concerte, programe de tot felul, aeroporturi diferite, oraşe diferite, maşini de tot felul, oameni diferiţi, etc, etc. Aşa cum ne-aţi promis, aşteptăm să aflăm de la voi câteva informaţii, impresii şi de ce nu, câteva gânduri, acum după încheierea turneului din Statele Unite.

Spuneţi-ne în primul rând, cum aţi călătorit, aţi ajuns cu bine acasă? V-aţi dorit mult să ajungeţi din nou acasă?

Adi Gliga: Mi-am dorit mult să vin acasă. Era prima dată când stăteam afară din România mai mult de zece zile.

A fost un drum lung, cu peripeţii multe şi obositor. Când am ajuns la Paris, unde am făcut escală, ne-am dat seama că bagajele noastre s-au rătăcit. Am zburat spre Amsterdam fără bagaje. Când am ajuns la Budapesta, am aşteptat bagajele dar nu au mai apărut. Am stat în noaptea aceea la aeroport în Budapesta, cu gândul că se mai poate face ceva, dar într-un final am plecat spre România. Cei care veniseră cu maşina după noi erau obosiţi. Nu aş vrea să mai trec prin ceea ce am trecut zilele acelea.

Turneul din America, a fost o exprienţă nouă şi unică. A fost destul de lung. O lună şi jumătate e ceva timp. Am fost foarte activi. Nu am avut aşteptări, dar am fost luat prin surprindere de felul în care a decurs totul.

Foto: Adi şi Cătălin – Ultima biserică vizitată: Agape Church, Yorba Linda, CA (Orange County)

Am învăţat multe, am văzut multe, a fost obositor penru că nu am avut timp pentru relaxare. Într-un tip aşa de scurt a fost o activitate prea mare. Am mai reuşit ocazional să evadăm şi să vedem câte o cascadă, sau ceva diferit.

Am înţeles de ce Dumnezeu a vrut să ajung în America. M-am maturizat mai mult şi m-am apropiat de Dumnezeu mai tare.

Reporter: Ce s-a întâmplat după episodul Chicago? Pe unde aţi mai umblat, cum a fost…?

Adi Gliga: Dupa Chicago, am fost invitaţi de nişte oameni simpli, dar foarte de treabă, în Detroit. A fost o experienţă plăcută. Am mâncat “chinezării”, am fost la muzeul Ford, dar am avut şi un timp foarte ziditor în biserica din loc, unde ne-am simţit foarte încurajaţi de dragostea cu care am fost primiti. Sunt recunoscator celor din Detroit pentru ca ne-au facut timpul petrcut acolo, un timp placut.

Reporter: Unde v-aţi simţit cel mai bine? Au fost locuri unde ați fost primiți cu multă căldură și aţi dori să ajungeţi din nou, în viitor? Au fost şi locuri în care nu aţi mai dori să vă reîntoarceţi?

Adi Gliga: Păi… au fost puţine locurile unde ne-am simţit mai puţin bine. În mare parte am avut bucuria să întâlnim oameni foarte credincioşi, care ne-au primit cu multă dragoste.

Ar fi nepotrivit să spun unde a fost sau nu, cel mai bine. Chiar dacă au fost doi sau trei oameni mai insensibili la care am sesizat ceva răutate, asta nu înseamnă că ceilalţi oameni care ne-au ascultat şi ne-au încurajat trebuie băgaţi în aceeaşi oală.

Au fost câteva probleme în vreo trei locuri, dar au fost chestii legate mai mult de lipsa de maturitate spirituală din partea unor oameni care, probabil se cred maturi. Dumnezeu cunoaşte tot şi va răsplăti fiecăruia după fapte, dar oamenii ne-au încurajat după fiecare eveniment şi au fost alături de noi. Probabil că la început, în anumite locatii erau sceptici, dar la final ne-am bucurat împreună. Pentru câteva persoane care nu au mare tangenţă cu adevarata viaţă spirituală, nu se merita sa arunc o pată peste toată dragostea celorlalţi.

Am fost primiţi bine în cea mai mare parte din turneu.

Noi suntem sinceri şi prin această sinceritate ne-am asumat anumite riscuri. Sunt două categorii de oameni când vine vorba de sinceritate. Oameni care te iubesc pentru adevar si oameni care te detestă. Peste 95% au fost cei care au ales să se apropie de Dumnezeu şi să se închine cu noi in Duh si Adevar.

Au încercat să mă elimine şi să facă în aşa fel să nu vorbesc. Au mers până acolo că au început să născocească tot felul de aiureli, ceea ce mi-a arătat diperarea unui om compromis.

Cum spuneam, ei au fost doar câţiva, dar cu noi era Dumnezeu şi era normal ca lucrurile să fie bine. Greu dar bine.

Am observat cât de mult a încercat Diavolul să mă oprească să vorbesc în America şi s-a folosit de aceşti oameni. Practic a fost împotrivire din partea celui rău, care a ales să se folosească de cine putea. De compromis, invidie, bârfă, ură, judecată nedreaptă, hoţi de orfani…etc. Doar omeni cu un astfel de caracter pot fi folosiţi de diavolul. Oricum, mai multe detalii vor apărea dacă îmi ajută Dumnezeu, în cartea pe care o scriu despre acest turneu.

Reporter: V-aţi făcut prieteni? Cum sunt tinerii români din America?

Adi Gliga:  Da, la finalul acestui turneu ne-am făcut prieteni adevaraţi, care au fost cu noi indiferent de situaţie. Au fost “prieteni” care ne-au abandonat, dar îi inţelegem. Dacă ar fi putut mai mult, ar fi făcut mai mult, dar Dumnezeu îi iubeşte şi a murit pentru toţi, aşa că şi noi îi iubim, chiar dacă nu înţelegem atitudinea lor.

Tinerii din America au nevoie de oameni sinceri, de modele. Noi am încercat să le vorbim, chiar dacă nu s-a dorit pe alocuri acest lucru, totuşi, cred că am intrat în vizorul lor şi că prin media vor avea ocazia să vadă că se poate mai mult.

Sunt sinceri şi doresc mai mult decât au în ceea ce priveşte viaţa spirituală. Din nefericire, am perceput creştinismul din America, din bisericile Române mai rămas în urmă decât cel de la noi, din Romania. E nevoie de mai mult. De un Pustan în America. Nu ar avea viaţă lungă acolo, dar ar merita încercat.

Activitatea noastră îi are în vedere de acum şi pe tinerii din America, aşa că ne-am schimbat “puţin” în urma acestei vizite în Statele Unite.

Reporter: Adi, ai anticipat puţin răspunsul la întrebarea următoare, totuşi, adresez întrebarea aşa cum am preconizat. Acum, după ce ai vizitat împreună cu Cătălin biserici române din statele Arizona, Illinois, Michigan, Washington, Oregon şi California, cum vi se par bisericile române din State? Cum vi se pare nivelul la care se practică muzica în bisericile de peste ocean, comparativ cu bisericile din România, sau din diaspora europeană, dacă doriţi?

Adi Gliga:  În ce priveşte muzica, jos pălăria. Mult talent şi calitate. Eu, personal, am rămas impresionat de trupele de la Conventie (Conferinţa Tinerilor de pe Coasta de Vest n.n.) Au cântat extraordinar.

Cea mai tare fanfară românească auzită vreodata a fost la biserica fratelui Lazar Gog.

Cea mai frumoasă interpretare a unor muzicieni din America a fost într-o dimineaţă la biserica fratelui Petrică Lascău, când au fost un grup cu vioară şi violoncel. Au cântat şi cu vocea şi am rămas uimit.

Cea mai buna voce auzită în America, a fost a unui prieten nou, Adi Kovaci.

Muzica în bisericile Romane din America e la inaltime… daca ar fi şi trăirea la fel, ar fi minunat.

Am fost într-o biserică unde trupa de închinare, a cântat extraordinar. După ce au plecat in sală, a urmat să îmi depun mărturia. Am rămas cu un gust amar în seara aceea. Tot timpul programului râdeau şi vorbeau… Am zis că tot ce prestaseră la timpul de închinare a devenit zero…. ştiam cum arată viaţa lor. Şi a venit pe urmă şi confirmarea.

Muzica e bună, dar fără o mărturie în spate e un chimval zângănitor. Zero.

Reporter: Simţiţi că v-aţi îndeplinit menirea, scopul pentru care Dumnezeu v-a ajutat să faceţi acest turneu?

Adi Gliga:  O, da. Spre finalul Turneului deja am fost convins că Dumnezeu ne-a vrut în America. În realitate, Dumnezeu mi-a zis că vom ajunge să vorbim aici şi că va fi cu noi. Aşa a fost.

Am văzut un rod pe care Dumnezeu l-a cules foarte fain, şi mai mult decât am văzut noi, suntem convinşi că Dumnezeu ştie mai mult.

Cazurile pe care noi le cunoaştem sunt pentru noi un motiv întemeiat să revenim în America cu orice ocazie, oricât de greu ar fi. Iubim oamenii şi ne dorim ca ei să cunoască mai mult despre Dumnezeu şi să se apropie mai mult de El. Am o satisfacţie de 100% în ceea ce priveşte activitatea şi scopul avut în acest turneu în America.

Reporter: Pe când un nou turneu în America?

Adi Gliga:  Data viitoare. Când Dumnezeu ne va dori din nou acolo.

Chiar dacă unii au încercat să ne oprească, ei nu au ştiut că lucrarea nu e a noastră ci a lui Dumnezeu. Ea merge înanite, indiferent de oameni sau de obstacole. Dumnezeu e Dumnezeu. Şi cine se opune voii Lui, trebuie sa aibă grijă. Dumnezeu totdeauna învinge.

Reporter: Câteva cuvinte pentru cei ce v-au ajutat în acest turneu (v-au găzduit, v-au sprijinit într-un fel sau altul, v-au încurajat, v-au ajutat să vedeţi lucruri frumoase, locuri pitoreşti, etc, etc), pentru cei cu care aţi venit în contact şi doriţi să le adresaţi câteva cuvinte?

Adi Gliga:  Mi-aş dori să îmi vadă inima. Îmi dau lacrimile când scriu aceste cuvinte.

Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. (Matei 25:40)

Am doar gânduri de dragoste şi cuvintele nu ajung să arate ce este în inima mea.

Dacă citiţi aceste rânduri, să ştiţi că nu încetez să mă rog pentru voi şi că pentru puţină vreme aţi fost fraţii mei şi părinţii mei. Mulţumesc de dragostea care ne-aţi arătat-o şi că aţi făcut ca amărăciunea să fie mai puţin amărăciune, Că ne-aţi făcut să zâmbim şi să mergem mai departe, atunci când eram extenuati şi apăsaţi.

Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot ce aţi făcut cu dragoste, in Numele Lui. Adi Gliga
Posted by Mircea Tipei
Sursa:  Family To Family Romanian Outreach

Un comentariu

Din categoria Adi Gliga