Arhive pe etichete: comunism

Ilie Neamtu: 1936 – 2018


31663879_10211760527033338_6359278468521263104_nNăscut in Veresti-Suceava-11 Mai 1936 . A avut 9 copii, in viața sunt 7. Căsătorit cu Any Neamtu născuta in Ploiești . Tatăl meu a făcut armata in Ploiești unde a cunoscut-o pe mama si dupa terminarea armatei s-au căsătorit si au rămas in Ploiești . Hărțuit de securitate timp de 20 ani, in 1985 a fost arestat pentru : „predicarea Evangheliei fără autorizație , înfăptuirea botezurilor clandestine si distribuire de literatura pornografică” (adica broșuri creștine si Biblii) pina in 1987 . A fost torturat , capul crăpat de doua ori , bătut la tălpi , înfometat si însetat , etc.  In urma presiunilor – Vocea Americi prin Richard Wurmbrand , Europa liberă prin Iosif Ton , ambasadorul american, precum si președintele Ronald Reagan, a fost eliberat cu amenințarea ca daca m-ai trăiește 1000 de ani nu ii v-a mai calca piciorul pe pământul României . De asemenea ni s-au luat cetățenia romană la toți membrii familiei. Dar asa cum i-a avertizat tata căci comunismul se va prăbuși curind si-l vor vedea mai curind de cit se vor aștepta , in 1990 s-au reîntors in țara unde a misionat  si plantat Bisericii in Ardeal, locuind in Blaj județul Alba pina in clipa decesului. A lăsat in urma 7 copii care sunt aproape toții misionarii pe întreg pământul , precum si pe soția sa Any cu care a slujit împreuna zeci de ani, suferind pentru Impărăția lui Isus si raspindind mesajul Mântuirii lui Cristos.

Pe 2 Mai, 2018 Domnul Isus la chemat in Gloria Sa . Si el poate mărturisi ca Pavel: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am sfirsit alergarea, de acum ma așteaptă cununa. „Aleluia ! Slăvit fie Isus , Împăratul împăraților si Domnul domnilor.
Doru Neamtu

Scrie un comentariu

Din categoria Ilie Neamtu, Marturii, Uncategorized

Iosif Ton – O ultima clarificare


„Zilele trecute am primit un comentariu la articolul Iosif Țon – Despre colaborarea cu Securitatea, cu un link, care făcea trimitere la o scrisoare a fratelui Aurel Popescu, adresată fratelui Iosif Țon pe data de 11 Octombrie 1988. Am gasit de cuviință să iau legătura cu fratele Țon, pentru a avea explicația dânsului privitoare la acest material.

 

La începutul acestei luni, fratele Iosif Țon și-a lansat portalul http://www.iosifton.ro , o colecție de resurse media care cuprinde; înregistrări video cu interviuri, seminarii și predici; înregistrări audio vechi și noi, dar și documente în format text si pdf cu articole, prelegeri și cărți scrise și semnate Iosif Țon. Diavolul nu este fericit să asiste la astfel de inițiative, fapt pentru care el dorește să nimicească frumoasa lucrare la care s-a angajat acest neobosit slujitor al lui Dumnezeu…” Citeste mai mult aici>>
Sursa : Family2fam.com

 

Scrie un comentariu

Din categoria Comunism

Care sunt atuurile care au ajutat Biserica Penticostală să supraviețuiască și chiar să crească în vremea comunismului?


„Au fost multe elemente care au caracterizat Biserica subterană și care cred că stăruie și azi în anumite contexte ale Bisericii. Astăzi se vorbește despre grupuri de casă, grupuri celulă. Constantin Caraman vorbește despre „ceată”, „fiecare la ceata lui”. Acesta era termenul folosit în anii ‘50, în anii ’60. Biserica era foarte axată pe părtășie. Era o părtășie reală. Era uncontext al suferinței, al riscurilor pe care le implicau toate aceste întâlniri secrete și din pricina aceasta, cei ce veneau la întâlnirile acelea erau gata să sacrifice. Simțul părtășiei creștine era foarte puternic și de aceea când cineva slăbea, exista grupul de casă, „ceata” de care aparținea și care era gata să se roage pentru el, să-l viziteze și să-l ajute să se ridice. Azi ar trebui analizat cu mai multă atenție ce a însemnat acea părtășie. Lucrau împreună, se ajutau unii pe alții. Atunci s-a dus vestea că pocăiții se ajută. Nu exista să sufere cineva și să nu fie de îndată luat sub aripa celorlalți credincioși care erau alături. Se duceau la spital dacă era nevoie, adunau bani pentru operații, făceau tot ce ținea de ei ca să vină în ajutor…”  Continuare aici>>

Sursa : Rascumpararea Memoriei

Scrie un comentariu

Din categoria Rascumpararea Memoriei

În comunism, chiar și programul bisericii era controlat și supus aprobării


Programele Bisericii au fost preocuparea numărul unu, în special în ceea ce-i privește pe creștinii penticostali, pentru că aceasta era caracterizată în primul rând de spontaneitate. Noi, penticostalii, am spus că Duhul Sfânt călăuzește slujba. În Biserica Penticostală se întâmpla ceea ce spunea Pavel: „Dacă cineva are un îndemn, dacă cineva are o cântare, dacă cineva are o vorbă în altă limbă, o prorocie…” Exista cadrul. Se făceau cu rânduială lucrurile. Istoria arată lucrul acesta. Era un mediu propice pentru manifestarea darurilor spirituale. Erau oameni care deși nu aveau o legitimație, o ordinare recunoscută prin nu știu ce structuri, totuși aveau o autoritate apostolică. Erau niște lideri spirituali care efectiv nu erau numiți prin pârghiile acestea, dar dobândiseră o autoritate deosebită. Oamenii aceștia erau de fapt niște lideri care supravegheau întrunirile acestea și creau spațiu și pentru ceilalți. Este foarte interesant. Întâlnirile acelea lăsau loc pentru tot Trupul să se manifeste.

Asta definea o biserică penticostală la momentul anilor ‘44, ‘45 când România a intrat sub influența sovietică. În momentul acela, statul și-a dat seama că nu mai poate accepta această libertate în organizarea slujbelor și de aceea ei au inventat un cuvânt față de care eu acum am repulsie: “program”Continuare aici>>

Sursa : Rascumpararea Memoriei

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Comunism

Trebuie să ne cunoaștem trecutul, să ne cunoaștem rădăcinile, să cunoaștem chiar și urcușurile și coborâșurile din formarea Bisericii.


„Nevoia de a ne cunoaște istoria este inerentă ființei umane. Trebuie să ne cunoaștem trecutul, să ne cunoaștem rădăcinile, să cunoaștem chiar și urcușurile și coborâșurile din formarea Bisericii. Chiar și înainte de pastorație, în perioada studenției, am dorit să cunosc ce s-a întâmplat cu Biserica Penticostală în formarea ei. Am realizat că dacă nu ne cunoaștem istoria – într-o țară în care am cunoscut o persecuție dură – aceasta se întâmpla din cauza unor motive dubioase. Cu timpul mi-am dat seama de ce nu s-a făcut mai mult pentru a recupera memoria noastră și de acolo vine și titlul cărții: „Răscumpărarea memoriei’’. Să scoatem memoria și să-i dăm locul care i se cuvine...” Citeste mai mult>>

Sursa : Rascumpararea Memoriei

Scrie un comentariu

Din categoria Comunism, Reforma

Cornel Potra testimony about living in a communist country!


Scrie un comentariu

Din categoria Persecutie, Socialism

Amintiri din „Epoca de Aur”(1986)


„Frate președinte, dacă-mi permiteți…”

Iată o formulă demnă de analele baptiștilor!

Frate-președinte, frate-doctor, frate-polițist, frate-inginer, frate-profesor, frate-fotbalist, frate-bariton, frate-poet, frate-gunoier, frate-zilier, frate-tinichigiu, etc., etc. ar stîrni nu doar o dreaptă mîhnire și mînie din partea pragmaticului epistolar Iacov, dar și în majoritatea comunității creștine evanghelice.

Ca unii care sperăm că-i aparținem, am trăit o astfel de repulsie cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Dar înainte de-a încerca să actualizăm episodul, trebuie să-l contextualizăm.

Era în vara lui ’86, an în care părinții emigraseră, în care eram pe pragul mutării locului de muncă din Sălaj în județul Cluj, în care Domnul ne-a mai adăugat o săgeată (a patra) în tolba familiei. Se întîmpla după o perioadă apreciabilă de slujire a comunității locale baptiste din Cîmpia Turzii, al cărui diacon ales și responsabil era Vasile T. . Aspectul slujirii trebuie filtrat prin prisma unei echipări teologice non-formale underground (sau cum ar spune Richard W.- în subterană), sub egida Navigatorilor, a CCC (actualmente Alege Viața), a Slavic Gospel și ulterior a biiiștilor (azi Entrust4). Printre mulți alții cu care am mers alături (Paul, Dănuț, Titi, George, Radu, Titus C, Titus M), unul care azi e notoriu printr-o activitate publicistică prolifică, e și Beni Fărăgău. Logica acestei mențiuni se va revedea mai jos.

Revenind la sceneta sinodală a baptiștilor din Comunitatea de Cluj de la acea vreme, singurul act care s-a jucat a fost pe tema propunerii avansate de către Biserica Baptistă din Cîmpia, propunere a cărui mesager a fost fratele Vasile. Biserica neavînd păstor ordinat, s-a orientat spre noi. Așa se face că după ședința lunară a păstorilor din Comunitate din vara anului mai sus menționat (o ședință mai mult de prelucrare decît pentru lucrare, la care participa obligatoriu și un netăiat împrejur- împuternicitul Hoinărescu Țepeș Horea)  am fost invitați de către membrii comitetului de conducere a Comunității la o discuție face-to-face.  Invitat de „onoare” era și președintele Uniunii Baptiste din acea perioadă, nimeni altul decît Mihai Hușanu. Au mai fost prezenți atunci avocatul Paul B. (fost secretar general pe vremea lui Mara), DECEBAL al nostru, și ultimul cu voia dvs, Titus M., păstor la Zalău „pe aceleași vremuri”.

După ce fratele Mihăiță, cum îl alinta Radu Căpușan pe păstorul lui de la Mănăștur, deschide meetingul, cu formula protocolară, „Salutăm în mijlocul nostru pe fratele Dorel Codreanu”, se trece la subiect. Unul fierbinte, cu multe predicate și mai puține virgule. Subiectul era propunerea de ordinare. Și cum absolut peste tot era o comisie de cadre care verifica dosarul înaintea oricărei angajări pe o funcție de importanță aparte, și în cazul de față s-a trecut la pure(ifi)cat „originea” noastră. Dacă e sau nu sănătoasă. Nu criteriile teologice, de competență în slujire, nu recunoașterea din partea comunității erau baza verificării.

Mihai H. deschide chestionarul cu:

„Frate, știm că ești doctor, că porți halatul alb și că încerci să vindeci, dar…”,Și cum niciodată nu lipsește acest fatidic DAR, „dar vrem să știm dacă dumneata crezi în vindecări”.

Știind unde bate întrebarea, adică la poarta fraților noștri penticostali, am prelungit puțin replica directă prin: „Da frate Mihai, cred. Că de aia și prescriu medicamente”.

O paranteză ce se impune: încercăm să reproducem din memorie, după mai bine de 25 de ani, tot dialogul purtat atunci. Scuze pentru eventualele inexactități!

„O dar nu la asta mă refeream”-adăugă președintele. „Dacă crezi în vindecări miraculoase”.

„Da, cred ce scrie la Iacov 5. Dar și pentru că în familia noastră am asistat la vindecări miraculoase”- i-am replicat.

La acest moment „istoric” intervine subalternul președintelui, păstorașul din Zalău cu memorabila: „Frate președinte, dacă-mi permiteți…”.

După care își îndreptă privirea autosuficientă spre noi, o privire ca a celui ce-și periază șeful în scopul avansării în grad, și ne înterogă:

„Frate, tu crezi în mărturisirea de credință și în statutul baptist?!?”

La care, nerezistînd ispitei i-am răspuns tot cu o întrebare: „Dar de ce mă întrebi frate Titus”?

„Pentru dacă vrei să intri între noi, trebuie să fii baptist”. O replică cosmetizată a celebrei lozinci comuniste „Cine nu-i cu și ca noi, e împotriva noastră”.

Și ca să punem punct mascaradei, am replicat: „Inainte de a fi baptist, vreau să fiu biblic!” Deși ambele încep cu „b”, partea finală a frazei o include pînă peste pe prima.

Așa deci cu „Frate președinte…”

Cum era și de anticipat, rezoluția a fost una negativă pentru noi. (Contr)Argumentele invocate de soborul comunitar au fost pe măsura membrilor lui.

„Nu poți deveni păstor deoarece: ai pregătire superioară, ai neamuri în America, faci parte din grupul lui Beni, ai făcut parte din ALRC, nu ai seminar.”

Pentru acea vreme a avea pregătire superioară „seculară”, era ca o ciumă pentru slujitorii Cuvîntului care vroiau să se consacre plenar vestirii Acestuia…

A avea rudenii plecate legal (nu transfugi) în SUA era o tinichea…

A face parte dintr-un grup de părtășie și Studiu Biblic, în care era printre alții și Beniamin Fărăgău, era o pacoste. Cu regret, dar nu putem să nu remarcăm (ca o paranteză)  similitudinea  tristă între acest punct argumentativ al fostului președinte baptist și cel al renumitului, reputatului și apreciatului slujitor al altarului și al scrisului, fr. Pitt Popvici. În iarna lui ’94, cînd la sugestia lui Cornel Drăgoi, pastor la acea vreme la Detroit, am fost invitat la Sacramento, California în scopul unei cunoașteri reciproce mai aprofundate în vederea unei eventuale preluări a slujirii pastorale de după cea a fratelui Pitt, acesta din urmă ne-a întrebat scurt și la subiect:

„Vii de la Iris unde e Beni Fărăgău?!?”

„Da!”- am răspuns, neștiind că aceasta va constitui un impediment…

A fi fost membru ALRC era ca o paria…

A nu fi trecut prin seminarul teologic baptist sub bagheta „magică” a PROFESORULUI, era de neiertat…

Așadar „Frate președinte, dacă-mi permiteți…” rămîne cum ne-am înțeles: fiecare cu ale lui!  Ca un „deliciu: traseul avocățelului prezidențial, după mai bine de un sfert de veac a fost unul destul de zbuciumat. Zalău, Cleveland OH, Naples FL sunt doar cîteva repere…

Dr. Viorel D. Codreanu

http://barthimeu.wordpress.com/

 

Scrie un comentariu

Din categoria Biserici romanesti, Influiente comuniste