Arhive pe etichete: Nicolae Geanta

România. O demnitate din care poți muri – de Nicolae Geantă


Articol preluat cu permisiune de aici: http://nicolaegeanta.blogspot.com/2017/11/romania-o-demnitate-din-care-poti-muri.html
Numai un ochi zvârlit pe barometrele europene, ori mondiale, și aproape constant România e poziționată codașă. Ori în frunte atunci când e vorba de sărăcie, corupție, rețele de prostituție, camarile ale asfaltărilor, inechitate socială. Când e de bine suntem ultimii, și când e de rău pe primul loc. Reportajele presei ne scot în evidență numai case de chirpici roase de inundații, șoproane acoperite cu carton gudronat, oameni cu haine jerpelite, cu ”fețe moarte sau cu limbă stâlcită”, cum ne cataloga un om cult. Și încet, dar sigur, tortura mediatică a destituit România din statutul ei, iar cumplita ei mașină de îndoctrinare a împins românii s-o ia razna cu dragostea de nație, de patrie…

România nu e o țară a ”gurilor știrbe” așa cum chiar filosoful Gabriel Liiceanu o deplângea. Și nici o slută, un salon al suferinței, ori o nație unde cei ce supraviețiesc sunt privați până și de propria lor nefericire! România e o țară unde oamenii pot fi săraci dar demni. Pentru că nu doar cei cu dinți, cu vile, cu mașini de lux ori autostrăzi pot dobândi noblețe! În pușcăriile comuniste mulți știrbi au murit cu demnitate! În persecuțiile asupra bisericii mulți sfinți au rămas drepți din demnitate. În satele și orașele noastre mulți bătrâni cu fereastra plină de pastile mânâncă pâinea sărăciei pentru că au fost și au rămas demni! Sunt demni pentru că au iubit. Și-au respectat și țara și semenii… Și pe Dumnezeu.

În ultima vreme România a fost cotropită de o armată de patrioți prefăcuți. Care nu se simt datori nimănui. Nici satelor de unde au plecat, nici școlii care i-a educat, nici statului care i-a ocrotit. Și nici atât Bisericii, reperului moral al unei națiuni. Asta e lipsă de demnitate! E servilism. Și când nu ai demnitate începi să mori. Mori câte puțin. Apoi de tot. Întâi ca individ, apoi ca și colectiv, ca națiune!

”Un popor, mai zicea domnul Liiceanu, descoperă că există o iubire din care se poate muri. Dar dacă vrea să își recupereze în extremis patria furată, trebuie să fie gata să își pună în joc viața pentru a-i reda un preț”. Dragostea își pune viața în joc. Cine face așa arată curaj. Și demnitate. Ștefan, Mihai, Brâncoveanu, Horea, Iancu, Cuza asta au arătat! O demnitate pentru care se poate muri!

”Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele” (Psalm 136:7), striga psalmistul în diaspora. Își pierduse țara, dar demnitatea i-a rămas. Paradoxal noi mai avem România. Dar demnitate? Dar laude la adresa ei?

E drept demnitatea nu se manifestă prin retorică, prin discurs sau prin scris. Ea e autentică numai atunci când se exprimă cu naturalețe. Prin fapte… Lipsa demnității ne face o țară de statui. Și statuile, oricât de lustruite ar fi, nu pot să iubească! Statuile sunt moarte…

Știu, e-o mână lașă care ne apasă. În țară, în diaspora, peste tot! Fiți demni români! Rămâneți creștini! Și cu voi va fi mâna lui Dumnezeu care vă poate ridica! Cu o mână poți învinge toată lumea dacă de cealaltă te ține Dumnezeu!

La mulți ani România! Dumnezeu să te binecuvânteze veșnic! Și pe tine, și pe toți copiii tăi oriunde s-ar afla!

Nicolae.Geantă

http://www.ciresarii.ro

http://www.ciresarii.ro/index.php/romania-o-demnitate-din-care-poti-muri-nicolae-geanta/

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

România cu speranțele ucise – de Nicolae Geantă


Articolul a fost publicat AICI

Săptămâna trecută am ajuns în Parlamentul României. Preț de câteva ore. La Grupul Ecumenic de Rugăciune. Am ajuns entuziasmat, dar am plecat fragmentat. În viziune. România e pe drumul declinului. De câțiva ani nu m-am mai uitat în ochii ei. Țara asta e plină de oameni cu speranțele ucise…


Am visat toți după ‘89 că o să fie bine. Și după 28 de ani de bâlbâială 75 % dintre români cred că țară merge pe sens interzis. PIB-ul a crescut de la 53 la 166 miliarde de dolari. Din ‘89 în 2016. Dar nu se simte deloc. Tot codașii Europei am rămas. Creștem fără dezvoltare și cheltuim mai mult pentru a trăi mai prost, vorba lui Cristian Grosu. Românii câștigă 2 euro pe oră. Danezi peste 25.

Salariile medii au ajuns de la 175 la 513 dolari. În același interval de timp. Dar peste 4 milioane de români au dat buzna în Occident. Azi avem cea mai mare diaspora din Europa! Și-o țară de bătrâni! De curând populația peste 65 de ani a depășit cu peste 301.000 persoane populația tânără de 0-14 ani (3,576 milioane față de 3,275 milioane persoane). La noi nu se mai fabrică deloc cărucioare de prunci. Decât bastoane pentru pensionari. Și totuși, speranța de viață e mai mică cu 6 ani ca media UE.

Declinul populației nu mai poate fi oprit. Indicele de vitalitate e doar de 1,4 copii/femeie (trebuie minim 2,1). Avortul e cel mai ridicat din Europa (peste 23 milioane de avorturi din 1950). Apoi la fiecare 24 ore mor 4 copii sub un an. Ni se nasc 180 și ceva de mii copii pe an și ne mor peste 250 mii de cetățeni! Așa că am rămas doar 19,5 milioane. 

Orașele sunt în recul. 257 din 320 au populație in scădere. Peste 20% fiecare! Orașele cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai vulnerabile! Spațiile de locuit se degradează. Întreprinderile industriale au dispărut. Dar și cinematografele, librăriile ori centrele de cultură. Școlile se comasează iar liceele tehnologice au în programă cântecul lebedei. Păi dacă mai puțin de două treimi iau bacalaureatul? Nu mă mir că unii politicieni vor să scoată scrisul de mână din școli! Despre cercetare ce să vorbim? Numai 0,49% din PIB i se rezervă! Și cu procent zero nu poți face performantă decât zero! 

Am ajuns codași și la sport. Fotbalul, tenisul au devenit o afacere. Titlurile mondiale ne ocolesc. Nicio Nadie nu mai ia 10. În școli se face doar o oră de sport. Cu manual, dar fără sportivi! Iar performerii sunt pe banii lui tata. Ca sindromul Halep.

Politicienii au 11% încredere! Așa zice IRES. Iar justiția 29. Dreptatea e din ce mai puțină. Inechitatea e ceva normal. Iar DNA-îl înălță încă Furtuna la Orizont. Pentru cât timp? Cine ajunge să scrie legi e o chestiune de putere, nu de justiție, zicea un politolog. Ce să mai zic de sănătate? Pare-mi-se mie că e la frecvență redusă. 

Iar peste toate ni s-a stricat compasul moral, vorba doamnei Liiceanu.  Vulgaritate. Teribilism adolescentin. Tatuaje. Can-can. Ficțiune. Bârfe, șmenuri, șușanele, vorba celor de la Cațavencu. Homosexuali. Scârboșenii. Nuditate. Lipsă de pudibonzi. Valorile s-au pierdut. Nici măcar diluat. Până și biserica a fost întrecută la încredere de… pompieri! De ce religia nu mai are forța de altădată? Sau vorba sorei noastre din Parlament, deputat Florica Cherecheș; “Mai este România o țară creștină?”

Ieri am vorbit cu un politician să organizăm un simpozion de 1 Decembrie. “Vor veni puțini. Oamenii nu mai sunt interesați”, s-a auzit de la celălalt capăt al wi-fi-ului. De ce oare? Spunea Dan Jurca, sociolog, că cea mai mare crimă a politicienilor români e că “au ucis speranța!” Poate de aceea românii nu mai cred în România…

Nu cred că țara mea are toate speranțele ucise! Deși am înșirat atât de multe mai sus. Speranța nu moare. Fiindcă speranța e ceva rupt din Dumnezeu. Speranța e vie! Speranța trăiește dacă mergi cu El de mână! Și cu o mână înving toată lumea dacă de cealaltă mă ține Hristos! 

Capul sus români! Îmbărbătați-vă! Speranța nu moare atâta timp cât este Dumnezeu…

Nicolae.Geantă 

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

De ce-a trecut Dumnezeu evreii prin mare? – Nicolae Geantă


Articol preluat cu permisiune de AICI

Când Dumnezeu a hotărât să-și scoată poporul din Egipt, Moise a primit instrucțiuni să meargă din Ținutul Gosen spre Marea Roșie. Făcând un ocol considerabil. Dar de ce au trebuit să meargă spre mare și nu direct pe drumul comercial al Semilunei fertile. Care ducea din Egipt în Mesopotamia!

Inițial eu am crezut, cum cred și alții, că evreii au trecut prin Marea Roșie ca simbol al „botezului” lor. Orice slujitor al Domnului înainte de a fi pus în lucrare trebuia spălat, curățit cu apă! Și Israel era ales ca un popor sfânt, un popor de preoți pentru Neamuri. Lucrurile acestea se predică la botezuri.

Apoi am crezut ca Iahve și-a trecut poporul prin mare ca să-l ducă la Muntele Sinai unde i-a dat Legea. Pustia Sin era o rută mai apropiată de Canaan, dar mai îndepărtată de muntele Sinai unde se descoperă Dumnezeu „față în fată”.

Apoi m-am gândit că a trebuit să treacă prin mare pentru a despărții evreii de egipteni. Pe primii marea i-a salvat, pe ceilalți i-a nimicit. Am mai crezut că trecerea prin mare ca pe uscat este o lecție nouă a minunilor. Dar nu văzuseră evreii atãtea minuni în Egipt?

Dar azi dimineață am aflat motivul! 

Dumnezeu nu i-a dus pe evrei pe drumul care dă în țara Filistenilor, măcar că era mai scurt (prin pustia Sin, pe țărmul Mediteranei), deoarece „poporul văzând războiul să nu se întoarcă înapoi în Egipt (Exod 13:17). Înțelegeți? Marea se deschidea să te ducă în Canaan, dar dacă doreai să te întorci în Egipt nu mai aveai cale! Era barieră de apă! Ce grozavă idee! Dumnezeiască!


Dumnezeu ne învață că cine pornește spre Cer drum de întors înapoi nu mai este! Și totuși, mulți dintre oamenii după ce merg bucuroși o bucată, se întorc înapoi să înfrunte marea! Marea Roșie a vieții. Ori a morții. Interesant este că Dumnezeu nu ne impune să mergem înainte! Avem și varianta de-a da dosul, de-a merge înapoi. Acolo însă așteaptă totdeauna Egiptul cu Faraon și ai săi… Acolo să știți: Dumnezeu lipsește!

Dacă ai pornit spre Canaan mergi drept înainte! Dacă ești cumva întors cu fața spre Egipt întoarce-te! Decizia îți aparține. Dar ține minte: Marea nesătulă mai poate înghiți pe mulți…

NicolaeGeantă

Romford, London

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta

Infumuratul – de Nicolae Geanta


infumuratulZicea Antoine de Saint Exupery, în povestirile sale despre Micul Prinț, că acesta a ajuns să cunoască un om înfumurat. Mândru. Plin de el. Narcisist. Și Înfumuratul îl punea pe Prinț să bată din palme, ca să se simtă bine. Apoi, la fiecare apalaudare, arogantul își scotea pălăria.

După ce Prințul s-a săturat de apalaudat îl întrebă:
– Ce să fac să îți cadă de tot pălăria? Înfumuratul nu l-a auzit. Fiinncă înfumurații nu pleacă urechea decât atunci când sunt lăudați.
– De ce să te admir ca cel mai frumos, cel mai elegant, cel mai bogat și cel mai deștept locuitor de pe planetă? Aici nu mai e nimeni!
– Și ce dacă. Fă-mi plăcerea să mă admiri oricum…

Înfumuratul e tipul fals cu zâmbet de stewardesă și mers de manechin. E tipul care se crede de neînlocuit. El e buricul pământului. Gravitația trebuie schimbată după sine. Pentru înfumurat părerile celorlalți nu contează. Toți sunt balast genetic. Praf. Dar înfumurarea e incapaciteatea de a se vedea pe sine! Egoismul înfumuratului e diabetul dulce care l-a orbit…

Pentru înfumurat nu contează că nu reprezintă pe nimeni. El nu dorește decât ovații. Fie ele și false. Dorința sa e să se umfle-n pene. Numai că baloanele umflate prea tare plesnesc!

Înfumuratul e frate nedespărțit cu prostul, ne spune Beaumarchais. Poate de aceea românii au proverbul: „prostul până nu-i fudul parcă nu e prost destul”…

Înfumuratul e prizonierul propriilor fumuri. Fumul se simte, se vede, dar nu încălzește.

Fugiți de înfumurare! E aureolă de la Satana. Înfumuratul e frate cu diavolul cel mare!

Nicolae.Geantă

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/06/infumuratul-de-nicolaegeanta.html

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

Mama Ioanei a iesit din coma!


7 zile. Atât au durat rugăciunile dvs până când a fost atins tronul lui Dumnezeu! 3 săptămâni. Atât a stat Irina în comă, mama Ioanei al cărui diriginte sunt.

A doua zi de Paști, luni dimineața, foarte devreme (pentru mine, 5,44 în America), Ioana m-a trezit din somn! “Am înțeles că mama e mai bine, doctorii i-au dat șanse mari să iasă din comă! Au zis că au început semne bune! Chiar m-am mirat! … Vreau să plec miercuri la ea”… (Irina era încă internată într-un spital din Viena). După o oră și ceva, am primis un mesaj din nou: “Domnule diriginte, vrem să ne botezăm și noi. Pentru o viață mai bună și liniște sufletească”. De data asta m-am mirat eu!

Azi dimineață, tot la 5,45 (!) Ioana m-a trezit din nou din somn: “Bună ziua domnule diriginte. Mama mea a ieșit din comă! Este bine. Vine la București… Nu am cuvinte să vă mulțumesc. Vă jur… Nu îmi vin să cred minunea pe care ați făcut-o! Oare voi avea cum să vă răsplătesc vreodată?”… Mai departe cuvintele sunt de prisos! Slava o merită Dumnezeul care l-a înviat pe Hristos! Nu vom uita niciodată minunea pe care a făcut-o de acest Paști. A readus-o la viață pe Irina.

Mulțumesc tuturor care v-ați rugat împreună cu mine! Știu, nu sunteți puțini. Dumnezeul meu și-al dvs are o armată mare! Slăvit să-I fie Numele Sfânt!
Rugați-vă mai departe pentru Irina și Ioana. Dumnezeu să le învieze inima și credința.
Rugați-vă și pentru mine, un păcătos iertat din Subcarpații Curburii. Am nevoie de aripile dvs!😘

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/04/mama-ioanei-iesit-din-coma.html

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta

Nicolae Geanta in vizita la Bisericile Romanesti din Michigan si Illinois


000000000067Program:

http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

2 comentarii

Din categoria Biserici romanesti, Church, Evenimente, Nicolae Geanta

Compromisul, alegerea care-ți pătează conștiința – Nicolae Geantă | Ciresarii – Predici download Vladimir Pustan


http://www.ciresarii.ro/index.php/compromisul-alegerea-care-ti-pateaza-constiinta-nicolae-geanta/

Scrie un comentariu

Din categoria Ambition and Power, Decadere spirituala