Arhive pe etichete: program

Ce este și ce nu este Biserica?


download

Ce nu este Biserica lui Hristos?

– Nu este o denominațiune sau un cult religios. Adeseori oamenii confundă biserica cu un cult, poate și datorită faptului că anumite culte sau denominațiuni își revendică dreptul exclusiv la harului lui Dumnezeu. Ceea ce este total greșit.

– Nu este locașul de închinare. Nu este o clădire sau un loc anume, fie el și Ierusalim sau sanctuarul bisericii. Iată ce spunea Domnul Isus samaritencei: „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4:23)

– Nu este o ideologie, un sistem de valori sau o filozofie de viață. Biserica are o ideologie, un sistem de valori și o filozofie de viață, dar nu este o ideologie.

– Nu este programul sau slujba religioasă. Biserica are slujbe sau servicii religioase. Este adevărat că în multe biserici totul se rezumă la slujbă sau la un program și cam atât, dar aceasta nu însemnă că biserica este slujba religioasă.

– Nu este tradiția religioasă. Fiecare biserică are tot felul de tradiții și obiceiuri care sunt sau nu sunt biblice.

– Nu este un restaurant spiritual unde să mergi doar ca să mănânci fast food spiritual, adică predici consumate rapid, iar dacă se poate să fie servite la drive-thru, adică din mers, că doar suntem în secolul vitezei, și cu un meniu diversificat, o predică în engleză, una în românește, una cu glume, una fără, 3 online de nume celebre ș.a.

– Nu este un club social-politic sau un centru cultural. În biserică sunt aspecte sociale, culturale și politice dar nu putem să ne facem din ele un scop în sine.

– Nu este un business în care păstorul, prezbiterii sau bordul sunt patronii și membrii sunt angajații. Biblia are o altă perspectivă: „păstoriţi turma lui Dumnezeu care este sub paza voastră, nu de silă, ci de bunăvoie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un câştig mârşav, ci cu lepădare de sine.Nu ca şi cum aţi stăpâni peste cei ce v-au căzut la împărţire, ci făcându-vă pilde turmei.” (1 Petru 5:2,3)

A. Tozer spunea: „Biserica nu este centru de socializare, și nici sediul de afaceri. Biserica este cortul întâlnirii, (sau aș adăuga eu templul lui Dumnezeu) este ușa ce se deschide spre ceruri, locul unde omul se întâlnește cu Dumnezeu.” Acestă ușă, acest loc de întâlnire cu Dumnezeu este în inima noastră.
– Nu este o zi, cum ar fi duminica sau sâmbăta când mergem la slujbă sau la un serviciu divin. Lista poate continua…

Ce este Biserica?

– Sunt oameni născuți din Dumnezeu și plini de Duhul Sfânt care sunt chemați ca să trăiască o viață sfântă și care sunt trimiși în lume ca să facă ucenici.

– Biserica sunt oamenii Împărăției lui Dumnezeu. Sunt fii și fiicele lui Dumnezeu.

Adeseori accentul nostru în slujire nu mai este pe oameni ci pe slujbă sau program, pe organizare și strategii, pe clădiri și decoruri sau pentru multe cauze nobile. Dar, după cum spunea Walter Henrichsen, Isus “nu a murit pentru o cauză (nobilă). El a murit pentru oameni.” (“He did not die for a cause. He died for people.”)

– Cuvântul Ekklesia apare prima dată în Matei 16:18. Este folosit de 114 ori în Noul Testament și înseamnă adunarea credincioșilor chemați afară dintr-o lume fără Dumnezeu, dintr-un sistem de valori nebiblic, dintr-o gândire și o ideologie fără Dumnezeu.

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12, 13)

Dorin Pele

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Uncategorized

În comunism, chiar și programul bisericii era controlat și supus aprobării


Programele Bisericii au fost preocuparea numărul unu, în special în ceea ce-i privește pe creștinii penticostali, pentru că aceasta era caracterizată în primul rând de spontaneitate. Noi, penticostalii, am spus că Duhul Sfânt călăuzește slujba. În Biserica Penticostală se întâmpla ceea ce spunea Pavel: „Dacă cineva are un îndemn, dacă cineva are o cântare, dacă cineva are o vorbă în altă limbă, o prorocie…” Exista cadrul. Se făceau cu rânduială lucrurile. Istoria arată lucrul acesta. Era un mediu propice pentru manifestarea darurilor spirituale. Erau oameni care deși nu aveau o legitimație, o ordinare recunoscută prin nu știu ce structuri, totuși aveau o autoritate apostolică. Erau niște lideri spirituali care efectiv nu erau numiți prin pârghiile acestea, dar dobândiseră o autoritate deosebită. Oamenii aceștia erau de fapt niște lideri care supravegheau întrunirile acestea și creau spațiu și pentru ceilalți. Este foarte interesant. Întâlnirile acelea lăsau loc pentru tot Trupul să se manifeste.

Asta definea o biserică penticostală la momentul anilor ‘44, ‘45 când România a intrat sub influența sovietică. În momentul acela, statul și-a dat seama că nu mai poate accepta această libertate în organizarea slujbelor și de aceea ei au inventat un cuvânt față de care eu acum am repulsie: “program”Continuare aici>>

Sursa : Rascumpararea Memoriei

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Comunism