Arhive pe etichete: Romania

Referendumul pentru FAMILIE este BLOCAT în SENATUL României


http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/

„Deși toate condițiile sunt îndeplinite, SENATORII României ignora voința juridică a poporului român și AMÂNĂ nejustificat stabilirea datei Referendumului.

 

Acceseaza mai jos lista cu senatorii României, identifică adresele de email ale senatorului din județul tău și transmite-i un mesaj.

https://www.senat.ro/FisaSenatori.aspx

Trimite o scrisoare în atenția senatorului tău la adresa:

Calea 13 Septembrie 1-3, sector 5, Bucureşti, 050711″

Alte articole:

http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/2018/01/16/mai-nou-liberalii-sustin-ca-parintii-crestini-sunt-periculosi/

http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/2017/11/29/sondaj-de-opinie-majoritatea-covarsitoare-a-romanilor-sustine-familia-formata-din-femeie-si-barbat/

http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/category/efectele-casatoriilor/adoptia-de-copii/

http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/category/efectele-casatoriilor/reeducarea-copiilor/

http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/category/efectele-casatoriilor/libertatea-de-exprimare/

http://xn--referendumpentruromnia-73b.ro/category/resurse/combaterea-dezinformarilor/

 

 

 

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Familie, Uncategorized

Emisiunea Imi pasa de tine – Romania, ridica blestemul!


YouTube:

Facebook:

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fdorupe%2Fvideos%2F10213456295035105%2F&show_text=1&width=560

Scrie un comentariu

Din categoria DorinPele, Emisiunea Imi pasa de tine, Uncategorized

România. O demnitate din care poți muri – de Nicolae Geantă


Articol preluat cu permisiune de aici: http://nicolaegeanta.blogspot.com/2017/11/romania-o-demnitate-din-care-poti-muri.html
Numai un ochi zvârlit pe barometrele europene, ori mondiale, și aproape constant România e poziționată codașă. Ori în frunte atunci când e vorba de sărăcie, corupție, rețele de prostituție, camarile ale asfaltărilor, inechitate socială. Când e de bine suntem ultimii, și când e de rău pe primul loc. Reportajele presei ne scot în evidență numai case de chirpici roase de inundații, șoproane acoperite cu carton gudronat, oameni cu haine jerpelite, cu ”fețe moarte sau cu limbă stâlcită”, cum ne cataloga un om cult. Și încet, dar sigur, tortura mediatică a destituit România din statutul ei, iar cumplita ei mașină de îndoctrinare a împins românii s-o ia razna cu dragostea de nație, de patrie…

România nu e o țară a ”gurilor știrbe” așa cum chiar filosoful Gabriel Liiceanu o deplângea. Și nici o slută, un salon al suferinței, ori o nație unde cei ce supraviețiesc sunt privați până și de propria lor nefericire! România e o țară unde oamenii pot fi săraci dar demni. Pentru că nu doar cei cu dinți, cu vile, cu mașini de lux ori autostrăzi pot dobândi noblețe! În pușcăriile comuniste mulți știrbi au murit cu demnitate! În persecuțiile asupra bisericii mulți sfinți au rămas drepți din demnitate. În satele și orașele noastre mulți bătrâni cu fereastra plină de pastile mânâncă pâinea sărăciei pentru că au fost și au rămas demni! Sunt demni pentru că au iubit. Și-au respectat și țara și semenii… Și pe Dumnezeu.

În ultima vreme România a fost cotropită de o armată de patrioți prefăcuți. Care nu se simt datori nimănui. Nici satelor de unde au plecat, nici școlii care i-a educat, nici statului care i-a ocrotit. Și nici atât Bisericii, reperului moral al unei națiuni. Asta e lipsă de demnitate! E servilism. Și când nu ai demnitate începi să mori. Mori câte puțin. Apoi de tot. Întâi ca individ, apoi ca și colectiv, ca națiune!

”Un popor, mai zicea domnul Liiceanu, descoperă că există o iubire din care se poate muri. Dar dacă vrea să își recupereze în extremis patria furată, trebuie să fie gata să își pună în joc viața pentru a-i reda un preț”. Dragostea își pune viața în joc. Cine face așa arată curaj. Și demnitate. Ștefan, Mihai, Brâncoveanu, Horea, Iancu, Cuza asta au arătat! O demnitate pentru care se poate muri!

”Să mi se lipească limba de cerul gurii dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele” (Psalm 136:7), striga psalmistul în diaspora. Își pierduse țara, dar demnitatea i-a rămas. Paradoxal noi mai avem România. Dar demnitate? Dar laude la adresa ei?

E drept demnitatea nu se manifestă prin retorică, prin discurs sau prin scris. Ea e autentică numai atunci când se exprimă cu naturalețe. Prin fapte… Lipsa demnității ne face o țară de statui. Și statuile, oricât de lustruite ar fi, nu pot să iubească! Statuile sunt moarte…

Știu, e-o mână lașă care ne apasă. În țară, în diaspora, peste tot! Fiți demni români! Rămâneți creștini! Și cu voi va fi mâna lui Dumnezeu care vă poate ridica! Cu o mână poți învinge toată lumea dacă de cealaltă te ține Dumnezeu!

La mulți ani România! Dumnezeu să te binecuvânteze veșnic! Și pe tine, și pe toți copiii tăi oriunde s-ar afla!

Nicolae.Geantă

http://www.ciresarii.ro

http://www.ciresarii.ro/index.php/romania-o-demnitate-din-care-poti-muri-nicolae-geanta/

 

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

Emisiunea „Imi pasa de tine – Comorile pierdute, Ziua Romaniei


Un comentariu

Din categoria DorinPele, Emisiunea Imi pasa de tine

România cu speranțele ucise – de Nicolae Geantă


Articolul a fost publicat AICI

Săptămâna trecută am ajuns în Parlamentul României. Preț de câteva ore. La Grupul Ecumenic de Rugăciune. Am ajuns entuziasmat, dar am plecat fragmentat. În viziune. România e pe drumul declinului. De câțiva ani nu m-am mai uitat în ochii ei. Țara asta e plină de oameni cu speranțele ucise…


Am visat toți după ‘89 că o să fie bine. Și după 28 de ani de bâlbâială 75 % dintre români cred că țară merge pe sens interzis. PIB-ul a crescut de la 53 la 166 miliarde de dolari. Din ‘89 în 2016. Dar nu se simte deloc. Tot codașii Europei am rămas. Creștem fără dezvoltare și cheltuim mai mult pentru a trăi mai prost, vorba lui Cristian Grosu. Românii câștigă 2 euro pe oră. Danezi peste 25.

Salariile medii au ajuns de la 175 la 513 dolari. În același interval de timp. Dar peste 4 milioane de români au dat buzna în Occident. Azi avem cea mai mare diaspora din Europa! Și-o țară de bătrâni! De curând populația peste 65 de ani a depășit cu peste 301.000 persoane populația tânără de 0-14 ani (3,576 milioane față de 3,275 milioane persoane). La noi nu se mai fabrică deloc cărucioare de prunci. Decât bastoane pentru pensionari. Și totuși, speranța de viață e mai mică cu 6 ani ca media UE.

Declinul populației nu mai poate fi oprit. Indicele de vitalitate e doar de 1,4 copii/femeie (trebuie minim 2,1). Avortul e cel mai ridicat din Europa (peste 23 milioane de avorturi din 1950). Apoi la fiecare 24 ore mor 4 copii sub un an. Ni se nasc 180 și ceva de mii copii pe an și ne mor peste 250 mii de cetățeni! Așa că am rămas doar 19,5 milioane. 

Orașele sunt în recul. 257 din 320 au populație in scădere. Peste 20% fiecare! Orașele cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai vulnerabile! Spațiile de locuit se degradează. Întreprinderile industriale au dispărut. Dar și cinematografele, librăriile ori centrele de cultură. Școlile se comasează iar liceele tehnologice au în programă cântecul lebedei. Păi dacă mai puțin de două treimi iau bacalaureatul? Nu mă mir că unii politicieni vor să scoată scrisul de mână din școli! Despre cercetare ce să vorbim? Numai 0,49% din PIB i se rezervă! Și cu procent zero nu poți face performantă decât zero! 

Am ajuns codași și la sport. Fotbalul, tenisul au devenit o afacere. Titlurile mondiale ne ocolesc. Nicio Nadie nu mai ia 10. În școli se face doar o oră de sport. Cu manual, dar fără sportivi! Iar performerii sunt pe banii lui tata. Ca sindromul Halep.

Politicienii au 11% încredere! Așa zice IRES. Iar justiția 29. Dreptatea e din ce mai puțină. Inechitatea e ceva normal. Iar DNA-îl înălță încă Furtuna la Orizont. Pentru cât timp? Cine ajunge să scrie legi e o chestiune de putere, nu de justiție, zicea un politolog. Ce să mai zic de sănătate? Pare-mi-se mie că e la frecvență redusă. 

Iar peste toate ni s-a stricat compasul moral, vorba doamnei Liiceanu.  Vulgaritate. Teribilism adolescentin. Tatuaje. Can-can. Ficțiune. Bârfe, șmenuri, șușanele, vorba celor de la Cațavencu. Homosexuali. Scârboșenii. Nuditate. Lipsă de pudibonzi. Valorile s-au pierdut. Nici măcar diluat. Până și biserica a fost întrecută la încredere de… pompieri! De ce religia nu mai are forța de altădată? Sau vorba sorei noastre din Parlament, deputat Florica Cherecheș; “Mai este România o țară creștină?”

Ieri am vorbit cu un politician să organizăm un simpozion de 1 Decembrie. “Vor veni puțini. Oamenii nu mai sunt interesați”, s-a auzit de la celălalt capăt al wi-fi-ului. De ce oare? Spunea Dan Jurca, sociolog, că cea mai mare crimă a politicienilor români e că “au ucis speranța!” Poate de aceea românii nu mai cred în România…

Nu cred că țara mea are toate speranțele ucise! Deși am înșirat atât de multe mai sus. Speranța nu moare. Fiindcă speranța e ceva rupt din Dumnezeu. Speranța e vie! Speranța trăiește dacă mergi cu El de mână! Și cu o mână înving toată lumea dacă de cealaltă mă ține Hristos! 

Capul sus români! Îmbărbătați-vă! Speranța nu moare atâta timp cât este Dumnezeu…

Nicolae.Geantă 

Scrie un comentariu

Din categoria Nicolae Geanta, Uncategorized

Emisiunea „Imi pasa de tine” – Rugaciune pentru Romania (judetul Alba)


https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fdorupe%2Fvideos%2F10212894046139234%2F&show_text=1&width=560

Scrie un comentariu

Din categoria Romania, Rugaciune/Prayer, Uncategorized

Cameron Wilson: Un american cu inimă de român.


„Citind corespondența primită zilele acestea de la organizația înființată și condusă până nu demult de către Pastorul Cameron Wilson: Discover Your Mission, deodată m-au năpădit amintirile.

Pe parcursul deselor mele călătorii în Romania, l-am cunoscut pe fratele Cameron Wilson, unde atât Organizația dânsului cât și Organizația Family To Family, lucrau deja de mulți ani. Am început chiar să colaborăm în unele proiecte și astfel relația noastră a devenit tot mai apropiată. Am avut onoarea să fiu vizitat de dânsul împreună cu soția, la reședința mea din Peoria, Arizona, unde am petrecut împreună un timp binecuvântat.

Deși sunt implicat în lucrarea din România de foarte mult timp, și am întâlnit tot felul de misionari și lucrători pe câmpul de misiune, încă nu am văzut nici o altă misiune mai dedicată atingerii scopului pe care și l-a propus, și nici o altă persoană cu un asemenea impact, ca și misiunea de care s-a ocupat fratele Wilson și persoana dâsului, pe drept supranumit Mister Missions.

 

De numele lui se leagă – direct, sau indirect – existența APME, Conferințele RoMisCon, Centrul de Studii Transculturale de la Agigea, Constanța, cursurile din anii 90: Păstori ai României, și alte inițiative, inclusiv finanțarea parțială sau totală a 39 de Case de Rugăciune în comunitățile de romi și de turci și susținerea unor lucrători în cadrul acestor minorități, mai ales în partea de sud a României. Agenția Penticostală de Misiune Externă APME, (președinte Ghiță Rițișan) trimite și susține la ora actuală câțiva zeci de misionari în mai multe țări de pe trei continente. Fratele Cameron Wilson a venit în România și ne-a învățat – ca nimeni altul – să devenim misionari. Și acest lucru era atât de necesar pentru noi românii, care am trăit atât de mulți ani sub comunism, sistem care ne-a învățat și obligat să trăim doar pentru noi…” Citeste tot articolul aici
Sursa : Family2fam.com

Scrie un comentariu

Din categoria Misiune, Organizatii misionare