Arhive pe etichete: securitate

Ilie Neamtu: 1936 – 2018


31663879_10211760527033338_6359278468521263104_nNăscut in Veresti-Suceava-11 Mai 1936 . A avut 9 copii, in viața sunt 7. Căsătorit cu Any Neamtu născuta in Ploiești . Tatăl meu a făcut armata in Ploiești unde a cunoscut-o pe mama si dupa terminarea armatei s-au căsătorit si au rămas in Ploiești . Hărțuit de securitate timp de 20 ani, in 1985 a fost arestat pentru : „predicarea Evangheliei fără autorizație , înfăptuirea botezurilor clandestine si distribuire de literatura pornografică” (adica broșuri creștine si Biblii) pina in 1987 . A fost torturat , capul crăpat de doua ori , bătut la tălpi , înfometat si însetat , etc.  In urma presiunilor – Vocea Americi prin Richard Wurmbrand , Europa liberă prin Iosif Ton , ambasadorul american, precum si președintele Ronald Reagan, a fost eliberat cu amenințarea ca daca m-ai trăiește 1000 de ani nu ii v-a mai calca piciorul pe pământul României . De asemenea ni s-au luat cetățenia romană la toți membrii familiei. Dar asa cum i-a avertizat tata căci comunismul se va prăbuși curind si-l vor vedea mai curind de cit se vor aștepta , in 1990 s-au reîntors in țara unde a misionat  si plantat Bisericii in Ardeal, locuind in Blaj județul Alba pina in clipa decesului. A lăsat in urma 7 copii care sunt aproape toții misionarii pe întreg pământul , precum si pe soția sa Any cu care a slujit împreuna zeci de ani, suferind pentru Impărăția lui Isus si raspindind mesajul Mântuirii lui Cristos.

Pe 2 Mai, 2018 Domnul Isus la chemat in Gloria Sa . Si el poate mărturisi ca Pavel: „M-am luptat lupta cea buna, mi-am sfirsit alergarea, de acum ma așteaptă cununa. „Aleluia ! Slăvit fie Isus , Împăratul împăraților si Domnul domnilor.
Doru Neamtu

Scrie un comentariu

Din categoria Ilie Neamtu, Marturii, Uncategorized

Iosif Ton – O ultima clarificare


„Zilele trecute am primit un comentariu la articolul Iosif Țon – Despre colaborarea cu Securitatea, cu un link, care făcea trimitere la o scrisoare a fratelui Aurel Popescu, adresată fratelui Iosif Țon pe data de 11 Octombrie 1988. Am gasit de cuviință să iau legătura cu fratele Țon, pentru a avea explicația dânsului privitoare la acest material.

 

La începutul acestei luni, fratele Iosif Țon și-a lansat portalul http://www.iosifton.ro , o colecție de resurse media care cuprinde; înregistrări video cu interviuri, seminarii și predici; înregistrări audio vechi și noi, dar și documente în format text si pdf cu articole, prelegeri și cărți scrise și semnate Iosif Țon. Diavolul nu este fericit să asiste la astfel de inițiative, fapt pentru care el dorește să nimicească frumoasa lucrare la care s-a angajat acest neobosit slujitor al lui Dumnezeu…” Citeste mai mult aici>>
Sursa : Family2fam.com

 

Scrie un comentariu

Din categoria Comunism

Este nevoie de sisteme de securitate in Biserici?


Bisericile devin tot mai mult o tinta a atacurile violente. Creste pe zi ce trece riscul atacurilor teroriste si extremiste. Este nevoie de sisteme de securitate in cladirile Bisericilor de astazi? Iata o provocare a crestinismului pentru secolul 21…
„Cea mai mare biserică din Memphis, Tennessee este Biserica Baptistă „Bellevue”. Fondată în 1903, biserica a ajuns la 30 000 de membrii. Andy Willis a primit slujba de a se îngriji de siguranța acestora.
”Astăzi, bisericile care spun adevărul, care învață și predică adevărurile biblice, atrag atenția pentru că sunt mulți cei care nu vor să audă astfel de lucruri, care sunt împotriva lor. Ca echipă ce se ocupă de securitatea bisericii, trebuie să fim pregătiți pentru astfel de situații ca să intervenim și să protejăm turma”, a afirmat Andy Willis, lider departament de siguranță a bisericii…”

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church

COMPROMISUL DIN BISERICĂ – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ?!


Într-una din conversațiile pe care le-am purtat cu ceva timp în urma cu un pastor, acesta aducea argumente încercând să convingă cu privire la faptul ca în orice domeniu al existentei umane compromisul este absolut necesar. Pot fi compromisuri tehnice sau politice sau religioase sau de orice altă natură. Arta compromisului a dus mereu lumea înainte, deci trebuie uneori sa folosim cu diplomație această artă a compromisului şi în biserică/religie – spunea el.

compromis

Am meditat mult la această conversație şi am ajuns la concluzia că deşi acest mod de acțiune este aplicat din plin în biserică, el nu are susținere în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ni-L putem imagina pe Isus acționând cu diplomația compromisului pentru a face să meargă lucrurile bine.

Fiind preocupați de asemenea de declinul spiritual al bisericii am încercat să înțelegem în ce măsură acesta se datorează deschiderii ei spre compromis. Constatarea noastră este aceea că în biserica românească avem o predispoziție accentuată spre compromis, realitate determinata de istoria recentă a bisericii, care a încercat să traverseze perioada comunistă supraviețuind, mai de graba bazându-se pe compromisuri făcute cu statul comunist decât pe manifestarea puterii lui Dumnezeu. De fapt, chiar la nivelul întregii societăți româneşti se poate vedea această predispoziție spre compromisuri de tot felul, multe dintre acestea fiind de neimaginat în societatea vestică. Zicala “Fa-te frate cu dracul până treci puntea” a devenit un fel de motto al românului în perioada comunistă şi se pare că nu ne putem debarasa de filosofia din spatele ei.

Dacă analizăm prin comparație compromisul bisericii, prin liderii ei cu statul comunist şi compromisul actual al bisericii cu puterea economică a sponsorilor, putem vedea cum aceste compromisuri au şi asemănări şi deosebiri. Toate însă au slăbit în cele din urma biserica, deşi justificarea lor era tocmai pentru a facilita bunul mers al ei.

Compromisurile acceptate de biserică în perioada comunistă au fost rezultatul constrângerii liderilor de către instrumentele opresiunii politice, exterioare bisericii şi anume Securitatea. Se pare că motivația acceptării de către lideri a compromisurilor cu statul comunist nu a fost una financiară, deşi au fost lideri care au beneficiat inclusiv financiar de pe urma colaborării (vezi cartea “Răscumpărarea Memoriei”). Motivația colaborării a fost dorința liderilor de a-şi păstra slujbele şi locul de frunte, sau dorința de a ține bisericile deschise şi de a facilita evoluția lor. Uneori singura motivație a colaborării cu securitatea era şantajul şi compromiterea murdara a liderilor de către Securitate.

În ceea ce priveşte compromisul bisericii cu puterea economică a sponsorilor, am dezvoltat acest subiect pe larg în articolul “Biserica sub opresiunea celor care o finanțează”. Continuând analiza comparativa a celor două tipuri de compromis acceptat oarecum de biserică, putem spune că ambele se justificau prin dorința de a facilita dezvoltarea bisericii. Problema este că biserica trebuie sa se dezvolte, sa progreseze, exclusiv prin asistența Duhului Sfânt, prin intervenția lui Dumnezeu în istoria omului, nu prin asistenta şi intervenția omului în istoria lui Dumnezeu.

O altă asemănare este aceea că în ambele situații, presiunea se exercita aproape exclusiv asupra liderilor.

presiune-asupra-lideruluiDacă în trecut Securitatea a recrutat lideri cu o oarecare slăbiciune de caracter dispuși să negocieze anumite compromisuri pentru a obține unele facilități pentru biserică, în prezent conducătorii continuatori ai liderilor de atunci s-au format păstrând aceeaşi predispoziție de a compromite anumite valori, pentru a facilita un succes de fațadă a bisericii măsurat prin grandoarea clădirilor, confortul membrilor, etc.

Acest comportament al liderilor a condus la deformarea standardelor după care creştinii înțeleg să măsoare succesul bisericii. Astfel, am ajuns să nu mai considerăm standarde de succes valori precum trăirea unei vieți morale şi dedicate pentru Dumnezeu, integritatea, implicarea creştinilor în vederea câştigării oamenilor din jur pentru Hristos. Am redefinit gradul de succes al bisericii prin standardele societății cum ar fi: cât de mulți spectatori participă la serviciu divin, cât de mult a impresionat predicatorul prin elocvența discursului său, cât de talentați şi pregătiți sunt cântăreții, cât de bine este organizat programul, cât de mare este colecta şi cât de grandioasă este clădirea.

Noi considerăm că unul din cele mai mari rele aduse de conducătorii colaboraționişti ai regimului trecut este tocmai această deturnare a valorilor adevărate ale bisericii. De aceea ne exprimam nu atât condamnarea, ci mai mult părerea de rău, pentru faptul că aceşti conducători din timpul comunismului, nu au ştiut să rezolve problema colaborării cu Securitatea într-un fel demn de cineva care cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu. Felicitări celor ce au făcut-o!

O acțiune de mărturisire publică ar fi reaşezat în conştiința creştinilor din biserici adevăratele valori şi standarde de succes şi ar fi lăsat o moştenire profund spirituală noii generații de lideri. Din păcate moştenirea spirituală lăsată de aceşti conducători este o predispoziție spre compromis atât a noilor conducători cât şi a creştinilor de rând. Aici cred că trebuie considerată imensa responsabilitate pe care şi-au asumat-o prin lipsa lor de pocăința: MOŞTENIREA SPIRITUALA LĂSATĂ BISERICII. Este posibil ca în particular ei să-şi fi rezolvat problema mântuirii şi a relației lor cu Dumnezeu, dar problema serioasă a moştenirii spirituale pe care o lasă nu se rezolva decât prin mărturisire publică, tocmai datorită faptului că nu este vorba de creştini de rand, ci de conducători. Suntem convinşi că toți creştinii sinceri i-ar fi iertat şi respectat foarte mult, iar beneficiul pentru biserică ar fi fost imens.

Pe de altă parte putem remarca faptul că în prezent, compromisul conducătorilor bisericii cu sponsorii are circumstanțe agravante în comparație cu trecutul. Astfel dacă în trecut liderii erau constrânşi să facă anumite compromisuri, astăzi ei le fac de buna voie, sau chiar le cauta, considerându-se “binecuvântați” dacă întâlnesc nişte oameni cu bani, dispuşi să investească în afaceri religioase. De asemenea, dacă în trecut presiunea venea din afara bisericii, astăzi ea vine din interior, sponsorii fiind oamenii din biserică. Ori istoria ne învață că întotdeauna biserica a fost mai uşor de învins din interior decât prin constrângeri din exterior.

Luând în considerare legea creşterii si a înmulțirii, trebuie să vedem cum micile compromisuri din trecut au crescut devenind astăzi mari compromisuri şi puținele compromisuri din trecut s-au înmulțit devenind multele compromisuri din prezent. Credem de asemenea că recuperarea memoriei prin pocăința liderilor din perioada comunistă tinde să devină ceva de domeniul trecutului datorită încrâncenării şi refuzului acestora de a se pocăi public, reparând astfel moştenirea spirituală care o lasă urmaşilor.

Tocmai de aceea, considerăm că a sosit timpul ca generația actuală de lideri să-şi asume responsabilitatea viitorului bisericii. Astfel, liderii care nu au avut nimic a face cu perioada comunistă ar trebui să părăsească moştenirea spirituală lăsată de înaintaşi, o moştenire compromisă, şi să se pocăiască public în numele acestora așa cum Daniel, Ezra, Neemia au făcut-o la vremea lor (vezi Daniel cap.9:1-19)

ruperea-compromisuluiAceasta înseamnă că actualii conducători ar trebui să nu mai construiască peste lucrările compromise lăsate de înaintaşi, ci sa aibă curajul de a sta înaintea Domului pentru a porni lucrări noi, necompromise, bazate pe o viziune nouă, dată de Dumnezeu. Aceste lucrări trebuie să reafirme adevăratele valori ale Bisericii lui Isus Hristos. Trebuie să ne dezicem de blestemul falselor valori prin care am fost învățați să măsurăm succesul bisericii, valori ieftine de dragul cărora unii din înaintaşii noştri s-au compromis. Pur şi simplu nu putem să ne mai permitem să ne investim viețile continuând să clădim acele lucrări şubrede, la fundația cărora stă compromisul, începute de înaintaşii noştri în condițiile în care ei au refuzat să le repare prin pocăință. În cele din urmă, actualii conducători ar trebui să se simtă responsabili de ce fel de moştenire spirituală lasă la rândul lor celor care vin.

Noi credem că dezicerea de moştenirea spirituală a trecutului a devenit nu doar posibilă ci şi absolut necesară pentru ca Dumnezeu să binecuvinteze lucrarea noastră, iar binecuvântarea Lui este de neînlocuit. În ultima instanţă succesul lucrării nu depinde de “binecuvântarile oamenilor”.

Mike Olari și Gigi Furdui

Sursa : http://family2fam.wordpress.com/

2 comentarii

Din categoria Biserica/The Church, Decadere spirituala, Influiente capitaliste, Influiente comuniste, Pastoratie

Dovezi clare din securitatea română comunistă. O încercare de a-l omorî pe pastorul Richard Wurmbrand si pe familia sa!


Scrie un comentariu

Din categoria Persecutie

Planurile de asasinare a lui Richard Wurmbrand (1)


Mihai Wurmbrand ne-a pus la dispoziție un document referitor la încercările de asasinare a tatălui său, informații care sunt disponibile în urma studierii a peste 8.000 de documente din arhiva CNSAS. În acestea se vorbește fără ocolișuri de otravă și explozive, metode folosite de Securitate în anii `70 împotriva oponenților regimului comunist din străinătate. Fiind un document mai lung… Tot articolul aici>>

Planurile de asasinare a lui Richard Wurmbrand (2)

Planurile de asasinare a lui Richard Wurmbrand (3)
Final(4) Cuvantul lui Mihai Wurmbrand

Sursa : http://rascumparareamemoriei.wordpress.com

Scrie un comentariu

Din categoria Persecutie