Arhive pe etichete: structura de conducere

Scopul si Caracterul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite ale Americii(2)


Desi  aceasta Asociatie, din anumite motive, nu a mai fost infiintata  merita studiat proiectul Statutului pentru ca pe baza acestuia s-a infiintat “Consiliul Pastoral al Conventiei”. Aceasta  “organizeaza” Conventiile Bisericilor Penticostale. Am pus in ghilimele cuvantul organizeaza pentru ca defapt Biserica locala isi foloseste propriile resurse pentru a o putea organiza. Dar nu trebuie sa scapam din vedere cateva aspecte pe care totusi le “organizeaza”:

  • Stabileşte organizaţia care va prelua organizarea Convenţiei.
  • Lansează o viziune şi colaborează cu Pastorul Coordonator în pregătirea temei pentru Convenţie.
  • Stabileşte codul etico-moral al slujitorilor (predicatori, cântăreţi) din cadrul Convenţiei şi veghează la respectarea acestuia.
  • Creează şi întreţine un website administrat de un webmaster. http://www.ropenti.com devine site-ul oficial al Consiliului Pastoral al Convenţiei şi este pus anual la dispoziţia bisericii organizatoare.
  • Creează poziţia de Funcţionar Administrativ al Consiliului. Atribuţiile şi responsabilităţile acestuia sunt stabilite de Consiliul Pastoral.
  • Veghează ca hotaririle luate în cadrul uneia dintre organizaţii cu privire la aspectul etico-moral şi doctrinar ale unui lucrător sau membru să fie respectate în cadrul celorlalte organizaţii care sunt parte din Convenţie.
  • Cultivă în cadrul activităţilor sale relaţii de respect reciproc, colaborare frăţească şi neamestec în treburile interne ale organizaţiilor (bisericilor) componente.
  • Nu se substituie şi nu este subiectul autorităţii conducerii organizaţiilor componente.

Sursa : http://www.ropenti.com/index.php/despre-noi/consiliu

Daca in primul articol ne-am uitat la Scopul „Asociatiei Penticostale Romane” , este bine sa ne uitam si la  Caracterul  ei ca sa putem face o comparatie completa.

1. Asociatia Penticostala Romana isi va mentine caracterul de organizatie spirituala si morala, o organizatie religioasa si educationala in domeniul Sfintelor Scripturi. In urmatoarele domenii Asociatia :

a) Nu-si va asuma autoritatea in materie de disciplina in cadrul bisericilor membre. Bisericile isi va aplica ele disciplina biblica.

b) Nu-si va asuma rolul de a norma si fixa orarii, programe sau forme de servicii divine in bisericile membre.

c) Nu va interfera in cazurile de alegeri ale personalului bisericesc.

d) Nu va interfera in modul de colectare de fonduri sau de utilizare ori distribuirea lor.

2. Asociatia Penticostala Romana are un caracter apolitic, neangrenandu-se in campanii electorale pentru un canditat sau altul.

3. Asociatia Penticostala Romana poate intretine relatii fratesti sau sociale cu alte organizatii religioase penticostale sau sociale.

4. Aceasta Asociatie si bisericile membre au adoptat Marturisirea de Credinta a Cultului Crestin – Uniunea Penticostala din Romania.

Daca v-ati uitat cu atentie a-ti putut observa ca existe diferente destul de mari intre Statutul de Functionare a „Consiliului Pastoral al Conventiei” si Statutul de Organizare al „Asociatiei Penticostale Romane” . S-au pierdut pe drum multe articole, multe descrieri specifice si detailate. Ce s-a intamplat? De ce nu s-a mai inregistrat oficial „Asociatia Penticostala Romana”? De ce nu este inregistrat oficial nici „Consiliul Pastoral al Conventiei”, dar are Statut de Functionare ? Cine este defapt acest „Consiliu Pastoral al Conventiei” si de unde a aparut? Cine i-a dat autoritate sa coordoneze Conventiile Bisericilor Penticostale Romanesti?

Iata mai multe intrebari care cauta raspuns. Cine ne va raspunde? Cand va fi transparenta?

Articole cu aceeasi tema :

S-au impartit turmele

O noua structura de conducere peste Bisericile Penticostale Romane din America Consiliul Pastoral al Conventiei tine locul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite si Canada

Scopul si Caracterul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite ale Americii(1)

4 comentarii

Din categoria Asociatia Penticostala Romana, Consiliul Pastoral al Conventiei

Scopul si Caracterul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite ale Americii(1)


Desi  aceasta Asociatie, din anumite motive, nu a mai fost infiintata  merita studiat proiectul Statutului pentru ca pe baza acestuia s-a infiintat „Consiliul Pastoral al Conventiei”. Aceasta  „organizeaza” Conventiile Bisericilor Penticostale. Am pus in ghilimele organizeaza pentru ca defapt Biserica locala isi foloseste propriile resurse pentru a o putea organiza. Dar nu trebuie sa scapam din vedere cateva aspecte pe care totusi le „organizeaza”:

  • Stabileşte organizaţia care va prelua organizarea Convenţiei.
  • Lansează o viziune şi colaborează cu Pastorul Coordonator în pregătirea temei pentru Convenţie.
  • Stabileşte codul etico-moral al slujitorilor (predicatori, cântăreţi) din cadrul Convenţiei şi veghează la respectarea acestuia.
  • Creează şi întreţine un website administrat de un webmaster. http://www.ropenti.com devine site-ul oficial al Consiliului Pastoral al Convenţiei şi este pus anual la dispoziţia bisericii organizatoare.
  • Creează poziţia de Funcţionar Administrativ al Consiliului. Atribuţiile şi responsabilităţile acestuia sunt stabilite de Consiliul Pastoral.
  • Veghează ca hotaririle luate în cadrul uneia dintre organizaţii cu privire la aspectul etico-moral şi doctrinar ale unui lucrător sau membru să fie respectate în cadrul celorlalte organizaţii care sunt parte din Convenţie.
  • Cultivă în cadrul activităţilor sale relaţii de respect reciproc, colaborare frăţească şi neamestec în treburile interne ale organizaţiilor (bisericilor) componente.
  • Nu se substituie şi nu este subiectul autorităţii conducerii organizaţiilor componente.

Sursa : http://www.ropenti.com/index.php/despre-noi/consiliu

Acum  sa ne uitam la Scopul, iar in urmatorul articol la Caracterul „Asociatiei Penticostale Romane” si sa facem comparatie.

  • Sa stranga laolalta fratietatea penticostala romana din Statele Unite si din Canada intr-o partasie a dragostei, in Numele Domnului si Mantuitorului nostrum Isus Hristos.
  • Sa promoveze legatura, respectful si colaborarea intre bisericile membre.
  • Sa asiste bisericile in cooperarea misionara si de caritate.
  • Sa fie o punte de legatura  intre bisericile penticostale romane si alte organizatii, uniuni sau conventii penticostale , in reprezentare, partasie , misiune.
  • Sa fie mijlocul de reprezentare a bisericilor member in fata forurilor guvernamentale, sociale si politice.
  • Promovarea literaturii crestine in cadrul diasporei romanesti din Statele Unite si Canada

Va urma

Articole cu aceeasi tema :

S-au impartit turmele

O noua structura de conducere peste Bisericile Penticostale Romane din America
Consiliul Pastoral al Conventiei tine locul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite si Canada

5 comentarii

Din categoria Asociatia Penticostala Romana, Biserici romanesti, Consiliul Pastoral al Conventiei

O noua structura de conducere peste Bisericile Penticostale Romane din America


Iata ca din 2012 Bisericile Penticostale Romane sau trezit cu o noua structura de conducere, ca si cum nu ar fi fost de ajuns celelalte (Church Of God , Assemblies Of God si Uniunea Penticostala), care defapt este o „organizatie” para-bisericesca  care doreste sa isi atribuie Conventia Bisericilor Penticostale Romane. Aceasta este defapt organizata si condusa de Bisericile locale prin rotatie de peste 40 de ani. Nu stiu daca aceasta „Organizatie” este inregistrata oficial undeva,  dar se vrea sa fie   o noua structura decizionala peste Bisericile Penticostale Romane din America. Nu ma mai mira nimic. Ce ma ingrijoreaza, este faptul ca Bisericile locale sunt tot mai subminate si nu prea multi se sesizeaza, dar sa mai si actioneze in vreun del. Sub ochii nostrii apar tot felul de structuri formate de aceleasi „fete bisericesti” care decid in numele Bisericilor Locale dar  fara consimtamantul lor. Se pare caci modelul este preluat de la Uniunea Penticostala Romana . Despre aceasta am scris AICI.  Fiindca si-au facut un Statut de Functionare cred ca este bine sa il expun si aici pentru ca apoi sa revin cu interpretarea .

„Statut de Funcţionare

Consiliul Pastoral al Convenţiei:

Se constituie din liderul fiecarei organizaţii penticostale române (Assemblies of God, Church of God, Uniunea Penticostală Română), la care se adaugă câte patru păstori reprezentanţi ai acestor organizaţii, numiţi de liderii lor. De asemenea, liderii organizaţiilor sus-menţionate, de comun acord, vor invita un reprezentant din cadrul bisericilor române neafiliate. Pastorul Coordonator al Convenţiei va fi membru din oficiu al acestui Consiliu. Moderatorul Consiliului Pastoral va fi liderul organizaţiei din care face parte Pastorul Coordonator al Conveţiei.

Se constituie cu un mandat pe o perioada de patru ani. Schimbările în componenţa Consiliului nu vor fi mai multe de o persoană pe organizaţie într-un mandat, cu excepţia unor situaţii neprevăzute (deces, disciplinare, incapacitate). Orice schimbare de acest fel se va face în urma unei consultări prealabile cu liderii celorlalte organizaţii. Hotărârile majore ale Consiliului Pastoral vor intra în vigoare în urma informarii Corpului Pastoral al Conventiei (format din păstorii penticostali romani din S.U.A. si Canada).

Stabileşte organizaţia care va prelua organizarea Convenţiei.

Lansează o viziune şi colaborează cu Pastorul Coordonator în pregătirea temei pentru Convenţie.

Stabileşte codul etico-moral al slujitorilor (predicatori, cântăreţi) din cadrul Convenţiei şi veghează la respectarea acestuia.

Creează şi întreţine un website administrat de un webmaster. www.ropenti.com  devine site-ul oficial al Consiliului Pastoral al Convenţiei şi este pus anual la dispoziţia bisericii organizatoare.

Creează poziţia de Funcţionar Administrativ al Consiliului. Atribuţiile şi responsabilităţile acestuia sunt stabilite de Consiliul Pastoral.

Veghează ca hotaririle luate în cadrul uneia dintre organizaţii cu privire la aspectul etico-moral şi doctrinar ale unui lucrător sau membru să fie respectate în cadrul celorlalte organizaţii care sunt parte din Convenţie.

Cultivă în cadrul activităţilor sale relaţii de respect reciproc, colaborare frăţească şi neamestec în treburile interne ale organizaţiilor (bisericilor) componente.

Nu se substituie şi nu este subiectul autorităţii conducerii organizaţiilor componente”

http://conventie.credo.tv/index.php/despre-noi/consiliu

 

14 comentarii

Din categoria Forme/Structuri de conducere

AUTORITATEA PASTORULUI


de Ray C. Stedman

________________________________________

„Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire”, le-a spus Isus ucenicilor Săi, „dar între voi să nu fie aşa.” În loc să fie stăpâni, a spus Isus în continuare, ucenicii trebuie să-şi fie slujitori unii altora, iar cel mai mare este slujitorul tuturor (Marcu 10:42-43) .

Prin aceste cuvinte, Isus arată că între creştini ar trebui să prevaleze un sistem de guvernare cu totul diferit de cel pe care îl foloseşte lumea. Autoritatea din rândul creştinilor nu izvorăşte din aceeaşi sursă ca autoritatea lumească şi nici nu trebuie exercitată în acelaşi fel. În perspectiva pe care o are lumea asupra autorităţii oamenii sunt plasaţi unii deasupra altora, aşa cum se întâmplă într-o structură de conducere militară, în ierarhia din cadrul unei firme sau într-un sistem guvernamental. Aşa trebuie să stea lucrurile. Mânată de concurenţa născută în urma Căderii şi confruntată cu răzvrătirea şi cruzimea naturii umane păcătoase, lumea nu ar putea funcţiona fără a se folosi de structuri de conducere şi de decizii executive.

Dar, după cum a avut Isus grijă să declare, „… între voi să nu fie aşa.” Întotdeauna relaţia dintre ucenici este diferită de cea existentă între fii lumii. Creştinii sunt fraţi şi surori, copii ai Tatălui, şi sunt mădulare unii pentru alţii. Isus a spus clar în Matei 23:8, „Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

De-a lungul a douăzeci de veacuri, biserica a ignorat practic aceste cuvinte. Chiar dacă probabil cu cele mai bune intenţii, ea a împrumutat totuşi, de nenumărate ori şi întru totul, structurile de autoritate ale lumii, a schimbat denumirile conducătorilor din regi, generali, căpitani, preşedinţi, guvernatori, secretari, căpetenii şi şefi în papi, patriarhi, episcopi, administratori, diaconi, pastori şi prezbiteri, şi a mers veselă pe drumul ei, stăpânind asupra fraţilor şi distrugând astfel modelul de slujire pe care L-a intenţionat Domnul. Creştinii au uitat atât de complet cuvintele lui Isus, încât au instituit frecvent modelul de guvernare al lumii, fără să se sinchisească să schimbe denumirile, şi au pus în funcţiune biserici, organizaţii misionare, organizaţii de tineret, şcoli, colegii şi seminarii, toate în numele lui Isus Cristos, dar cu preşedinţi, directori, manageri şi şefi, nefiind cu nimic diferite de structurile seculare omologe.

Probabil că este prea târziu să mai facem mare lucru pentru modificarea numeroaselor structuri care sunt numite în mod obişnuit organizaţii „para-bisericeşti” sau „cvasi-bisericeşti”, dar cu siguranţă că cuvintele lui Isus nu trebuie ignorate în cadrul funcţiilor de închinare şi de pregătire ale bisericii în sine. Cu siguranţă că cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa”, trebuie să aibă efect undeva. Cu toate acestea, în cele mai multe biserici de astăzi s-a acceptat, fără prea multă gândire, ideea că pastorul este vocea finală a autorităţii atât în ceea ce priveşte doctrina, cât şi în practică, şi că el este directorul executiv al bisericii în privinţa administrării. Dar fără îndoială că, dacă un papă peste toată biserica reprezintă un lucru rău, un papă în fiecare biserică nu este un lucru cu nimic mai bun!

Din Scripturi reiese clar că apostolii erau îngrijoraţi de pericolul formării de şefi ecleziastici. În 2 Corintieni 1:24, Pavel le aminteşte corintienilor de propria sa autoritate apostolică: „Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră…” (NTR). În aceeaşi epistolă el descrie, cu o evidentă dezaprobare, cum au reacţionat corintienii faţă de anumiţi lideri din mijlocul lor: „Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă” (2 Corintieni 11:20 – NTR). Şi Petru, la rândul său, are grijă să îi avertizeze pe prezbiteri (şi se include şi pe sine în rândul lor) să nu conducă „…ca unii care stăpân[esc] peste cei care [le]-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă” (NTR). Şi Ioan foloseşte vorbe tari împotriva lui Diotref, „căruia îi place să aibă întâietatea între ei… el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică”. Aceste exemple de şefi bisericeşti din secolul întâi arată cât de uşor ignorau bisericile de atunci (la fel ca cele din secolul al XX-lea) cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa.”

Dar, dacă biserica nu trebuie să imite lumea în această chestiune, ce trebuie atunci să facă? Fără îndoială că în biserică trebuie să se exercite conducerea (leadership-ul) şi să existe o formă de autoritate. Care trebuie să fie aceasta? Răspunsul la această întrebare se regăseşte în cuvintele lui Isus: „Unul singur este Învăţătorul vostru.” Mult prea mult timp bisericile s-au comportat de parcă Isus ar fi undeva departe, în cer, şi ar fi lăsat în seama liderilor bisericii să ia deciziile aşa cum vor şi să-şi conducă propriile treburi. Dar chiar Isus i-a asigurat, când a rostit Marea Trimitere: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Iar în Matei 18:20 El a repetat: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Evident că acest lucru arată că El nu este prezent doar în biserică ca întreg, ci şi în fiecare biserică locală. De aceea, Isus Însuşi este autoritatea finală în cadrul fiecărui grup de creştini şi El este foarte apt să Şi exercite autoritatea prin intermediul instrumentului pe care El Însuşi l-a orânduit–prezbiteriatul.

Sarcina prezbiterilor nu este să conducă ei înşişi biserica, ci să înţeleagă cum vrea Domnul, care este în mijlocul lor, să-Şi conducă biserica. Mare parte a acestui lucru El l-a făcut deja cunoscut prin Scripturi, care vorbesc despre distribuirea şi exercitarea darurilor spirituale, despre disponibilitatea puterii învierii şi despre responsabilitatea credincioşilor de a-şi purta poverile unii altora, de a-şi mărturisi păcatele unii altora, de a-şi da învăţătură unii altora, de a se sfătui şi de a se mustra unii pe alţii, şi de a depune mărturie şi a sluji nevoilor unei lumi chinuite.

În deciziile de zi cu zi cu care se confruntă fiecare biserică, prezbiterii trebuie să caute şi să găsească voia Domnului printr-o unanimitate neimpusă cu forţa, la care se ajunge după discuţii aprofundate şi care au la bază Biblia. Astfel, autoritatea finală, chiar şi în chestiuni practice, Îi revine Domnului şi nimănui altcuiva. Aşa revelează cartea Faptele apostolilor în descrierea acţiunilor iniţiatoare ale Duhului Sfânt, care este clar că a planificat şi a organizat strategia de evanghelizare a bisericii primare (Fapte 8,13, etc.). Prezbiterii au căutat voia Duhului şi, atunci când aceasta le-a fost clară, au acţionat în unitate de gândire şi de scopuri. („Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate…” Fapte 15:28.) De aceea, autoritatea nu era autoritatea oamenilor, ci a lui Dumnezeu şi nu era exprimată prin oameni, care acţionau ca persoane individuale, ci prin acordul colectiv, unit, al oamenilor pe care Duhul Sfânt îi condusese spre prezbiteriat (Fapte 20:28).

Iată care este ideea: nici un om de unul singur nu este expresia unică a voii Duhului: nici un individ nu are autoritate de la Dumnezeu ca să dirijeze treburile bisericii. Este necesară o pluralitate de prezbiteri, ca protecţie faţă de tendinţa mult prea omenească de a juca rolul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni. Chiar şi atunci, autoritatea exercitată nu înseamnă dominaţie asupra oamenilor şi luarea de hotărâri arbitrare în privinţa lor. Abilitarea unui slujitor de a-i influenţa pe alţi oameni nu constă în a face pe şeful, ci în a obţine consimţământul lor voluntar. Aceasta este natura întregii autorităţi din rândul creştinilor, şi chiar cea a Domnului Însuşi! El nu ne obligă să ascultăm, ci obţine ascultarea prin dragoste, exprimată fie prin disciplina circumstanţială, fie prin trezirea recunoştinţei în urma satisfacerii necesităţilor noastre disperate.

Adevărata autoritate a prezbiterilor şi a altor lideri din biserică este, prin urmare, o autoritate exercitată prin respectul trezit prin propriul lor exemplu iubitor şi evlavios. Aceasta este forţa a două versete care sunt des citate de cei care pretind că pastorii au o autoritate unică peste membrii bisericii. Primul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:12,13: „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” Expresia cheie aici este „care vă cârmuiesc în Domnul” ; cuvântul grecesc este prohistamenous. Deşi în limba engleză acesta este tradus „peste voi” atât în versiunea Revised Standard, cât şi în versiunea King James, cuvântul în sine nu conţine nici o implicaţie a faptului că unul ar fi mai presus decât altul. Versiunea New English Bible redă sensul într-un mod mai potrivit, „… şi în părtăşia Domnului sunt liderii şi sfătuitorii voştri” (traducere din lb. engleză – n.tr.). Gândul cuprins în acest cuvânt este de „a sta înaintea” altora, nu de a „domni peste” ei. Acesta este cuvântul comun pentru leadership. Liderii pot conduce numai dacă sunt capabili să convingă pe cineva să îi urmeze.

Un alt verset utilizat în sprijinul autorităţii poruncitoare este Evrei 13:17, pe care versiunea Revised Standard îl redă astfel: „Ascultaţi-i pe liderii voştri şi supuneţi-vă lor, pentru că ei veghează asupra sufletelor voastre ca nişte oameni care vor trebui să dea socoteală” (traducere din lb. engleză – n.tr.). Imperativul tradus prin „ascultaţi” vine din cuvântul peitho, a convinge. La diateza medie folosită aici, lexiconul lui Thayer îi dă sensul de „a permite ca eul tău să fie convins”. Din nou, aici nu există nici un gând referitor la dreptul de a porunci cuiva împotriva voinţei sale, ci sensul clar este că liderii sunt oameni cu putere de convingere, a căror abilitate de a convinge nu izvorăşte dintr-o limbă mieroasă sau dintr-o personalitate dominantă, ci din umblarea personală, care trezeşte respect.

La acest punct mulţi pot fi tentaţi să spună: „Şi care este diferenţa? La urma urmei, modelul autorităţii poruncitoare este prea larg răspândit ca să-l mai schimbăm acum, şi, în plus, multe biserici par a se descurca foarte bine aşa cum stau lucrurile; de ce să încercăm să le schimbăm acum?”

Ca răspuns, reflectaţi la cele enumerate mai jos:

1. Biblia arată că orice abatere de la planul divin produce inevitabil slăbiciune, dezbinări, ceartă, tot mai multă lipsă de rod, şi, în cele din urmă, moartea. Starea proastă din prezent a multor biserici stă ca mărturie a efectelor ignorării, pe parcursul unei îndelungate perioade de timp, a felului în care lucrează Dumnezeu.

2. O structură poruncitoare a autorităţii din biserică privează lumea de orice model sau demonstraţie a unui mod de viaţă diferit de cel conform căruia ea trăieşte deja. Fiii lumii nu văd în biserică nimic diferit şi nu văd de ce s-ar schimba şi ar crede.

3. Autoritatea poruncitoare produce în mod inevitabil resentimente, reprimare, exploatare şi, în final, răzvrătire. Ea este legea, despre care Scriptura ne asigură că nu o putem niciodată răscumpăra sau restaura, ci care trebuie, prin însăşi natura ei, să condamne şi să reprime.

4. Dorinţa Domnului Isus de a arăta lumii o formă complet nouă de autoritate, care este compatibilă cu harul, nu cu legea, este anulată de o structură poruncitoare existentă între creştini, iar evanghelia care spune „mori ca să ai viaţă” este negată chiar înainte de a fi proclamată. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este jefuit de slava Sa şi este distorsionat înaintea lumii care priveşte. Nimic nu poate fi mai grav decât asta!

Fireşte, o chemare la schimbare de această natură este radicală, chiar revoluţionară. Dar de când este chemată biserica să fie o societate conformistă? Oare nu a venit de mult timpul să luăm în serios cuvintele Domnului: „între voi să NU fie aşa”?

________________________________________

Discovery Paper #3500 de la Ray Stedman Library [Biblioteca Ray Stedman]

Sursa : http://2tim22.com/ro/clm/authority

2 comentarii

Din categoria Forme/Structuri de conducere, Leadership/Conducere, Pastoratie

Model de Statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din Biserici(2)


Sa continuam incursiunea noastra prin acest model de Statut. Nick aduce in discutie nevoia cronica de a avea in Biserici  „checks and balances” adica controluri reciproce si balantarea puterii. Prin sistemul piramidal in care unul singur este in varf si care a ajuns acolo urcandu-se pe „spinarea altora” este foarte greu sa verifici sau sa controlezi activitatea si viata „bosului, …pardon,  slujitorului. Prin balantarea puterii de decizie la nivel de conducere se ajunge la situatia in care nici una din persoane nu acumuleaza prea multa putere si se face o limitare reciproca. Este imperios necesar sa se poata da socoteala la orice nivel de conducere din Biserica. Conducera Bisericii este chemata sa fie dinamica dar si transparenta.

„…These Bylaws make a real effort to mitigate some of the weaknesses inherent to our human nature by providing checks and balances, by trying to avoid the conflict of interest, by dividing the tasks and assigning different people to do things, by abiding by Robert’s parliamentary rules. Show me a church run by a single person with an legalistic iron fist I will show you a dysfunctional church.

The nomination committee is a good way to sort out the candidates and provide objectivity to the election process.

Although far from being perfect, these Bylaws represent a great improvement, a workable and well rounded document, setting a new standard to be applied to our churches. By design it weeds out the opportunists, the insincere while providing the framework and opening the stage for the truly passionate to serve our Lord…”

Nick Rosioru

Articole pe aceeasi tema :

Model de Statut creat de schimba sistemul piramidal de conducere din Biserici(1)
Sondaj:Care forma de conducere este in biserica ta
O noua structura de conducere a Bisericii

Scrie un comentariu

Din categoria Forme/Structuri de conducere, Leadership/Conducere

Model de Statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din Biserici(1)


Asa cum mentionam in articolul  O noua structura de conducere a Bisericii ca am primit de la Nick Rosioru un model nou conducere care este destinat sa faca o  schimbare fundamentala, o regindire daca vreti,  a structurii de conducere in Biserici.  Ii multumesc lui Nick si pe aceasta cale pentru efortul depus dar si pentru alternativa care o aduce la sistemul existent in multe Biserici Penticostale, ca sa nu zic majoritatea covarsitoare, sistem mostenit din perioada comunista . Autoritatile  din vremea aceea prefera sa lucreze cu o singura persoana, care de regula era pastorul principal, ca sa  controleze Bisericile. Au facut-o cu succes prin sistemul piramidal implementat si prin atribuirea de puteri sporite pastorilor care ajungeau sa controleze „tot ce misca” in Biserica. Devenisera un fel de sefi de partid de neatins. Intre timp s-au adaptat la „economia de piata” si au devenit un fel de patroni.

A venit timpul in care sa consientizam faptul ca trebuie sa ne aliniem cu Scriptura si realitatilor in care traim. Este nevoie de balantarea puterii in Biserici. Nu poti sa lasi toata puterea unui om vremelnic. Ispita este prea mare. Toti gresim si de accea avem nevoie de cineva la care sa dam socoteala, de cineva care sa ne echilibreze balanta. Asa este in familie, unde sotul da socoteala sotiei si invers. La fel trebuie sa fie si in Biserica, o alta institutie creata de Dumnezeu.

Am sa citez aici ceea ce scria Nick despre aceasta si solutiile oferite de el:

„These bylaws are designed to bring clarity and a sense of balance to the church organizational structure, outlining a clear chain of command. By eliminating ambiguity, the church becomes more effective in fulfilling its goal. It is important to have the right person in the right place. The Senior pastor is removed from top executive position so he can focus on his calling and dedicate himself to studying the word and preparing the sermons. It is healthy and biblical to have a Board of Elders in charge instead of a single person (Senior pastor) which usually the case in many churches. The Board of Elders will not micromanage, but rather set goals, plan, coordinate and oversee – delegating other departments to run the day-to-day operation.

One of the biggest challenges in the church or any organization is the danger of becoming embroiled in politics where I rub your back you rub my back. Or the danger of one person accumulating too much power and then using that to consolidate his position – usurpation of power. Or the danger of having unruly and emotionally charged meetings where brothers end up yelling and insulting each other instead of constructively focusing on the issues. Or the danger of nepotism where some are propped up and promoted in positions they should not be in …”

Un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Forme/Structuri de conducere