Abia în vara trecută, când i-am vizitat casa unde s-a născut acum 100 de ani, am simțit furnicături sub piele provocate de glasul său ce trâmbița pe Dumnezeu. Căci cine se apropia de cel mai prolific evanghelist al lumii ori lua foc, ori trebuia să fugă!
Am fost șocat să constat că “world’s best know evangelist”, cum îl numesc americanii cel născut în North Carolina, și-a început pastorația la Village Baptist Church din Western Springs, Illinois (lângă Chicago) cu 35 de membrii, dar în șase decenii de carieră a predicat Evanghelia la peste 200 milioane persoane față în față! Și la peste 2,2 miliarde de persoane prin mijloacele media! Adică la una din trei persoane de pe glob! Milioane de vieți schimbate… Și totuși i s-a părut puțin! Iar noi am ajuns să ne bucurăm dacă măcar un singur păcătos face legământ cu Hristos!
“Scopul meu în viață este să ajut oamenii să găsească o relație personală cu Dumnezeu”, a declarat apostolul contemporan care a predicat Evanghelia pe toate continentele, în 183 de țări, și în 50 din state din USA. Nu doar în biserici, nu doar în săli de teatru, ci și în corturi, pe străzi, pe stadioane… La Radio, la televiziune, pe Internet! Președinților, regilor, oamenilor simplii. Dictatorilor, ateilor, comuniștilor. Și celor buni sfinți și celor rău famați. Dumnezeu e prezent peste tot! Seeking God’s way!
La Yaido Plazza din Seul a strâns 1,1 milioane de persoane! (Record, 1973). Pe Maracana, la Rio de Janeiro 225.000 (1974), pe Wembley, la Londra 95.000 (1968), pe Wanderers, la Johannesburg 60.000 (1973). 90.000 de inși l-au asistat pe stadion la Philadelphia (1961), 116.000 în Chicago (1962), 80.600 la Anaheim (1965), 74.000 la Washington (1978)… La Budapesta 110.000 (1989). Și șirul e lung… Cât zidul chinezesc!
La Timișoara în 1985 au venit în fața catedralei 150.000 de români! Comuniștii prevăzuseră doar 5000 de locuri în clădire! La Arad oamenii s-au cățărat pe blocuri! La Sibiu au aglomerat străzile. Iar la Emanuel Oradea s-au înghesuit 4000 de persoane! Când am văzut filmulețul din România la Graham Library m-au uluit plutoanele de milițieni care nu au putut opri masele ce se aglomerau la predică. „Nu ne vine să credem câtă mulțime!”, striga un american din staff-îl lui Graham. Am văzut frații noștri din comunism înarmați cu casetofoane uriașe, Ținându-le deasupra capului să înregistreze mesajul. Și azi? La numai un click distanță de Cuvântul lui Dumnezeu, nu îl mai ascultăm!
Graham a predicat în ciuda opoziției din lumea comunistă. A mers în URSS (la Moscova i-a cântat corul Armatei Roșii, 1992), în Yugoslavia, Ungaria, Polonia, Germania de Est, Cehoslovacia. Dar și în China și chiar în Koreea de Nord! Am strigat ca sutașul roman: „Acesta cu adevărat a fost Ambasadorul lui Dumnezeu!”
Ani de zile a ocupat prima pagină a gazetelor de mare tiraj (Time, People, U.S. News, Newsweek, Christianity Today, Decision – o revistă chiar cu scriere Braille care se distribuie în 163 de țări, ș.a.). A scris 22 de cărți. Numai autobiografia sa (Just I Am, 1997) a fost editată în peste 1,5 milioane de copii! A consiliat toți președinții americani după Al Doilea Război Mondial. Numai Obama nu l-a primit! A vorbit despre Dumnezeu Reginei Elisabeta a-II-a, Papei Ioan Paul al II-lea, taiwanezului Chiang Kai Sen, nord coreeanului Kim Il Sung, lui Boris Elțîn, Francoise Miterrand, și chiar Indirei Ghandi. (Lista e interminabilă). Numai pe Ceaușescu l-a scăpat!
A predicat la înmormântarea lui JF Kennedy: “We must get back to God”. Dar și imediat după căderea Turnurilor Gemene din 2001. Ori la marile catastrofe din SUA, India, în războaiele din Coreea (1952), Vietnam (1966, 1968). A condus campanii de ajutorare a săracilor din Africa și Asia… Căci Evanghelia fără fapte e decât filosofie…
Ce m-a șocat cel mai mult la Billy Graham a fost o minipredică a sa pe care am auzit-o în “sala de decizie” de la Muzeul sau memorial din Westmont Charlotte. Deloc complicată. Deloc teologică. Dar plină de putere. De Hristos! De Duh Sfãnt! În ultimii 10 ani numai in acea mică sală de câteva zeci de locuri la predicuța de câteva minute s-au pocăit peste 10.000 de persoane!
Din “sala de decizie” treci printr-o Cruce uriașă de lumini. Ea e singura ușă de intrare in Cer. Iar după intãlnirea cu Hristos nu mai poți merge mai departe fără ea! Așa a fost toată viața lui Billy Graham. Cu Crucea Domnului după el!
Pastor, evanghelist, trainer, consilier, conferențiar. A impresionat prin modestie, integritate, curaj, a știut să își păstreze calmul în situații dificile, să iubească pe cei ce l-au criticat. Nu a lipsit niciun an din ultimii 60 din topul celor mai zece influente persoane din USA! Așa cum arată Gallup. Nu știu câte milioane de kilometrii o fi alergat. Dar știu că pentru efort a fost premiat cu medalia de Aur de la Congresul American in 1996, cu un premiu de 200.000 dolari de la Coroana Britanică, cu “Honoris Causa” la universități din Coreea de Sud, Hong Kong, Ungaria, Polonia, Yugoslavia și USA. Și azi, cu cununa veșniciei de la Hristos! Abia acum a primit-o!
Nu voi fi acolo dar știu unde va fi înmormântat Billy Graham. În curtea casei unde s-a născut, la cca o sută de metrii, într-o pădurice. La capătul aleii asfaltate se află mormântul soției sale Ruth. E atât de simplu! Pentru niște oamenii atât de mari! Dacă vreți să îl găsiți pe Billy, ori pe Ruth nu îi găsiți acolo. S-au mutat la altă adresă!
Azi, Billy Graham, Ambasadorul lui Dumnezeu a plecat definitiv! Președintele Trump zicea că “nu a mai fost nimeni ca el”. Îl credem. Dar ne rugăm Doamnului să ridice noi ambasadori uriași pentru El!
PS: Am văzut o fotografie în albumul său ce l-am primit de la Fundația Billy Graham, în care Ambasadorul Cerului a primit corespondență din toate țările lumii! Tone de scrisori! Sute de mii de aprecieri! Mulțumim Billy Graham că ne-ai arătat cum să călătorim printre telurici! “Citește Biblia! Roagă-te! Folosește-ți talentul, banii și indiferent ce resurse pentru a fi credincios și loial lui Dumnezeu”, e ultimul mesaj al său.
Nicolae.Geantă
Drăgăneasa,
21 Februarie 2018
FOTO Msn.com via Pinterest
„„Laudă şi închinare” este un concept mai nou folosit în bisericile evanghelice. Nu îl avem din Scriptură ci a apărut odată cu intrarea în bisericile evanghelice a unui nou mod de a se manifesta prin cântare a credincioşilor. Apariţia instrumentelor electronice (chitară, sintetizator, etc), a aparaturii de sonorizare şi amplificare, a posibilităţilor de înregistrare şi multiplicare, a favorizat larga răspândire a acestui fel de închinare. Dacă suntem foarte atenţi realizăm că fără contribuţia electronicii nu am fi avut azi ceea ce numim „laudă şi închinare”. De fapt s-a produs o „explozie” a „laudei” aduse lui Dumnezeu prin cântare, ceva ce nu s-a mai întâmplat de-a lungul întregii istorii şi, la prima vedere, s-ar părea că este un lucru bun şi de apreciat.
Trezire si Restaurare 