Arhive lunare: Septembrie 2012

EXPERIMENTUL SOCIALISMULUI


Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar a picat odata o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA!

Profesorul le-a spus, „OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului.
Se va face media tuturor notelor, si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.”
Dupa primul test, notele au fost adunate si impartite la numarul de studenti si toti au primit un 8.   Studentii care au studiat intens au fost suparati, dar cei care au invatat mai putin au fost bucurosi peste masura.
                  Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o „pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit.
  Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.     Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat. Profesorul le-a spus ca socialismul va pica in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
  Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:     „Nu se poate legifera ca saracul sa fie liber, iar bogatul in afara libertatii. Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit.
Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci acesta este sfarsitul oricarei natiuni.     Nu poti multiplica bogatia divizand-o.” 

An economics professor at a local college made a statement that he had never failed a single student before, but had recently failed an entire class. That class had insisted that Obama’s socialism worked and that no one would be poor and no one would be rich, a great equalizer.

The professor then said, “OK, we will have an experiment in this class on Obama’s plan”. All grades will be averaged and everyone will receive the same grade so no one will fail and no one will receive an A…. (substituting grades for dollars – something closer to home and more readily understood by all)… Read more

Source : http://www.mrconservative.com

Scrie un comentariu

Din categoria Socialism

Romanii in America(5)


In a patra postare am ramas la anul 1902.

1903  – ” Tribuna( The Tribune ) , the first romanian newspaper in the United States appared in Cleveland, Ohio, only for three times to allow its owners to issue stock.

September 13 . Farserotul ( The Farshart – ian) , the first Macedonian Romanian organization , was founded  in New York trough the efforts of Nicolae Cican. Farshart ( Greeck Macedonia ) was  the native place of those who founded the organization.”

 “The Romanians in America 1748-1974 A Chronology&Fact Book, Compiled and edited by Vladimir Wertsman”

Un comentariu

Din categoria Romanii in America

Romanii in America(4)


Am cumparat recent o carte care parea pierduta printre “rafturile” istoriei. Am descoperit in ea lucruri interesante despre romanii din America. Asa ca m-am gandit sa le impartasesc si cu voi.  In a treia postare  am ramas la anul 1901.
1902 – First Romanian mutual aid and cultural societies – Vulturul (The Eagle) in Homestead, Pennsylvania, and Carpatina ( The Carpathian) in Cleveland, Ohio, – were founded by pioneers Ion Martin and Ion Sufana.

 “The Romanians in America 1748-1974 A Chronology&Fact Book, Compiled and edited by Vladimir Wertsman”

Un comentariu

Din categoria Romanii in America

Excluderea programelor de tineret de la Conventiile Bisericilor Penticostale


„Iubiti frati romani, in decursul anilor sa observat, ca foarte multi dintre dumneavoastra ati avut unele retineri si suspiciuni, cu privire la noi si lucrarea pe care o facem. In realitate, unora va venit foarte greu sa credeti, ca da intradevr avem probleme mari cu cei mai multi dintre pastorii romani, din bisericile noastre din America si Canada. Multi ne-ati spus: “ca este imposibil ca acesti oameni ai Lui Dumnezeu sa ne urasca atat de mult, si din motive personale sa se lupte sa ne scoata afara din bisericile dansilor”. In ce ne-a privit pe noi, datorita tacticilor ingenioase folosite de dumnealor, ne-a fost foarte greu ca sa va aducem dovezi concrete din care sa realizati, ca da intradevar tot ceia ce va spunem noi este adevarat. Anul acesta ca fapt concret va vom aduce, cea dea 44 conventie a bisericilor penticostale romane, care a avut loc in Seattle Washington. La aceasta conventie asa cum cei mai multi deja stiti, pastori nostri romani, din dragostea dumnealor nemarginita care o au fata de noi generatia tanara, au luat decizia ca sa ne anuleze in totul programul tinerilor si a predicilor si-n limba engleza, o hrana sufeteasca atat de necesara pentru generatia tanara. Aceste programe asa cum stiti, au luat fiinta in urma cu cinci ani, la insistentele a mai multor tinerii si parinti. Acesti frati au dorit mult, ca tinerii sa nu mai fie folositi doar ca un entertainment pentru frati romani. Sa cerut ca sa fim si noi inclusi in programele conventiilor anuale, satisfacandune in felul acesta si nevoile generatiei tinere. Bucuria a fost nespus de mare, cand dupa 40 de ani de la infintarea primelor biserici romane si a conventiilor anuale, sa reusit ca sa se introduca atat programele tinerilor, cat si limba engleza la aceste intruniri.
 
In toti acesti cinci ani, de cand am fost si noi inclusi in programele convetiilor romane; in fiecare an la aceste intrunirii, zeci sau chear sute de tinerii romani, in fata miilor de martori si-au predat viata Lui Dumnezeu. In ciuda succeselor vizibile din toti acesti ani, spre surpriza celor mai multi, pastori nostri romani au luat decizia, ca din nou sa excluda programul tinerilor si predicile si-n limba engleza, din programele anuale ale conventiilor romane. Regretabil aflam, ca dupa 10 predici in limba roamana, acest ”Consiliu Pastoral al Conventiei” au constatat, ca a fost absolut necesar ca sa se mai dea inca o predica tot in limba romana, ca nu cumva acei 1% dintre frati batrani prezenti, care intradevar nu inteleg si limba engleza, sa plece spre casa cu lectia neinvatata. Prin anularea acestor programe de catre pastorii nostri, desigur ca sa starnit o tulburare mare, atat in randul tinerilor cat si in randul fratilor romani si a parintilor nostri. Ceia ce-au facut acest oameni, a fost cu adevarat o insulta adusa atat la adresa generatiei tinere, cat si la adresa Lui Dumnezeu si a poruncilor Lui, date cu privire la noi. In prealabil, noi nu credem ca decizia dansilor ar fi avut ceva de-a face cu mantuirea fratilor batrani. In ce-a privit salvarea acestor frati mai in varsta, care sunt de-o viata la credinta si cunosc Scripturile, noi credem ca aceste 30 de minute din program in plus sau in minus, nu au insemnat absolut nimic pentru mantuirea a nici unuia dintre dumnealor; in schimb pentru multi tinerii romani, putea sa insemne salvarea si mantuirea sufletelor lor. Din cate am invatat din cuvantul Lui Dumnezeu, razbunarea si pedepsirea generatiei tinere din motive personale este un pacat mare, care pentru cei in cauza poate sa aiba repercusiuni grave, chear si-n viata aceasta pe pamant. Daca ne v-om duce in Biblie in Numeri 22:22 il gasim pe prorocul Balaam, care asa ca si pastori romani, dintrun interes personal a plecat ca sa se razbune pe copii lui Israel. Datorita actiuni dansului negandita, Dumnezeu se hotarase sa-i ia viata.
 
Uni frati ne spun, ca este posibil ca pastori romani au pedepsit generatia tanara ca sa se razbune pe noi, cei care mai scriem din cand in cand pe internet unele lucruri despre dumnealor. Daca acesta este adevarul, am vrea sa va spunem iubiti frati, ca noi regretam aceasta si ne pare foarte rau. In ce priveste retragerea noastra din lucrare va putem spune, ca pastori nostri romani detin cheile si pot opri aceasta lucrare foarte repede. Noi le promitem in fata lui Dumnezeu, ca v-om disparea pentru todeuna de pe internet si din viata dumnealor, in momentul in care cei mai multi dintre eii, se vor hotara ca sa respecte legile Lui Dumnezeu date cu privire la noi. Tot ceie ce noi le cerem este, o hrana spirituala adegvata nevoilor pe care le avem. Aceasta hrana spirituala consta, in ”30 de minute din program o data pe saptamana, predica si-n limba engleza la serviciile divine, ca sa intelegem si noi legile si cuvantul Lui Dumnezeu predicat in bisericile romane. Am vrea sa stiti iubiti frati, ca in ceia ce ne priveste pe noi, in general ne ferim ca sa-i intaratam la manie pe acesti oameni. In acesti cinci ani de activitate am realizat, ca orce miscare de-a noastra mai putin placuta dansilor, intrdevar a dus la pedepsirea in masa a tinerilor din bisericile romane, care multi dintre eii au fost nevinovati. Chear si-n cazul acesta, prin suspendarea predicilor si-n limba engleza de la conventiile anuale, pastori nostri au pedepsit si foarte multi tinerii, care n-au avut absolut nimic de-a face cu noi si lucrarea pe care o facem. Va dam un exemplu: in acesti 5 ani de activitate am aflat, ca in mai multe familii de crestini romani din bisericile noastre, sunt foarte multi tinerii care sunt obligati de parinti dansilor, ca sa mearga duminica de duminica cu dumnealor in bisericile romane, cu toate ca in aceste biserici frecventate de dansi nu se predica si-n limba engleza, iar acesti tinerii nu inteleg mai nimic din mesajul Evangheliei transmis in limba romana. Bucuria mare a acestor adolescenti a fost, cand o data pe an li sa dat si lor posibilitatea, ca sa mearga cu parinti dansilor la conventiile anuale. La aceste intruniri, era singurul lor loc unde sub supravegherea parintilor, acesti tinerii puteau ca sa asculte mesajul Evangheliei predicat in limba inteleasa de eii. Ca rezultat, in ultimi cinci ani la aceste conventii, prin mesajul in limba engleza transmis prin pastorul “Leonard Semenea”, foarte multi dintre acesti tinerii si-au predat viata Lui Dumnezeu.
 
Aceasta ne-a facut sa realizam, ca chear si-o singura predica in limba engleza o data la an, in cazul acestor tinerii a dat randamente mari si pentru multi dintre eii a insemnat, chear mantuirea sufletelor lor. Noi nu vom intelege niciodata, de ce acesti oameni asa zisi “ai Lu Dumnezeu”, la aceste intruniri (unde 99% din popor inteleg si limba engleza), n-au pot ca sa ne dea si noua cel putin 30 de minute o predica pe limba noastra, pentru a salvare acesti tinerii romani pentru Cer. Ce durere si ce pacat!!!!! Biblia ne spune, ca nu este o mai mare sarbatoare in cer, decat intoarcerea unui singur pacatos la Cristos. Daca este asa, de ce oare pastori nostri romani, n-au gasit de bine ca sarbatorea dansilor sa se continue si-n Cer? Multi dintre noi zile intregi pe strazile orselor, le spunem oamenilor despre Cristos si nu se intoarce nimeni. In mai multe cazuri am mers pe la barurile de noapte si pe la cluburile din oras, in cautarea tinerilor pierduti din poporul roman, ca sa-i aducem din nou in casa Lui Dumnezeu, iar rezultatele in cele mai multe cazuri, au fost doar un disappointment si-o pierdere de vreme. Fapt concret este, ca in ultimi cinci ani la aceste convetii anuale ale bisericilor romane, in cele 30 de minute de predica si-n limba engleza, zeci sau chear sute de tinerii romani s-au intors la Dumnezeu. Daca pastori nostri romani au considerat, ca cererea noastra de 30 de minute din program predica si-n limba engleza o data pe saptamana, a fost ceva prea exagerat, noi credem ca 30 de minute o data la an, nu era de loc prea mult. De ce oare, acesti oameni trebue ca sa fie atat de inraiti si de egoisti si dintr-o ura personala trebue ca sa ne iau totul, chear si farmiturile care cad de pe mesele dansilor incarcate. De ce? De ce? De ce oare, acesti oameni ne urasc atat de mult si ne condamna pentru iad, cand Raiul este atat de mare si incapator si toti v-om avea loc in el? Domnul Isus ne-a spus: “In casa Tatalui Meu sunt multe locasiuri” (Ioan 14, 2). Daca este asa, inseamna ca nu mai trebue sa le fie frica, ca noi tinerii le v-om lua pana si scaunele din Rai. Martor ne este Dumnezeu, ca nu ne luptam ca sa le luam scaunele, nici din Cer si nici de pe pamant. Singura noastra dorinta este, ca prin misiunea care ni sa incredintat, sa salvam acesti tinerii romani pentru Imparatia Lui Dumnezeu.
 
Iubiti frati, noi suntem copii din bisericile romane din America si Canada. Tot ceia ce noi am gresit in lumea aceasta este, ca ne-am nascut din poporul roman pe acest pamant strain, si multi dintre noi nu am avut posibilitatea ca sa invatam si limba romana. Datorita acestui fapt, (asa cum puteti realiza si din incidentul de la conventiile anuale), multi dintre pastori romani cat si uni dintre frati nostri, ne urasc de moarte si ne vor cu orce pret afara din bisericile romane si de la intrunirile dansilor. Aceasta ne tulbura foarte mult, pentru faptul ca noi nu in felul aceasta am ajuns sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Din experientele noastre va putem spune, ca tinerii odata scosi afara din anturajul fratilor romani si din bisericile noastre, cei mai multi dintre eii nu vor mai frecventa niciodata nici o alta biserica”. Atitudinea deplorabila din ultimile zile a celor mai multi dintre pastori romani, ne-a ranit mult sufletele. Ca rezultat foarte multi tinerii sunt distrusi spiritual, dezorientati si dezamagiti si uni chear ne-au parasit, atat pe noi cat si bisericile romane. Urmarind de ani de zile, tot ceia ce sa intamplat si continua sa se intample cu generatia tanara din bisericile noastre, am ajuns sa realizam: „ca orcat ne-am lupta noi, singuri nu v-om putea darama niciodata zidurile Erihonului din bisericile romane din America si Canada”. Aceasta ne face ca sa apelam din nou la ajutorul dumneavoastra, a fratilor romani de pretutindeni. Lista noastra cu adresele dumneavoastra a depasit deja 8000 de email-luri. In numarul acesta mare de frati, noi suntem convisi ca cei mai multi dintre dumneavoastra ”sunteti cu adevarat oameni ai Lui Dumnezeu, care intradevar simtiti cu generatia tanara si ne doriti salvarea sufletelor noastre pentru Cer”. Singurul lucru pe care vi-l cerem este, ca sa ne amintiti in rugaciunile dumneavoastra, ca Dumnezeu sa se indure si de noi. El sa linisteasca spiritele si sa potoleasca furtunile, care s-au pornit impotriva generatiei noastre. Deasemenea va rugam, ca prin bisericile pe unde veti ajunge, sa spuneti fratilor nostri romani despre situatia tinerilor din bisericile din America si Canada, ca sa ne vina in ajutor. Noi rugam toate bisericile romane de pretutindeni, ca sa ne puna pe listele dumnealor de rugaciune, ca cauza generatiei tinere din bisericile romane, sa fie adusa in Fata Lui Dumnezeu in timpul cel mai scurt. In incheiere, noi va multumim anticipat in numele Domnului Isus, pentru rugaciunile, suportul si implicarea dumneavoastra in aceasta lucrare mare, de salvare a tinerilor romani americani. God Bless”

Un comentariu

Din categoria Conventii/Conferinte, Predici, Tnerii Romani Americani

AUTORITATEA PASTORULUI


de Ray C. Stedman

________________________________________

„Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire”, le-a spus Isus ucenicilor Săi, „dar între voi să nu fie aşa.” În loc să fie stăpâni, a spus Isus în continuare, ucenicii trebuie să-şi fie slujitori unii altora, iar cel mai mare este slujitorul tuturor (Marcu 10:42-43) .

Prin aceste cuvinte, Isus arată că între creştini ar trebui să prevaleze un sistem de guvernare cu totul diferit de cel pe care îl foloseşte lumea. Autoritatea din rândul creştinilor nu izvorăşte din aceeaşi sursă ca autoritatea lumească şi nici nu trebuie exercitată în acelaşi fel. În perspectiva pe care o are lumea asupra autorităţii oamenii sunt plasaţi unii deasupra altora, aşa cum se întâmplă într-o structură de conducere militară, în ierarhia din cadrul unei firme sau într-un sistem guvernamental. Aşa trebuie să stea lucrurile. Mânată de concurenţa născută în urma Căderii şi confruntată cu răzvrătirea şi cruzimea naturii umane păcătoase, lumea nu ar putea funcţiona fără a se folosi de structuri de conducere şi de decizii executive.

Dar, după cum a avut Isus grijă să declare, „… între voi să nu fie aşa.” Întotdeauna relaţia dintre ucenici este diferită de cea existentă între fii lumii. Creştinii sunt fraţi şi surori, copii ai Tatălui, şi sunt mădulare unii pentru alţii. Isus a spus clar în Matei 23:8, „Fiindcă Unul singur este Învăţătorul vostru: Hristos, şi voi toţi sunteţi fraţi.”

De-a lungul a douăzeci de veacuri, biserica a ignorat practic aceste cuvinte. Chiar dacă probabil cu cele mai bune intenţii, ea a împrumutat totuşi, de nenumărate ori şi întru totul, structurile de autoritate ale lumii, a schimbat denumirile conducătorilor din regi, generali, căpitani, preşedinţi, guvernatori, secretari, căpetenii şi şefi în papi, patriarhi, episcopi, administratori, diaconi, pastori şi prezbiteri, şi a mers veselă pe drumul ei, stăpânind asupra fraţilor şi distrugând astfel modelul de slujire pe care L-a intenţionat Domnul. Creştinii au uitat atât de complet cuvintele lui Isus, încât au instituit frecvent modelul de guvernare al lumii, fără să se sinchisească să schimbe denumirile, şi au pus în funcţiune biserici, organizaţii misionare, organizaţii de tineret, şcoli, colegii şi seminarii, toate în numele lui Isus Cristos, dar cu preşedinţi, directori, manageri şi şefi, nefiind cu nimic diferite de structurile seculare omologe.

Probabil că este prea târziu să mai facem mare lucru pentru modificarea numeroaselor structuri care sunt numite în mod obişnuit organizaţii „para-bisericeşti” sau „cvasi-bisericeşti”, dar cu siguranţă că cuvintele lui Isus nu trebuie ignorate în cadrul funcţiilor de închinare şi de pregătire ale bisericii în sine. Cu siguranţă că cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa”, trebuie să aibă efect undeva. Cu toate acestea, în cele mai multe biserici de astăzi s-a acceptat, fără prea multă gândire, ideea că pastorul este vocea finală a autorităţii atât în ceea ce priveşte doctrina, cât şi în practică, şi că el este directorul executiv al bisericii în privinţa administrării. Dar fără îndoială că, dacă un papă peste toată biserica reprezintă un lucru rău, un papă în fiecare biserică nu este un lucru cu nimic mai bun!

Din Scripturi reiese clar că apostolii erau îngrijoraţi de pericolul formării de şefi ecleziastici. În 2 Corintieni 1:24, Pavel le aminteşte corintienilor de propria sa autoritate apostolică: „Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră…” (NTR). În aceeaşi epistolă el descrie, cu o evidentă dezaprobare, cum au reacţionat corintienii faţă de anumiţi lideri din mijlocul lor: „Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă” (2 Corintieni 11:20 – NTR). Şi Petru, la rândul său, are grijă să îi avertizeze pe prezbiteri (şi se include şi pe sine în rândul lor) să nu conducă „…ca unii care stăpân[esc] peste cei care [le]-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă” (NTR). Şi Ioan foloseşte vorbe tari împotriva lui Diotref, „căruia îi place să aibă întâietatea între ei… el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică”. Aceste exemple de şefi bisericeşti din secolul întâi arată cât de uşor ignorau bisericile de atunci (la fel ca cele din secolul al XX-lea) cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa.”

Dar, dacă biserica nu trebuie să imite lumea în această chestiune, ce trebuie atunci să facă? Fără îndoială că în biserică trebuie să se exercite conducerea (leadership-ul) şi să existe o formă de autoritate. Care trebuie să fie aceasta? Răspunsul la această întrebare se regăseşte în cuvintele lui Isus: „Unul singur este Învăţătorul vostru.” Mult prea mult timp bisericile s-au comportat de parcă Isus ar fi undeva departe, în cer, şi ar fi lăsat în seama liderilor bisericii să ia deciziile aşa cum vor şi să-şi conducă propriile treburi. Dar chiar Isus i-a asigurat, când a rostit Marea Trimitere: „Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Iar în Matei 18:20 El a repetat: „Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” Evident că acest lucru arată că El nu este prezent doar în biserică ca întreg, ci şi în fiecare biserică locală. De aceea, Isus Însuşi este autoritatea finală în cadrul fiecărui grup de creştini şi El este foarte apt să Şi exercite autoritatea prin intermediul instrumentului pe care El Însuşi l-a orânduit–prezbiteriatul.

Sarcina prezbiterilor nu este să conducă ei înşişi biserica, ci să înţeleagă cum vrea Domnul, care este în mijlocul lor, să-Şi conducă biserica. Mare parte a acestui lucru El l-a făcut deja cunoscut prin Scripturi, care vorbesc despre distribuirea şi exercitarea darurilor spirituale, despre disponibilitatea puterii învierii şi despre responsabilitatea credincioşilor de a-şi purta poverile unii altora, de a-şi mărturisi păcatele unii altora, de a-şi da învăţătură unii altora, de a se sfătui şi de a se mustra unii pe alţii, şi de a depune mărturie şi a sluji nevoilor unei lumi chinuite.

În deciziile de zi cu zi cu care se confruntă fiecare biserică, prezbiterii trebuie să caute şi să găsească voia Domnului printr-o unanimitate neimpusă cu forţa, la care se ajunge după discuţii aprofundate şi care au la bază Biblia. Astfel, autoritatea finală, chiar şi în chestiuni practice, Îi revine Domnului şi nimănui altcuiva. Aşa revelează cartea Faptele apostolilor în descrierea acţiunilor iniţiatoare ale Duhului Sfânt, care este clar că a planificat şi a organizat strategia de evanghelizare a bisericii primare (Fapte 8,13, etc.). Prezbiterii au căutat voia Duhului şi, atunci când aceasta le-a fost clară, au acţionat în unitate de gândire şi de scopuri. („Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate…” Fapte 15:28.) De aceea, autoritatea nu era autoritatea oamenilor, ci a lui Dumnezeu şi nu era exprimată prin oameni, care acţionau ca persoane individuale, ci prin acordul colectiv, unit, al oamenilor pe care Duhul Sfânt îi condusese spre prezbiteriat (Fapte 20:28).

Iată care este ideea: nici un om de unul singur nu este expresia unică a voii Duhului: nici un individ nu are autoritate de la Dumnezeu ca să dirijeze treburile bisericii. Este necesară o pluralitate de prezbiteri, ca protecţie faţă de tendinţa mult prea omenească de a juca rolul lui Dumnezeu faţă de alţi oameni. Chiar şi atunci, autoritatea exercitată nu înseamnă dominaţie asupra oamenilor şi luarea de hotărâri arbitrare în privinţa lor. Abilitarea unui slujitor de a-i influenţa pe alţi oameni nu constă în a face pe şeful, ci în a obţine consimţământul lor voluntar. Aceasta este natura întregii autorităţi din rândul creştinilor, şi chiar cea a Domnului Însuşi! El nu ne obligă să ascultăm, ci obţine ascultarea prin dragoste, exprimată fie prin disciplina circumstanţială, fie prin trezirea recunoştinţei în urma satisfacerii necesităţilor noastre disperate.

Adevărata autoritate a prezbiterilor şi a altor lideri din biserică este, prin urmare, o autoritate exercitată prin respectul trezit prin propriul lor exemplu iubitor şi evlavios. Aceasta este forţa a două versete care sunt des citate de cei care pretind că pastorii au o autoritate unică peste membrii bisericii. Primul se găseşte în 1 Tesaloniceni 5:12,13: „Vă rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, şi care vă sfătuiesc. Să-i preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” Expresia cheie aici este „care vă cârmuiesc în Domnul” ; cuvântul grecesc este prohistamenous. Deşi în limba engleză acesta este tradus „peste voi” atât în versiunea Revised Standard, cât şi în versiunea King James, cuvântul în sine nu conţine nici o implicaţie a faptului că unul ar fi mai presus decât altul. Versiunea New English Bible redă sensul într-un mod mai potrivit, „… şi în părtăşia Domnului sunt liderii şi sfătuitorii voştri” (traducere din lb. engleză – n.tr.). Gândul cuprins în acest cuvânt este de „a sta înaintea” altora, nu de a „domni peste” ei. Acesta este cuvântul comun pentru leadership. Liderii pot conduce numai dacă sunt capabili să convingă pe cineva să îi urmeze.

Un alt verset utilizat în sprijinul autorităţii poruncitoare este Evrei 13:17, pe care versiunea Revised Standard îl redă astfel: „Ascultaţi-i pe liderii voştri şi supuneţi-vă lor, pentru că ei veghează asupra sufletelor voastre ca nişte oameni care vor trebui să dea socoteală” (traducere din lb. engleză – n.tr.). Imperativul tradus prin „ascultaţi” vine din cuvântul peitho, a convinge. La diateza medie folosită aici, lexiconul lui Thayer îi dă sensul de „a permite ca eul tău să fie convins”. Din nou, aici nu există nici un gând referitor la dreptul de a porunci cuiva împotriva voinţei sale, ci sensul clar este că liderii sunt oameni cu putere de convingere, a căror abilitate de a convinge nu izvorăşte dintr-o limbă mieroasă sau dintr-o personalitate dominantă, ci din umblarea personală, care trezeşte respect.

La acest punct mulţi pot fi tentaţi să spună: „Şi care este diferenţa? La urma urmei, modelul autorităţii poruncitoare este prea larg răspândit ca să-l mai schimbăm acum, şi, în plus, multe biserici par a se descurca foarte bine aşa cum stau lucrurile; de ce să încercăm să le schimbăm acum?”

Ca răspuns, reflectaţi la cele enumerate mai jos:

1. Biblia arată că orice abatere de la planul divin produce inevitabil slăbiciune, dezbinări, ceartă, tot mai multă lipsă de rod, şi, în cele din urmă, moartea. Starea proastă din prezent a multor biserici stă ca mărturie a efectelor ignorării, pe parcursul unei îndelungate perioade de timp, a felului în care lucrează Dumnezeu.

2. O structură poruncitoare a autorităţii din biserică privează lumea de orice model sau demonstraţie a unui mod de viaţă diferit de cel conform căruia ea trăieşte deja. Fiii lumii nu văd în biserică nimic diferit şi nu văd de ce s-ar schimba şi ar crede.

3. Autoritatea poruncitoare produce în mod inevitabil resentimente, reprimare, exploatare şi, în final, răzvrătire. Ea este legea, despre care Scriptura ne asigură că nu o putem niciodată răscumpăra sau restaura, ci care trebuie, prin însăşi natura ei, să condamne şi să reprime.

4. Dorinţa Domnului Isus de a arăta lumii o formă complet nouă de autoritate, care este compatibilă cu harul, nu cu legea, este anulată de o structură poruncitoare existentă între creştini, iar evanghelia care spune „mori ca să ai viaţă” este negată chiar înainte de a fi proclamată. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este jefuit de slava Sa şi este distorsionat înaintea lumii care priveşte. Nimic nu poate fi mai grav decât asta!

Fireşte, o chemare la schimbare de această natură este radicală, chiar revoluţionară. Dar de când este chemată biserica să fie o societate conformistă? Oare nu a venit de mult timpul să luăm în serios cuvintele Domnului: „între voi să NU fie aşa”?

________________________________________

Discovery Paper #3500 de la Ray Stedman Library [Biblioteca Ray Stedman]

Sursa : http://2tim22.com/ro/clm/authority

2 comentarii

Din categoria Forme/Structuri de conducere, Leadership/Conducere, Pastoratie

Model de Statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din Biserici(6)


„Chapter 8 – Board of Elders

The Church will govern itself through the leadership of The Board of Elders which is the only body with executive powers delegated from the members. All other departments will have only an advisory role – they will report to the Board of Elders and will operate under their guidance. This church is not affiliated or subject to the control of any ecclesiastical body, but enjoys mutual counsel and cooperation with other churches of like faith and order. Each Elder will have high moral standards with a christian conduct, a real role model in the church and in society in general. They should be wise, competent people with a solid judgment and a clear vision for the church. Preaching is not their first priority. They should be able to set policies and guide the church to fulfill its goal of ministering to the needs of the people and proclaim the good news to every sinner. They will be up for election every 4 years by a majority vote. When a position is vacant, the Nomination Committee will provide two recommendations and the church will vote on each one individually. When the incumbent is eligible for reelection, he will be one of the choices by default and Nomination Committee will recommend only one other candidate. Every 4 years the Board of Elders will elect a president to preside over their meetings and be their spokesman. The Board of Elders represents the highest authority in the church and their decisions will be final. A majority vote will be required for any decision unless otherwise specifically stipulated in these Bylaws.

Board of Elders shall serve the Church by leading in planning, coordinating, conducting and evaluating the ministries and programs. One of the primary functions of this board shall be to recommend to the Church suggested ministries and goals; to review and coordinate ministries and program plans recommended by ministry departments and evaluate achievements in terms of Church’s goals. The Board of Elders shall have monthly regular business meetings or special meetings as needed when called on by the president of the Board of Elders or by a majority of the Board of Elders with at least one-week’s notice. Every four months Board of Elders will request to have a all-hands meetings with all other departments for a better focus and coordination of all activities.”

Subscriu cu propunerea fr. Nick Rosioru. Este modelul de conducere, dupa parerea mea, cel mai aproape de modelul biblic. Nu inteleg de ce in bisericile noastre nu intalnim asa de frecvent acest model. Sa fie de vina mostenirea comunista ? Oare cat timp mai trebuie sa treaca pana vom reusi sa ne scuturam „hainele” de acest „colb”?

Alte articole pe aceeasi tema :
Model de statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din biserici(5)
Model de statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din biserici(4)
Model de statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din biserici(3)
Model de Statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din biserici(2)
Model de Statut creat de inlocui sistemul piramidal de conducere din Biserici(1)
Sondaj:Care forma de conducere este in biserica ta
O noua structura de conducere a Bisericii

Scrie un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Forme/Structuri de conducere, Leadership/Conducere

Model de Statut creat de a inlocui sistemul piramidal de conducere din Biserici(5)


Chapter 3 – Classes of Members

Art 1 – There shall be two classes of members in the Church.

Art 2 – Active Members

The first class of members shall be referred to as active membership roll, and shall consist of all initial members of the Church as of the date of these Bylaws, and all members admitted hereafter from time to time. Young people growing up in the Church and attending the Church regularly will automatically became active members when they turn 18 after filling out a membership application and after having been baptized or have applied to be baptized. New members will be accepted upon completing a membership class, filling out an application and agreeing with Bylaws and Articles of Faith of this church.

Art 3 – Inactive Members

The second class of members shall be referred to as the inactive membership roll, and consists of former active members that have not attended the Church for the last 12 months. Upon identification of those members the Secretary shall transfer those members from the active membership roll to the inactive membership roll. The Secretary shall mail a letter to those members at their last known address according to the Church’s records advising them of this upcoming change in status two weeks before transferring them to the inactive membership roll.

Any member whose name appears in the inactive membership roll may request to be transferred to the active membership roll by making such request to the Secretary. Such transfer shall be made in a reasonable amount of time after the Secretary has confirmed that the member has started attending the Church again. If the member makes no effort to be reinstated as an active member and the Secretary could not contact him, then the Secretary may bring up the membership for termination with a majority vote in a regular business meeting. Secretary will review the active membership roll prior to the annual meeting…”

Iata un capitol destul de controversat. Unele Biserici au si incercat sa introduca aceasta catalogare intre membri. Nu stiu daca au si reusit.  Pe de o parte, ma gandesc ca o astfel de separare bazata doar pe frecventa venitului la Casa de rugaciune, ar produce o sciziune nesanatoasa si ar incuraja un standard mai degraba religios decat spiritual. Pe de alta parte , cred ca ar trebui totusi sa existe un standard spiritual care sa cuprinda mai multe aspecte a vietii credinciosului. Insa deocamdata nu stiu cum s-ar putea incorpora aceasta idee. Astept in continuare solutii.

Un comentariu

Din categoria Biserica/The Church, Forme/Structuri de conducere, Leadership/Conducere