„Rasfoind” paginile lumii virtuale cu scopul de a gasi informatii despre Conventia Bisericilor Penticostale, am dat peste pagina cu Statutul de Functionare a Consiliul Pastoral al Conventei . Mare mi-a fost mirarea cand am vazut”organigrama” impartitului de „turme”. Se pare ca criteriile de impartire sunt mai mult politice, altfel nu inteleg de ce nu apar Bisericile Penticostale independente care sunt intr-un numar foarte mare. Cu toate acestea, la masa „prelatilor” care nu au asteptat ca Dumnezeu sa le faca imparteala ci au facut-o ei, nu se regaseste decat un singur loc pentru reprezentatul acestora. Citez :
„Consiliul Pastoral al Convenţiei…Se constituie din liderul fiecarei organizaţii penticostale române (Assemblies of God, Church of God, Uniunea Penticostală Română), la care se adaugă câte patru păstori reprezentanţi ai acestor organizaţii, numiţi de liderii lor. De asemenea, liderii organizaţiilor sus-menţionate, de comun acord, vor invita un reprezentant din cadrul bisericilor române neafiliate.”
Deci, Bisericile care nu s-au afiliat la aceste structuri „para-bisericesti” sunt lasate intentionat pe dinafara si astfel ajung in situatia de a fi oarecum fortate sa se afilieze daca vor sa fie parte din Lucrarea Conventiei. Acesti „sefi ecleziastici’ fac la fel ca Diotref care facea tot posibilul sa nu primeasca pe anumiti frati. Iata cum ii descrie Ray C. Stedmanunt AICI :
„Din Scripturi reiese clar că apostolii erau îngrijoraţi de pericolul formării de şefi ecleziastici. În 2 Corintieni 1:24, Pavel le aminteşte corintienilor de propria sa autoritate apostolică: „Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră…” (NTR). În aceeaşi epistolă el descrie, cu o evidentă dezaprobare, cum au reacţionat corintienii faţă de anumiţi lideri din mijlocul lor: „Voi îngăduiţi dacă cineva vă înrobeşte, dacă cineva vă exploatează, dacă cineva vă abuzează, dacă cineva vă priveşte de sus, dacă cineva vă loveşte peste faţă” (2 Corintieni 11:20 – NTR). Şi Petru, la rândul său, are grijă să îi avertizeze pe prezbiteri (şi se include şi pe sine în rândul lor) să nu conducă „…ca unii care stăpân[esc] peste cei care [le]-au fost încredinţaţi, ci fiind exemple pentru turmă” (NTR). Şi Ioan foloseşte vorbe tari împotriva lui Diotref, „căruia îi place să aibă întâietatea între ei… el nu primeşte pe fraţi, şi împiedică şi pe cei ce voiesc să-i primească, şi-i dă afară din Biserică”. Aceste exemple de şefi bisericeşti din secolul întâi arată cât de uşor ignorau bisericile de atunci (la fel ca cele din secolul al XX-lea) cuvintele lui Isus „între voi să nu fie aşa.”
Pe de alta parte , aceasta „organigrama” a impartitului de turme dovedeste inca o data, daca mai trebuia dovedit, ca pastorii din conducerea Uniunii Penticostale nu au spus adevarul despre afilierea Bisericilor. Asa cum spuneam AICI , unionizarea a fost facuta fortat fara consimtamantul membrilor din Bisericile care au reprezentanti in bordul de conducere a Uniunii . Va invit sa cititi textul acestui Statut pentru a va convinge singuri:
Sursa : Romanian Pentecostal Convention