Vă recomand să citiți acest articol.Este exact ceea ce se întâmplă în multe Biserici din America, iar acest model este preluat, din păcate, de Biserici românești.
„We must STOP making worship leaders and thought leaders or influencers or cool people or „relevant” people the most influential people in Christendom. (And yes that includes people like me!) I’ve been saying for 20 years (and seemed probably quite judgmental to some of my peers) that we are in a dangerous place when the church is looking to 20 year old worship singers as our source of truth. We now have a church culture that learns who God is from singing modern praise songs rather than from the teachings of the Word…”
Arhive pe categorii: Influente seculare
STOP making worship leaders and thought leaders the most influential people in Christendom.
Is Pokemon Dangerous?
„Is Pokemon dangerous? Potentially, yes it is. It conditions the child who plays the game into accepting occult and evolutionary principles. Haunter can hypnotize, eat a person’s dreams, and drain their energy. Abra reads minds. Kadabra emits negative energy that harms others. Gastly induces sleep. Gengar laughs at peoples’ fright. Nidoran uses poison. The Psychic type of Pokemon are among the strongest in the game. Charmander, Haunter, Ivysaur, Kadabra, and many more evolve. The children are taught to use these creatures to do their will by invoking colored energy cards, fights, and commands. Much of it is reminiscent of occult and eastern mysticism.
The Bible says to „Train up a child in the way he should go, even when he is old he will not depart from it” (Prov. 22:6).1 2 Chron. 33:6 says, „And he made his sons pass through the fire in the valley of Ben-hinnom; and he practiced witchcraft, used divination, practiced sorcery, and dealt with mediums and spiritists. He did much evil in the sight of the Lord, provoking Him to anger.” Read more here>>
Din categoria Crestinism pagan, Influente seculare, Virtual world
Efectele Daunatoare Ale Profesionalismului in Biserica Locala
Am gasit mai multe articole care dezbat acest subiect. Astazi vi-l recomand pe acesta:
Addressing the Damaging Effects of Professionalism in the Local Church
“We pastors are being killed by the professionalizing of the pastoral ministry. The mentality of the professional is not the mentality of the prophet. It is not the mentality of the slave of Christ. Professionalism has nothing to do with the essence and heart of the Christian ministry. The more professional we long to be, the more more spiritual death we will leave in our wake.”
These are the first words of John Piper in his book, Brothers, We Are Not Professionals: A Plea to Pastors for Radical Ministry. God has used these words in profound ways, not just in changing my thinking but really the course of my life. It was in a staff meeting one morning that I read this chapter and spoke of the dangers of a professionalized ministry, and the consequence of that meeting was a sovereign shift that directed me to seminary and now to the local church where I serve …
1. Professionalism tends to foster consumerism.
2. Professionalism creates a culture of comfort and settled tradition.
Din categoria Decadere spirituala, Influente seculare
If Supreme Court Legalizes Gay Marriage, Most Pastors Will Do This
„Americans who say they have gay or lesbian friends are twice as likely to agree gay marriage should be legal.
Fewer than half of Americans say homosexuality is sinful.
And evangelicals are increasingly at odds with American culture over same-sex relationships.
Those are among the findings of a phone survey of 2,000 Americans about gay marriage from Nashville-based Lifeway Research. Researchers found that friendship and faith play an influential role in how Americans view gay marriage.
„When it comes to support for gay marriage, a lot of it depends on who you know,” says Ed Stetzer, executive director of LifeWay Research. „Those who say they have gay or lesbian friends are the most open to gay marriage. Also, regardless of friends, evangelicals are more likely to consider homosexual behavior sinful.”
Currently 37 states allow gay marriage—though ceremonies are on hold in some places, pending appeals. Later this month the Supreme Court will hear arguments that could make same-sex marriage legal nationwide…”
Read the full article here>>
Source : Charisma News
Din categoria Decadere spirituala, Influente seculare
Un interviu cu Pastorul Iacob Coman
Interviul este preluat de Aici
„După câteva zeci de mii de accesări pe mesajul pastorului Iacob Coman, și alte zeci de comentarii, mi-am dat seama că trebuie să-l implicăm și pe dânsul în discuțiile noastre, pe blog, macar prin a-l cunoaște mai bine și a-i cunoaste gindirea mai bine.
Așa că l-am sunat și am discutat cu dânsul despre un interviu. Am fos dezarmat efectiv de umilința cu care a stat de vorbă cu mine și de disponibilitatea dânsului cu privire la acest lucru. I-am trimis intrebarile ieri, iar astăzi (cu toate că domnia-sa este o persoană foarte ocupată) am primit răspunsul la toate intrebările mele. Trebuie să recunosc faptul că unele întrebari, au fost și pentru mine incomode de pus, și cu atât mai mult sunt sigur că nu a fost simplu nici pentru el să răspundă, dar a făcut-o cu cea mai mare plăcere.
Am fost impresionat de smerenia lui și de simplitatea cu care abordează orice provocare. Dar haideți să-l lăsăm pe el să ne vorbească.
1. Vă rog să vă prezentaţi!
– Nu mă simt foarte confortabil să vorbesc despre mine, dar pentru că doriţi acest lucru o voi face. – În linkurile de mai jos aveţi CV-ul meu şi lista a o parte din lucrările mele. Datele ce urmează să le vedeţi nu sunt actualizate la zi, dar conţin aproape tot ce doriţi să ştiţi despre mine. http://www.itpbucuresti.ro/media/facultate/cv%20liste%20lucrari/CV%20Iacob%20Coman.pdf, http://www.itpbucuresti.ro/media/facultate/cv%20liste%20lucrari/Lista%20lucrari%20Iacob%20Coman.pdf
2. Care este implicarea în câmpul Evangheliei/ În ce zonă a ţării lucraţi?
– Ca păstor slujesc în judeţul Mureş. Sunt pastor angajat al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi păstoresc două biserici mici, una din Nzna şi una din Herghelia. De asemenea susţin conferinţe religioase în multe zone din ţară şi în multe alte ţări…”
Sursa : Family to Family Romanian Outreach
Din categoria Influente seculare, Pastoratie, Predici
Four Belief System That Support Spiritual Abuse
„As spiritual abuse continues to make headlines, with the latest being allegations against a well-known international ministry, we often focus on the individual’s directly responsible, and with good reason. But, we should also remember that repeated abuse like those described do not usually happen in a vacuum. There are often conditions and beliefs that exist within these organizations that enable abuse of power, even using spiritual tactics.
Phil Monroe, respected Christian Psychologist and director of the Master’s counseling program at Biblical Seminary, recently created a list of conditions that enable abuse within the church and without…” contine reading>>
Source : Renewal Christian Care
Din categoria Influente seculare, Influiente comuniste
POPULARITATEA – factor de compromitere a adevărului!
Una dintre principalele caracteristici pe care oamenii le au în vedere, atunci când dau valoare lucrurilor, realizărilor sau chiar semenilor este POPULARITATEA.
Atunci când anumite lucruri sau persoane au devenit populare, apreciate de toţi, se întâmplă că, de cele mai multe ori, lumea tinde să nu mai verifice nimic cu privire la respectivele lucruri sau persoane, mulţumindu-se să afirme că „este ceva bun”. Bunăoară, îmi amintesc de vizita cântăreţului american Michael Jackson în România. Popularitatea şi faima lui au fost suficiente pentru a crea o puternică impresie. Peste tot se puteau auzi numai cuvinte de apreciere la adresa lui. Spre surprinderea mea, am constatat că şi unii creştini erau la fel de impresionaţi de popularitatea acestui om. În acea perioadă am stat de vorba cu o persoană care avea numai cuvinte de laudă la adresa vedetei americane. Atunci când am început să-mi împărtăşesc parerea şi lucrurile pe care le ştiam despre cântăreţ, persoana respectivă a rămas pe gânduri, zicând doar cu jumătate de gură: „ Eu am crezut altceva… ”
Desigur că lumea, care are propriile ei valori, are şi propriile metode de a recunoaşte aceste valori. Popularitatea este una dintre ele! Însă, copii lui Dumnezeu trebuie nu numai să aibă valori diferite de valorile lumii, ei trebuie şi să recunoască aceste valori într-un mod diferit. Popularitatea nu este una dintre metodele biblice de a da valoare lucrării sau oamenilor lui Dumnezeu!
Aceste gânduri îşi trag originea dintr-o discuţie avută cu un frate, un vechi slujitor în ogorul Evangheliei. În ce mă privea, chiar eram indignat de faptul că o anumită revistă creştină începuse să atace constant, chiar ironic, lucrarea Duhului Sfânt, afirmând deschis că vorbirea în alte limbi nu este un fenomen care s-a repetat în istoria bisericii. Însă, ceea ce m-a surprins a fost reacţia acestui frate slujitor, care mi-a spus: „Să ştii frate, că această revistă este populară şi este citită de foarte mulţi creştini!” Acest răspuns nu a făcut altceva decât să-mi provoace multă amărăciune, mai ales pentru faptul că răspunsul venea din partea unei voci autorizate, care ar fi trebuit să ia atitudine! De exemplu, am întâlnit şi situaţii în care nu s-au luat măsuri faţă de anumite persoane sus-puse, din ierarhia bisericească, deşi existau suficiente dovezi că viaţa lor era compromisă. Faptul că o persoană este foarte cunoscută, deci populară, determină de prea multe ori tolerarea păcatului, chiar şi în biserică.
Privind serios la ceea ce se petrece în unele dintre bisericile noastre, avem motive să ne îngrijorăm! În prezent, la toate nivelurile de slujire, pot fi găsiţi oameni a căror viaţă lasă foarte mult de dorit! Situaţia este cunoscută şi recunoscută! Cu toate acestea, pentru simplul fapt că sunt populari, oamenii sunt lăsaţi mai departe pe poziţiile lor. Câţi predicatori nu propovăduiesc încă de la amvoanele bisericilor, numai pentru că sunt „populari“ sau pentru că au reuşit o „bună politică bisericească” şi astfel, ocupă o poziţie privilegiată în ierarhia religioasă? De asemenea, există destui cântăreţi care nu mai au aproape nimic în comun cu Dumnezeu şi cu viaţa creştină, însă sunt buni la muzică, sunt populari şi prin urmare sunt acceptaţi. Surprinzătoare este disponibilitatea noastră de a accepta aceste compromisuri de ordin moral!
Totodată, se pare că însăşi Biserica este avidă de popularitate. Avem nevoie de cineva foarte „popular”, fie el cântăreţ, predicator sau lider creştin, care să ne promoveze imaginea în lume! Dorim ca biserica să fie mai apreciată, mai recunoscută, mai acceptată, mai în „rând cu lumea”! Dar câţi dintre noi ne gândim serios la faptul că această atitudine, de a ne lăsa influenţaţi de popularitate, compromite rolul bisericii de a fi „…stâlp şi temelie a adevărului…” Atunci când accept de dragul popularităţii, ca anumite persoane să ocupe anumite poziţii, ne gândim oare la faptul că exemplul personal negativ, dat de aceştia celor pe care îi conduc şi care îi consideră modele „demne de urmat“, îi compromite profund şi pe cei conduşi?
Aproape întotdeauna, când se are în vedere o atitudine corectă, care ar trebui luată faţă de oamenii compromişi, dar populari, susţinătorii lor au următoarea motivaţie: „Să nu judecăm noi pe nimeni, lasă să-i judece Dumnezeu”. În opinia mea, dacă ştim bine că viaţa unora nu este în concordanţă cu voia lui Dumnezeu, dar în ciuda acestei evidenţe continuăm să-i susţinem în locurile de frunte, datorită „popularităţii“ lor, dovedim, fie faptul că, într-o oarecare măsură, suntem şi noi compromişi, fie lipsa de curaj, alimentată de frică şi comoditate. Această disponibilitate spre compromiterea adevărului, de dragul popularităţii, este un atentat la sfinţenia lui Dumnezeu! Noi avem de-a face cu un Dumnezeu sfânt, care cere şi de la noi sfinţenie!
Dacă privim cu seriozitate Sfintele Scripturi, vom constata că Dumnezeu nu este impresionat nici de popularitatea unuia, nici de mulţimile adunate în jurul altuia. Ceea ce are preţ în ochii lui Dumnezeu este sfinţenia! Biblia spune: „Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află.“ (Matei 7:13-14). În vremea lui, Noe şi familia sa nu erau decât o minoritate. Este oare posibil ca Dumnezeu să privească dezinteresat spre mulţimi de oameni care pier şi să salveze cu milă doar câteva persoane? Ce anume a făcut diferenţa între Noe şi familia sa, faţă de ceilalţi? In Geneza 6:9 citim: „Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui…” Atunci când Dumnezeu şi-a declanşat mânia, nu a contat nici numărul de oameni adunaţi în jurul lui Noe, nici popularitatea lui, ci numai neprihănirea lui!
Iosua şi Caleb sunt alţi doi bărbaţi, care se aflau în minoritate, dar care erau întrutotul de partea lui Dumnezeu. La un moment dat, cei mulţi erau pe punctul de a-i linşa pe cei doi. În cele din urmă însă, Dumnezeu şi-a spus cuvântul. Singurii care au intrat în ţara promisă au fost Iosua şi Caleb!
Regele Saul acceptă compromisul în viata sa. Cu toate că devenise deosebit de popular, iar succesul său era incontestabil, acestea nu îl impresionează pe Cel Atotputernic. Dumnezeu nu ia în calcul numele, poziţia sau influenţa lui Saul! Toate acestea înseamnă prea puţin, în comparaţie cu ascultarea de El! Verdictul divin pentru regele mai înalt cu un cap decât toţi ceilalţi, pentru liderul care ţinea toată naţiunea, este clar: „…l-am lepădat…” Îmi aduc aminte de două nume care, în urmă cu câţiva ani, erau deosebit de sonore în America. Este vorba de tele-evangheliştii Jimmy Swaggart şi Jim Bakker. Ei deveniseră atât de populari şi erau cunoscuţi în întrega lume. Dumnezeu nu a fost impresionat de popularitatea lor şi atunci când ei au încetat să-L mai asculte, Dumnezeu i-a smerit! Gândindu-ne la cele de mai sus, consider că ar trebui să luăm în serios Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l aplicăm în orice condiţii şi împrejurări, indiferent de popularitatea persoanelor aflate în cauză!
Ţinta noastră trebuie să fie dreptatea lui Dumnezeu! În Mica 6:8 El spune: „Ţi s-a arătat omule ce este bine şi ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate…” Este trist atunci când, de dragul păcii, în bisericile noastre renunţăm la dreptatea lui Dumnezeu. Singura pace, acceptată de Dumnezeu, este pacea care are la bază dreptatea Sa. Acest adevăr este valabil în privinţa mântuirii fiecăruia dintre noi. Dumnezeu mântuieşte o persoană şi face pace cu ea, numai după împlinirea dreptăţii Sale, cu privire la acea persoană, în jertfa lui Isus Cristos. Acest principiu trebuie să stea la baza păcii şi în comunităţile noastre! Dacă vom tolera tot felul de păcate, în scopul de a menţine pacea în biserică, doar pentru faptul că nu ne putem atinge de unele persoane „cu influenţă“, „populare“ atunci slujirea noastră nu este după voia lui Dumnezeu!
Dacă vom continua să dăm valoare persoanelor, lucrurilor şi realizărilor după modelul lumii, având ca reper popularitatea nu adevărul şi sfinţenia, atunci bisericile vor deveni tot mai lumeşti. În vremurile pe care le trăim, Dumnezeu ne cheamă la sfinţenie şi veghere, pentru a nu permite ca standardele lumeşti să deturneze biserica şi valorile ei biblice, inestimabile şi veşnice!
Mike Olari
Family To Family Romanian Outreach
Din categoria Biserica/The Church, Influente seculare, Sistem de Valori, Stare de pacat
Ascultarea, Prioritățile și Responsabilitatea
Continuăm să publicăm un nou articol din seria de articole scrise în colaborare de Mike Olari și Gigi Furdui, membri ai bordului Fundației Family to Family Romania, colaboratori apropiați și la producerea materialelor publicate în revista Credința în Acțiune, publicație care a fost fondată și susținută financiar de Family to Family Romanian Outreach.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
„Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu?“
Această întrebare, care nu poate avea decât un singur răspuns: „Nu!“, a fost pusă de Petru și Ioan autorităților religioase din vremea lor, care le porunceau cu insistență și cu amenințări să nu mai facă o lucrare de care cei doi erau absolut convinși că este voia lui Dumnezeu și anume: predicarea Evangheliei pretudindeni în Numele lui Isus!
Petru și Ioan nu au contestat legitimitatea Sinedriului ca autoritate religioasă. Ei au afirmat, pur și simplu, că, dacă trebuie să aleagă între a asculta de această autoritate religioasă sau Dumnezeu, este nedrept să asculte mai mult de oameni decât de Dumnezeu.
Acest principiu, stabilit de Dumnezeu încă de la începuturile Bisericii, este cât se poate de valabil și astăzi! Atunci când avem de ales între a asculta de autoritatea religioasă a vremii noastre sau de Dumnezeu, întotdeauna și în ciuda oricărui risc, trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
Desigur că autoritatea supremă în Biserică o are Domnul Isus Cristos! El este Capul Bisericii! „El (adică Dumnezeu) i-a pus totul sub picioare și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii.“ (Efeseni 1:22). Domnul Isus își exercită autoritatea spirituală în Biserică prin slujbele enumerate în Cuvântul lui Dumnezeu: „El a dat pe unii APOSTOLI, pe alții PROOROCI, pe alții EVANGHELIȘTI, și pe alții PĂSTORI și ÎNVĂȚĂTORI.“ (Efeseni 4:11). Domnul Isus a reglementat și modul în care aceste categorii de slujitori trebuie să folosească autoritatea lor ca reprezentanți ai autorității supreme – ISUS CRISTOS – spunând: „Știți că cei priviți drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie așa. Ci, oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.“ Toate aceste lucruri sunt recunoscute la nivel teoretic, doctrinar, de majoritatea creștinilor.
În practică însă, lucrurile au luat o întorsătură cât se poate de greșită. Biserica a simțit nevoia de a se organiza din punct de vedere omenesc și social. A fost necesară reglementarea raporturilor dintre Biserică și societate. Pentru a rezolva toate aceste probleme, bisericile au promovat oameni, constituind un mod de organizare religioasă, de inspirație umană, care să funcționeze în paralel cu organizarea spirituală. În felul acesta denominațiunile creștine au recunoscu nivele, respectiv funcții de conducere omenești și anume: secretari, directori, vicepreședinți, președinți, etc.
Aceste autorități umane au suprimat însă autoritatea spirituală, deformând profund conceptul și percepția oamenilor cu privire la conducerea creștină. Desigur ca aceste autorități religioase omenești, urmărind o oarecare „politică religioasă“ își permit să nu mai fie atât de mult „slujitori“ sau „robi ai tuturor“. Ei au devenit „lideri creștini“, „cârmuitori religioși“, care stăpânesc peste organizații, „poruncindu-le cu stăpânire!“
Percepția generală, indusă de această deficiență, i-a determinat pe unii slujitori să se intimideze, considerând, pe bună dreptate dealtfel, că unii sunt mai păstori decât alții, că unii sunt mai apostoli decât alții sau că unii sunt mai evangheliști decât alții, după cum, fiecare, ocupă sau nu o anumită poziție în ierarhia religioasă omenească.
Un alt efect negativ este acela că, între slujitori au apărut un fel de concurență legată direct de ajungerea în vârful piramidei religioase omenești! În bisericile locale au început să-și facă loc tot felul de compromisuri, în detrimentul slujirii, care, în consecință a început să fie NEGLIJATĂ! Toate aceste stări de lucruri au determinat, de asemenea, deformarea principiului evanghelic cu privire la preoția universală. Tot mai mulți sunt creștinii de rând în mintea cărora s-a cristalizat ideea că, deși teoretic fiecare creștin este „un preot“, totuși, „unii creștini sunt mai preoți decât alții!“
Marele pericol, care întotdeauna a constituit și un test al gradului de declin spiritual, este apariția și delimitarea unui cerc restrâns al clericilor, al „profesioniștilor religiei“, care s-au izolat încet, dar sigur, de marea masă a credincioșilor simpli și poate, uneori, ignorați.
Mișcarea creștină neoprotestantă este și ea pândită la rândul ei de pericolul profesionalizării slujirii! Din ce în ce mai puțini slujitori laici au loc la amvoanele noastre! Există deja o clasă de clerici, în rândurile căreia se poate pătrunde din ce în ce mai greu, clasă care s-a poziționat undeva spre vârful piramidei religioase și care tinde să devină din ce în ce mai rece și insensibilă în a-i sluji pe cei mulți, care, de fapt, alcătuiesc baza acestei piramide.
În mare măsură, responsabilitatea acestei stări de fapt îi revine masei de credincioși și slujitori de rând. Prea mulți dintre noi ne-am lăsat intimidați de cei care, „domnind peste noi“, au ajuns să poruncească cu stăpânire. Am ajuns să fim într-atât de convinși că nu se poate schimba nimic, încât nu mai avem nici măcar curajul de a ne exprima deschis opinia!
Este vremea ca fiecare credincios creștin și slujitor al Domnului Isus să renunțe la comoditatea de a nu spune nimic și de a nu face nimic. Este timpul să renunțăm la întâlnirile private, în care discutăm în ce măsură greșesc liderii religioși! Trebuie să avem curajul și responsabilitatea, înaintea lui Dumnezeu, să ne exprimăm direct, deschis, și desigur, având cele mai nobile intenții!
Atunci când trebuie să alegem între a asculta de oameni sau Dumnezeu, trebuie ca întotdeauna și indiferent de consecințele să alegem a asculta mai mult de Dumnezeu, chiar dacă această ascultare contravine intereselor noastre imediate! Ascultarea necondiționată a apostolilor, mai mult de Dumnezeu, decât de oameni, a atras asupra lor ura autorităților religioase și implicit prigoana religioasă.
Și astăzi, chiar dacă acesta ar fi prețul pe care ar trebui să-l plătească fiecare credincios creștin sincer, principiul divin rămâne mereu același: NU SE CADE SĂ ASCULTĂM MAI MULT DE OAMENI DECÂT DE DUMNEZEU!
Trezire si Restaurare 