>Intr-un comentariu recent spuneam despre actul semnarii Declaratiei Consiliului Pastoral al Conventiei ca este un act cu adevarat istoric si ca toti pastorii care au semnat declaratia merita toate aprecierile. Dar “cu o floare nu se face primavara” Dupa cum bine stim, noi romanii suntem foarte buni la declaratii , promisiuni, acte si evenimente. Dupa cum zice si zicala: “teoria ca teoria dar practia ne omoara”. De asemenea am spus ca astept sa inceapa procesul practic de reformare a Bisericilor romanesti, ca astept sa vad ca lucratorii din fiecare Biserica vor veni in fata membrilor cu masuri ferme de eliminare a practicilor comuniste paguboase si nebiblice.
Asa cum spunea si fratele Petrica Lascau, de curand, ca ideologia comunista s-a „infiltrat in teologia , practica si comportamentul nostru”. Dar acest lucru nu s-a intamplat dintr-o data ci incetul cu incetul. Ne-a infasurat asa de lesne ca nici nu ne mai dam seama si continuam sa „aram brazda” Evangheliei cu unelte de la vechiul C.A.P.(Cooperativa Agricola de Productie) si cu metode invatate „pe linie de partid”. Pentru ca pentru unii , aceste practici sunt greu de identificat, m-am gandit sa le vin in ajutor cu cateva exemple:
– Unele predici semana foarte mult cu „cuvantarile de la tribuna partidului”. Nu a-ti observat ca sunt un tip de predicatori care isi schimba vocea cand predica si ne tine numai in sloganuri pana le epuizeaza si apoi le ia de la inceput ?
– Adunarile Generale din Bisericile noastre seamana adeseori cu Adunarile de Partid. Suspusii cuvanteaza asa de mult incat nu mai ramane timp prea mult pentru „restul”. Ce sa mai vorbim de propuneri sau critici,… Domne fereste! Totul trebuie sa fie perfect, ca doar „productia la hectar a crescut in fiecare an”
– Aproape ca nu exista dreptul la replica, ca doar „proletarul” trebuie sa taca din gura si sa asculte devenind astfel „iubit ascultator”. Se urmareste adeseori anihilarea oricarei forme de opozitie sau daca exista, a altor pareri. Acestea sunt vazute ca atentate la adresa conducerii.
– Relatiile celor din conducere cu ceilalti membri seamana adeseori cu cea dintre sefi si subalterni.
– „Programul” pe care tot il impodobim ca pe un Pom de Craciun ni s-a impus tot de comunisti ca o forma de distragere a atentiei de la o inchinare adevarata. Tocmai de aceea avem nevoie de fotolii in Biserica ca doar avem „Programe frumoase”. Ne ridicam in picioare la „foc automat” cand ies predicatorii in fata, dar ne asezam comozi in fotolii cand se prezinta Dumnezeu la inchinare. Ba mai mult, a ajuns sa ne deranjeze inchinarea prin cantare si rugaciune pentru ca tine prea mult si astfel apelam la urmatorul „punct in Program”.
– Scoaterea sau anihilarea darurilor Duhului Sfant in numele „ordinii si randuielii”
– Domnia monopolista a unei singure persoane, de regula pastorul sau unul „de bani gata”, sau a unei grupari care de regula sunt neamuri. Tomai de aceea s-a ajuns la un sistem centralizat de conducere care controleaza „tot ce misca-n tara aceasta, raul , ramul”.
– slujbele sunt privite de multi ca fiind functii care te face sef.
– Organizarea si Funcionarea Bisericii este dupa un sablon si nu in functie de darurile spirituale pe care le-a pus Dumnezeu in acea Biserica.
– Lipsa de transparenta este tot o boala cu care am fost contaminati de comunisti.
– La fel ni s-a trasmis si modelul de manipulare si dezinformare a membrilor. Acesta il vedem prezent adeseori in „Bisericile noastre”in special „in pragul alegerilor”.
– Nepotismul si privilegii pentru elita Bisericii.
– Cuvinte ca : Proces Verbal , Colecta, Comitet, Congres , etc sunt imprumutate tot din vechiul regim.
Ar mai fi si altele, dar eu ma opresc aici cu speranta ca va veni vremea cand ne vom putea lepada de ele pentru todeauna. Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.
Dorin Pele,
21 septembrie 2010
Trezire si Restaurare 