http://newsnetcrestin.blogspot.com/2019/08/dorin-pele-sursa-pacii.html
Arhive lunare: august 2019
Unde este predicatorul?
S-au umplut amvoanele de măscărici și de oameni leneși care studiază textul biblic între două semafoare și mai apoi se milogesc pentru un strop de inspirație având impresia că Duhul Sfânt parcă nu știe că din lipsă de chef și disciplină n-au studiat textul biblic.
Faptul că cineva deschide biblia direct in amvon și începe să vorbească doar pe baza unei „inspirații” de moment, nu este nici un act de curaj și nici un act de credință. Psalmistul David spune; Ferice de cine își găsește plăcerea în Legea Domnului, și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
Nu scriu nici din frustrare și nici cu gând de judecată, ci mă gândesc cu durere la turma care se formează printr-o asemenea predicare. Hrănind turma cu improvizații și cu predicarea experiențelor se naște o comunitate alergică la doctrină și teologie,avidă după experiențe, însă refuzând să accepte că doar cuvântul sfânt este normativ…
Vezi articolul original 93 de cuvinte mai mult
Din categoria Uncategorized
Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul
Biserica de azi între Ahab și Mica sau prigonirea celor ce spun Adevărul
Trăim în vremuri tulburi de compromis, vremuri în care comportamentul celor care se numesc creștini este cel descris de Dumnezeu în 2 Timotei 3, unde El spune astfel: “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.”
Ce este bine să știm, este cum funcționează o asemenea biserică și în sensul acesta am luat ca exemplu perioada din Israel când era împărat Ahab, foarte asemănătoare cu perioada descrisă în epistola lui Pavel către Timotei. E bine să știm că în astfel…
Vezi articolul original 1.228 de cuvinte mai mult
Din categoria Uncategorized
Comunismul feminist: ideile bizare și periculoase ale lui Sophie Lewis
„Marți am comentat, pe scurt, despre cartea tocmai publicată a lui Sophie Lewis, Full Surrogacy Now: Feminism against Family, („Surogatul cuprinzător: Feminismul împotriva familiei”) care ne amintește că visul comunist încă e viu și la lucru. În mod special, visul și obiectivul lui Karl Marx, menționat în Manifestul Comunist, de abolire e familiei și căsătoriei. Continuu azi cu al doilea comentariu despre carte.
În Full Surrogacy Now: Feminism against Family, Lewis propune abolirea familiei, a căsătoriei, a relațiilor biologice dintre părinți și copii și înlocuirea lor cu relații de „dragoste, afecțiune și atașament” între copii și oricare adulți care au posibilitatea financiară să-i crească, fie ei părinți biologici, sociali ori de altă natură.
Lewis e o feministă de tipul celor mai radicale. Propune abolirea familiei biologice și înlocuirea ei cu ceea ce ea numește „gestational communism” (adică un „comunism gestațional”). Conform ideilor ei, procrearea e un tip de munca la fel ca oricare altă ocupație, o profesie care „face copii” pe bandă rulantă așa după cum Renault face mașini si Boeing avioane. Această ocupație aparține femeilor care doresc să-și „împrumute” uterul pentru o vreme, contra cost, să aducă pe lume copii. Această ocupație e surogatul.
Nu oricare femeie, zice Lewis, e pregătită pentru această profesie. Fetusul e, zice ea, un parazit care se atașează de peretele uterului și femeile care nu-l doresc pot să-l elimine. Asta înseamnă avort. De aceea, sarcina poate fi o vocație doar pentru femeile care doresc să fie plătite pentru asta. Această vocație e surogatul. Iar odată aduși pe lume, copiii sunt crescuți „într-o comună bazată pe tovărășie și înfrățire”, o noțiune care pe noi, românii, ne duce înapoi în timp, la anii 50, când comuniștii au fondat comunele și colectivele agricole.
Aspectele genetice ale procreării sunt irelevante pentru Lewis deoarece, în final, materialul genetic al bărbaților și al femeilor devin „o amestecătură” asemenea unei omlete.
Lewis propune diferențierea între „familia privată” și „familia publică”. În familia privată, copiii aparțin părinților biologici, iar în cea publică aparțin comunei și societății. Familia publică, ori comună, a existat înainte de familia privată, zice ea, familia privată fiind o invenție a capitalismului modern. Familia comună era „polimaternala”, adică un grup de copii erau crescuți, în comun, de un grup de mame.
Nașterea e o chestiune murdară, în opinia lui Lewis. În cuvintele ei, nașterea e „mirositoare, murdară, sângeroasă și bestială”. Legătura între mamă și copilul biologic e o „invenție a bărbaților de rasă albă, niște demoni capitaliști care impun patriarhatul femeilor pentru a se menține la putere”. Familia privată pe care bărbații de rasă albă o impun, generează „abuz”, pe când cea publică „liberates women” (emancipează femeile).
Nu doar familia se impune a fi abolită, dar și noțiunea de sex ori gen. În cartea ei, Lewis nu folosește cuvintele „femei” ori „fete”, ci „persoane impregnate / însărcinate” (adică femeile) și „persoanele care impregnează”, adică lasă femeile însărcinate (adică bărbații). Este deci, vorba de un vocabular nou, nu doar de idei noi.
Pentru ce și la ce folosește trupul uman, întreabă Lewis? Pentru un scop determinat la nivel biologic? Nu. Atunci pentru ce? Pentru a fi folosit de fiecare dintre noi după cum dorim.
Recomand Full Surrogacy Now tuturor care citesc acest comentariu. Conține mult mai multe idei otrăvitoare. Dacă ni se par bizare, în timp ele vor deveni mainstream, adică de tipul „de ce nu?”
Influența feminismului în spațiul public e mare și se intensifică. Chiar și în România, unde unele dintre politicienele cele mai vizibile promovează radicalismul feminist.”
Peter Costea
Din categoria Peter Costea
Un blestem care aspiră la realitate: comunismul feminist
Pe orizont se reliefează încă o utopie amăgitoare: comunismul feminist, ori versiunea comunistă a mișcării feministe contemporane. După cum puteți anticipa, ea propune abolirea familiei și a căsătoriei. Motivele, însă, diferă de cele propuse de Marx ori mișcarea pentru drepturile „minorităților sexuale” pentru abolirea familiei.
Despre feminism ca doctrină toxică pentru minte și valori am scris relativ des de-a lungul anilor prin canalele mediatice AFR. Feminismul, însă, nu trebuie confundat cu mișcarea femeilor pentru drepturi egale cu bărbații și egalitatea de șanse. Mișcarea pentru egalitate a femeilor a început pe la mijlocul Secolului XIX și s-a încheiat pe la sfârșitul anilor 60 ori începutul anilor 70. De jumătate de secol ne confruntăm cu versiunea feministă a relațiilor de familie, valori, religie, politică, societate, avort, căsătorie, egalitate de șanse și alte lucruri asemănătoare.
Mișcarea pentru egalitate a femeilor a fost, fără îndoială, o mișcare legitimă. E suficient să privim în urmă pentru a ne da seama de statutul inegal pe care femeile îl dețineau în societate, înaintea anilor 60 și să apreciem eforturile și rezultatele pozitive care au fost scontate. Femeile au obținut dreptul la vot. Apoi dreptul de a candida și de a fi alese în structurile politice. Dreptul de a deține proprietăți pe numele lor. În țările anglo-saxone, în mod tradițional, femeile nu puteau deține proprietăți în nume propriu, ci doar prin intermediul soților lor. La locul de muncă femeile erau excluse din anumite profesii ori nu puteau să dețină anumite funcții în management. Puțini dintre noi știm, de exemplu, că până în anii 60, în Statele Unite, femeile în general nu puteau deține cărți de credit pe numele lor. Ca atare, progresul făcut trebuie cunoscut și aplaudat.
Privind valorile, mișcarea femeilor pentru egalitate era și a rămas conservatoare. Era împotriva avortului, femeile văzând în copii o viață umană care merită și necesită să fie adusă pe lume. Era împotriva divorțului. Era pentru fidelitate și monogamie, pentru integritatea căsătoriei și a familiei, împotriva pornografiei și a prostituției.
Lucrurile, însă, au început să se schimbe radical în anii 60, când, spre sfârșitul deceniului și începutul anilor 70, mișcarea pentru egalitate a femeilor din America s-a scindat, iar mișcarea feministă a început să domine discursul public privind egalitatea femeilor în societate, ce înseamnă ea și ce politici trebuie adoptate pentru a dobândi noul concept de egalitate între sexe.
Avortul, mai mult ca orice, a cauzat sciziunea din interiorul mișcării pentru egalitate a femeilor, ducând, în 1972, la ruptura ireversibilă între femeile conservatoare și cele feministe, cele dintâi fiind împotriva avortului, iar cele din urmă pentru.
În America, mișcarea pentru egalitate s-a scindat pe la începutul anilor 70, la convenția anuală a femeilor care se ținea atunci la Houston. Femeile conservatoare s-a retras din convenție și au ținut un congres separat într-o locație diferită a metropolei. Încercările de reconciliere au eșuat, iar în toamna lui 1972 cele două grupuri din mișcarea pentru egalitate a femeilor s-a scindat ireversibil. Atunci s-a ținut și ultimul congres al mișcării pentru egalitate la Washington DC, când a fost propusă o rezoluție pro avort. Se spune că dezbaterile între cele două grupuri au fost furtunoase, au ținut până pe la 2 ori 3 dimineața, când multe dintre femei au plecat de la dezbateri.
Votul s-a ținut fără ca ele să fie prezente, iar unii afirmă că el a fost dat fără ca cvorumul necesar să fi fost atins. Rezoluția pro-avort a trecut, moment în care între femeile conservatoare și cele feministe ale Americii a izbucnit un război ideologic care încă e în derulare.
În 1973, feministele au dobândit dreptul la avort ca urmare a unei decizii emise de Tribunalul Suprem al Statelor Unite. În același an, femeile conservatoare au lansat mișcarea pro-viață din America, o mișcare fondată în mare majoritate pe implicarea femeilor creștine, iar apoi prin asocierea soților lor. De atunci, conflictul ideologic între aceste două grupuri de femei continuă, se intensifică și nu dă semne de încetineală. Femeile conservatoare s-au înrolat în politică pentru a aboli avortul. Ce e mai puțin cunoscut, însă, este că și între feministe există o mișcare anti-avort, care însă e puțin influentă.
Între timp, feministele au devenit și mai radicale, anti-familie, anti-căsătorie, anti-bărbați, anti-băieți, anti-valori, anti-creștine și pro-avort și pro-păgânism. În ultimii 50 de ani, ele au radicalizat un număr tot mai mare de femei tinere, multe dintre ele devenind politicieni. Universitățile americane au lansat „feminist studies”, adică programe de specializare în feminism, care de la an la an devin tot mai radicale, toxice pentru minte și anti-familie.
Acest scurt istoric mi-a venit în minte citind, zilele acestea, una din cele mai radicale, anti-familie și anti-creștine cărți care mi s-a dat să citesc vreodată. Autorul e Sophie Lewis, iar titlul cărții e Full Surrogacy Now: Feminism against Family. Publicată anul acesta, cartea are 224 de pagini.
Sper să revin curând cu un alt comentariu în care să vă prezint câteva dintre ideile stranii pe care le propune autoarea, pe care trebuie să le combatem și de care trebuie să ne ferim.
Peter Costea
Din categoria Peter Costea, Uncategorized
Facerea de ucenici este un mod de viață – Versetul Zilei, 13 August 2019
„Duceţi-vă și faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.”
Matei 28:19 VDC
https://bible.com/verse-of-the-day/mat.28.19/39709
Din păcate pentru cei mai mulți creștini astăzi acest verset nu este luat ca o poruncă ci, ca pe ceva facultativ sau formal. A nu face ucenici este defapt o sfidare la adresa lui Dumnezeu și a modelului Lui de extindere a Împărăției. In multe biserici astăzi se pune mai mult accentul pe programe care au nevoie de spectatori sau, dacă vreți, de iubiți ascultători. Altele pun accentul pe clădiri, pe bani ș.a.
Howard G. Hendricks spunea cu referire la porunca Domnului Isus de a face ucenici că „Hristos cel înviat din morţi a lăsat această moştenire – Magna Charta Bisericii Lui. El ne-a dat atît modelul, cît şi metoda. Viaţa şi moartea Lui transformă vieţile oamenilor. El a demonstrat că nu faci nimic, dacă nu schimbi viaţa oamenilor după chipul Lui.”
„Ucenicii se fac nu se nasc”, spunea Walter Henhchsen. Mare adevăr. Lui Isus I-a luat 3 ani și jumătate ca să îi pregătească pe cei 12 apostoli pentru lucrare.
Ucenicii nu se fac punându-i odată pe lună pe program să predice sau să cânte o cântare sau să se roage. Este nevoie să stai lângă ei și să petreci timp împreună de mai multe ori pe săptămână. Trebuie să te implici în viața lor și să investești timp, energie și tot felul de resurse.
Ucenicii nu se fac în clasă predând-le doar o lecție. Ucenicii au nevoie de modele în fiecare zi. Teoria își are rolul ei dar este ineficientă dacă nu este pusă în practică împreună cu promotorul ei. Isus a luat ucenicii cu ei în fiecare zi demonstrându-le învățăturile Lui.
Ucenicii nu se fac doar chemându-i în față să se predea. După ce s-au hotărât ca să îl urmeze pe Hristos trebuie să îi iei de mânuță ca să le arați calea și cum se merge pe ea.
Ucenicii nu se formează instant la botez când îi prezinți bisericii, ci continuînd să îi înveți sistematic tot ce ți-a poruncit El.
Ce trebuie să faci ca să ai și tu ucenici? În primul rând trebuie să fii tu de ceva vreme un ucenic adevărat al Domnului Isus. Apoi trebuie să iubești oamenii într-atât de mult încât vei face ce ți-a poruncit Isus ca să îi ajuți să crească.
Pentru a avea ucenici trebuie să existe o relație, o legătură cristică cu acele persoane. Pentru a întreține o relație sau o legătură cu o persoană este nevoie de a aloca timp, de dedicare și implicare. Pentru a putea pune timp deoparte trebuie să vezi această lucrare ca o chestiune de viață și moarte, ca o prioritate. Până la urmă trebuie să fie ceva ce faci în fiecare zi. Numai în felul acesta poate deveni un mod de a trăi. Ucenicizarea nu e un eveniment ci este un mod de viață.
Dorin Pele
Din categoria DorinPele, Uncategorized, Versetul Zilei
STOP making worship leaders and thought leaders the most influential people in Christendom.
Vă recomand să citiți acest articol.Este exact ceea ce se întâmplă în multe Biserici din America, iar acest model este preluat, din păcate, de Biserici românești.
„We must STOP making worship leaders and thought leaders or influencers or cool people or „relevant” people the most influential people in Christendom. (And yes that includes people like me!) I’ve been saying for 20 years (and seemed probably quite judgmental to some of my peers) that we are in a dangerous place when the church is looking to 20 year old worship singers as our source of truth. We now have a church culture that learns who God is from singing modern praise songs rather than from the teachings of the Word…”
Corupția și plata taxelor – Cristian Șoimaru, pastor
În cartea Proverbe se vorbește foarte mult despre faptul că Dumnezeu urăște măsura falsă, o „greutate strâmbă”, că Dumnezeu e împotriva celui mândru, a celui arogant, a celui corupt. Se vorbește de faptul că nedreptatea și corupția (e același cuvânt) blesteamă o țară. Dumnezeu de fapt iubește dreptatea, este un judecător care nu privește la fața omului, ci la adevăr.
Și atunci când ai o țară în care sistemul judecătoresc nu împarte legi după dreptate, ci după șpăgi, deja țara este sub blestem. Atunci când ai guvernanți care iau mită pentru contracte, acel lucru nu e doar o problemă comercială, nu afectează doar PIB-ul României, ci întreg mediul în care oamenii se dezvoltă. De aceea mulți români pleacă din țară. Cei mai mulți nu vor mari averi, ci o viață decentă, să-și poată construi o casă fără să dea șpăgi la primărie. Sau vor să meargă la un spital, când…
Vezi articolul original 213 cuvinte mai mult
Din categoria Uncategorized
Trezire si Restaurare 