Scopul si Caracterul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite ale Americii(1)

Desi  aceasta Asociatie, din anumite motive, nu a mai fost infiintata  merita studiat proiectul Statutului pentru ca pe baza acestuia s-a infiintat „Consiliul Pastoral al Conventiei”. Aceasta  „organizeaza” Conventiile Bisericilor Penticostale. Am pus in ghilimele organizeaza pentru ca defapt Biserica locala isi foloseste propriile resurse pentru a o putea organiza. Dar nu trebuie sa scapam din vedere cateva aspecte pe care totusi le „organizeaza”:

• Stabileşte organizaţia care va prelua organizarea Convenţiei.
• Lansează o viziune şi colaborează cu Pastorul Coordonator în pregătirea temei pentru Convenţie.
• Stabileşte codul etico-moral al slujitorilor (predicatori, cântăreţi) din cadrul Convenţiei şi veghează la respectarea acestuia.
• Creează şi întreţine un website administrat de un webmaster. http://www.ropenti.com devine site-ul oficial al Consiliului Pastoral al Convenţiei şi este pus anual la dispoziţia bisericii organizatoare.
• Creează poziţia de Funcţionar Administrativ al Consiliului. Atribuţiile şi responsabilităţile acestuia sunt stabilite de Consiliul Pastoral.
• Veghează ca hotaririle luate în cadrul uneia dintre organizaţii cu privire la aspectul etico-moral şi doctrinar ale unui lucrător sau membru să fie respectate în cadrul celorlalte organizaţii care sunt parte din Convenţie.
• Cultivă în cadrul activităţilor sale relaţii de respect reciproc, colaborare frăţească şi neamestec în treburile interne ale organizaţiilor (bisericilor) componente.
• Nu se substituie şi nu este subiectul autorităţii conducerii organizaţiilor componente.

Sursa : http://www.ropenti.com/index.php/despre-noi/consiliu

Acum  sa ne uitam la Scopul, iar in urmatorul articol la Caracterul „Asociatiei Penticostale Romane” si sa facem comparatie.

• Sa stranga laolalta fratietatea penticostala romana din Statele Unite si din Canada intr-o partasie a dragostei, in Numele Domnului si Mantuitorului nostrum Isus Hristos.
• Sa promoveze legatura, respectful si colaborarea intre bisericile membre.
• Sa asiste bisericile in cooperarea misionara si de caritate.
• Sa fie o punte de legatura  intre bisericile penticostale romane si alte organizatii, uniuni sau conventii penticostale , in reprezentare, partasie , misiune.
• Sa fie mijlocul de reprezentare a bisericilor member in fata forurilor guvernamentale, sociale si politice.
• Promovarea literaturii crestine in cadrul diasporei romanesti din Statele Unite si Canada

Va urma

Articole cu aceeasi tema :

S-au impartit turmele

O noua structura de conducere peste Bisericile Penticostale Romane din America
Consiliul Pastoral al Conventiei tine locul Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite si Canada

Amintiri din „Epoca de Aur”(1986)

„Frate președinte, dacă-mi permiteți…”

Iată o formulă demnă de analele baptiștilor!

Frate-președinte, frate-doctor, frate-polițist, frate-inginer, frate-profesor, frate-fotbalist, frate-bariton, frate-poet, frate-gunoier, frate-zilier, frate-tinichigiu, etc., etc. ar stîrni nu doar o dreaptă mîhnire și mînie din partea pragmaticului epistolar Iacov, dar și în majoritatea comunității creștine evanghelice.

Ca unii care sperăm că-i aparținem, am trăit o astfel de repulsie cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Dar înainte de-a încerca să actualizăm episodul, trebuie să-l contextualizăm.

Era în vara lui ’86, an în care părinții emigraseră, în care eram pe pragul mutării locului de muncă din Sălaj în județul Cluj, în care Domnul ne-a mai adăugat o săgeată (a patra) în tolba familiei. Se întîmpla după o perioadă apreciabilă de slujire a comunității locale baptiste din Cîmpia Turzii, al cărui diacon ales și responsabil era Vasile T. . Aspectul slujirii trebuie filtrat prin prisma unei echipări teologice non-formale underground (sau cum ar spune Richard W.- în subterană), sub egida Navigatorilor, a CCC (actualmente Alege Viața), a Slavic Gospel și ulterior a biiiștilor (azi Entrust4). Printre mulți alții cu care am mers alături (Paul, Dănuț, Titi, George, Radu, Titus C, Titus M), unul care azi e notoriu printr-o activitate publicistică prolifică, e și Beni Fărăgău. Logica acestei mențiuni se va revedea mai jos.

Revenind la sceneta sinodală a baptiștilor din Comunitatea de Cluj de la acea vreme, singurul act care s-a jucat a fost pe tema propunerii avansate de către Biserica Baptistă din Cîmpia, propunere a cărui mesager a fost fratele Vasile. Biserica neavînd păstor ordinat, s-a orientat spre noi. Așa se face că după ședința lunară a păstorilor din Comunitate din vara anului mai sus menționat (o ședință mai mult de prelucrare decît pentru lucrare, la care participa obligatoriu și un netăiat împrejur- împuternicitul Hoinărescu Țepeș Horea)  am fost invitați de către membrii comitetului de conducere a Comunității la o discuție face-to-face.  Invitat de „onoare” era și președintele Uniunii Baptiste din acea perioadă, nimeni altul decît Mihai Hușanu. Au mai fost prezenți atunci avocatul Paul B. (fost secretar general pe vremea lui Mara), DECEBAL al nostru, și ultimul cu voia dvs, Titus M., păstor la Zalău „pe aceleași vremuri”.

După ce fratele Mihăiță, cum îl alinta Radu Căpușan pe păstorul lui de la Mănăștur, deschide meetingul, cu formula protocolară, „Salutăm în mijlocul nostru pe fratele Dorel Codreanu”, se trece la subiect. Unul fierbinte, cu multe predicate și mai puține virgule. Subiectul era propunerea de ordinare. Și cum absolut peste tot era o comisie de cadre care verifica dosarul înaintea oricărei angajări pe o funcție de importanță aparte, și în cazul de față s-a trecut la pure(ifi)cat „originea” noastră. Dacă e sau nu sănătoasă. Nu criteriile teologice, de competență în slujire, nu recunoașterea din partea comunității erau baza verificării.

Mihai H. deschide chestionarul cu:

„Frate, știm că ești doctor, că porți halatul alb și că încerci să vindeci, dar…”,Și cum niciodată nu lipsește acest fatidic DAR, „dar vrem să știm dacă dumneata crezi în vindecări”.

Știind unde bate întrebarea, adică la poarta fraților noștri penticostali, am prelungit puțin replica directă prin: „Da frate Mihai, cred. Că de aia și prescriu medicamente”.

O paranteză ce se impune: încercăm să reproducem din memorie, după mai bine de 25 de ani, tot dialogul purtat atunci. Scuze pentru eventualele inexactități!

„O dar nu la asta mă refeream”-adăugă președintele. „Dacă crezi în vindecări miraculoase”.

„Da, cred ce scrie la Iacov 5. Dar și pentru că în familia noastră am asistat la vindecări miraculoase”- i-am replicat.

La acest moment „istoric” intervine subalternul președintelui, păstorașul din Zalău cu memorabila: „Frate președinte, dacă-mi permiteți…”.

După care își îndreptă privirea autosuficientă spre noi, o privire ca a celui ce-și periază șeful în scopul avansării în grad, și ne înterogă:

„Frate, tu crezi în mărturisirea de credință și în statutul baptist?!?”

La care, nerezistînd ispitei i-am răspuns tot cu o întrebare: „Dar de ce mă întrebi frate Titus”?

„Pentru dacă vrei să intri între noi, trebuie să fii baptist”. O replică cosmetizată a celebrei lozinci comuniste „Cine nu-i cu și ca noi, e împotriva noastră”.

Și ca să punem punct mascaradei, am replicat: „Inainte de a fi baptist, vreau să fiu biblic!” Deși ambele încep cu „b”, partea finală a frazei o include pînă peste pe prima.

Așa deci cu „Frate președinte…”

Cum era și de anticipat, rezoluția a fost una negativă pentru noi. (Contr)Argumentele invocate de soborul comunitar au fost pe măsura membrilor lui.

„Nu poți deveni păstor deoarece: ai pregătire superioară, ai neamuri în America, faci parte din grupul lui Beni, ai făcut parte din ALRC, nu ai seminar.”

Pentru acea vreme a avea pregătire superioară „seculară”, era ca o ciumă pentru slujitorii Cuvîntului care vroiau să se consacre plenar vestirii Acestuia…

A avea rudenii plecate legal (nu transfugi) în SUA era o tinichea…

A face parte dintr-un grup de părtășie și Studiu Biblic, în care era printre alții și Beniamin Fărăgău, era o pacoste. Cu regret, dar nu putem să nu remarcăm (ca o paranteză)  similitudinea  tristă între acest punct argumentativ al fostului președinte baptist și cel al renumitului, reputatului și apreciatului slujitor al altarului și al scrisului, fr. Pitt Popvici. În iarna lui ’94, cînd la sugestia lui Cornel Drăgoi, pastor la acea vreme la Detroit, am fost invitat la Sacramento, California în scopul unei cunoașteri reciproce mai aprofundate în vederea unei eventuale preluări a slujirii pastorale de după cea a fratelui Pitt, acesta din urmă ne-a întrebat scurt și la subiect:

„Vii de la Iris unde e Beni Fărăgău?!?”

„Da!”- am răspuns, neștiind că aceasta va constitui un impediment…

A fi fost membru ALRC era ca o paria…

A nu fi trecut prin seminarul teologic baptist sub bagheta „magică” a PROFESORULUI, era de neiertat…

Așadar „Frate președinte, dacă-mi permiteți…” rămîne cum ne-am înțeles: fiecare cu ale lui!  Ca un „deliciu: traseul avocățelului prezidențial, după mai bine de un sfert de veac a fost unul destul de zbuciumat. Zalău, Cleveland OH, Naples FL sunt doar cîteva repere…

Dr. Viorel D. Codreanu

http://barthimeu.wordpress.com/

 

6 Warning Sings Of Leadership Failure

„Our local churches (and huge, publicly traded companies) go down in flames under the guidance of capable leaders with questionable ethics. In the recent past, we’ve witnessed the public downfall of leaders from almost every arena of society. One day, they’re on top of the heap; the next, shame and infamy are heaped on them.

While our outrage at disgraced leaders may be justified, we fail to realize how quickly „they” become „us.” The distance between beloved leader and despised failure is shorter than we think…” Read more >>
Source : Church Leaders

Un păstor mare ?

Barzilaiendan

Mi-a scris cineva din Romania:

,,Va binecuvintez in Numele Domnului. Sunt un mic pastor din Romania si sunt interesat de …“

Nu m-am putut opri să-i răspund:

,,Toți suntem ,,mici păstori“! Există doar un singur Mare păstor al oilor (1 Petru 5:4). Cine se crede un păstor mare va avea o mare surpriză când va da ochii cu El.“

Vezi articolul original

Consiliul Pastoral al Conventiei tine locul Asociatiei Penticostale Romana din Statele Unite si Canada?

Interesant cum lucreaza Dumnezeu. Uneori chiar nu inteleg de ce sunt „harazit” sa obtin informatii pe care nu le cer sau nu le caut. Desi pare greu de crezut, am intrat in posesia unui document care s-a vrut sa fie „Statutul de organizare al Asociatiei Penticostale Romane din Statele Unite si Canada”. Pentru cei mai multi numele nu spune prea multe pentru ca nu a fost popularizat. Desi, se pare , ca nu s-au mai organizat sub acest nume, documentul da de gol intentiile acestui grup de pastori cat si ce au reusit sa realizeze deja prin „Consiliul Pastoral al Conventiei. Ca si introducere pun o poza  spre autentificare cu o parte din Articolul IV. Lectura placuta si atentie sporita pentru ca ni se pregateste ceva ce noi „prostimea” nu stim! Mai bine zis, ca  nu am stiut pana acum, dar … urmeaza.

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (3)

In a doua postare  erau prezentare responsabilitatile sau obligatiile prezbiterilor/batrinilor. Mergem mai departe cu „relationship, appointment” and ” term”:

„4. Relationship

We view the specialization of labor among the Elders to be as follows:

1. The Senior Pastor-Teacher will hold an honorary position on the Council of Elder with full privileges and specialize in teaching. The Pastor-Teacher will serve an indefinite term as a member of the Council of Elders as long as he holds this position (see Article X, Pastoral Staff).

2. The other Elders will specialize in equipping the saints based on their spiritual gift(s). The term of office for these Elders will be as defined in the next section.

5. Appointment

The need for an Elder may be recognized by Elders or members of the church body. The Elders, in consultation with or in response to body members, shall seek to discern the nature of the need and to visualize God’s person and means for its fulfillment. After the requirements of the office have been defined, all essential information on this matter will be communicated to the congregation.

The source of new Elders other than the Pastor-Teacher Elder will be from within the church membership. These men shall meet all Scriptural qualifications of an Elder and must be found blameless according to scripture. (I Timothy 3:2; Titus 1:7).

6. Term

Elders (except the Senior Pastor-Teacher) will be elected to a maximum of a three (3) year term of office consistent with their continued desire and ability to serve in this capacity (which must be recognized by other Elders and members of the church body). An Elder may be elected to a second consecutive term of office but will be ineligible for a third term until the lapse of at least one year following the second term. The terms of the member Elders will be staggered such that approximately 1/3 of the positions will conclude each year. Shorter than three-year terms may be used to meet this requ

irement if necessary…”

Alte articole pe aceeasi tema :

Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrîni (1)
Model de Statut in care autoritatea apartine in mod colectiv intregului grup de prezbiteri/batrini 2/

 

Rezultatul Sondajului : Care este rostul Conventiilor baptiste si penticostale?…, dupa 300 de voturi

 

Care este rostul Conventiilor baptiste si penticostale?

Partasie cu fratii si surorile  12.33%  (37 votes)

Afirmare personala sau a organizatiei/bisericii  12%  (36 votes)

Inchegarea unor relatii  8%  (24 votes)

Relaxare  7.67%  (23 votes)

Oportunitatea de a face niste bani  10.33%  (31 votes)

Gasirea partenerului de viata  7.67%  (23 votes)

Zidire spirituala  8%  (24 votes)

Unitatea intre biserici  7.67%  (23 votes)

Testarea predicatorilor  4%  (12 votes)

Implementarea de viziuni  3%  (9 votes)

Pastrarea limbii romane  4%  (12 votes)

Testarea rabdarii  5%  (15 votes)

Verificarea starii spirituale a biserici organizatoare  0.67%  (2 votes)

Etalarea modei  8%  (24 votes)

Other:  2%  (5 votes)

Total Votes: 300

Puteti sa votati in continuare AICI

Biserica BETEL Oradea – Pagini de istorie (3)

paşi spre lumină

Traian Ștrengar, Petru Tivadar – supravegheatorul Filialei Oradea, MIhai Chiș – casierul Filialei, și Ionel Pop – secretarul Filialei, în curtea Bisericii Nr. 1 unde își avea sediul și Filiala.

Anii de dinaintea plecării lui Petru Tivadar în America au fost însă marcaţi şi de eforturile autorităţilor comuniste de a decapita mişcarea penticostală şi a-i înlocui liderii cu oamenii sistemului. Judeţul Bihor a cunoscut o serie de oameni ai lui Dumnezeu deosebiţi, înzestraţi cu darurile Duhului Sfânt care au fost folosiţi de Domnul în mod extraordinar. Este suficient să-i menţionăm pe Pavel Ciuciu, Mihai Şorhenţ, Ionel Pop. Ionel Pop a fost un fel de Ţunea al Bihorului, un credincios deosebit de talentat şi cu o chemare specială pentru evanghelizare şi rugăciune. El este unul dintre iniţiatorii nopţilor de veghe care au început să fie organizate în Bihor, Cluj, Turda etc.
Ionel Pop era foarte apreciat de fraţi atât pentru modul…

Vezi articolul original 172 de cuvinte mai mult

Betel – Pagini din istorie (2)

paşi spre lumină

Fotografia Bisericii Penticostale din Oradea din anul 1950, când frații se adunau pe strada Iacobinilor în cartierul Ioșia.

Continuăm, amintirile fratelui Moise Iernea din Detroit, despre anii de început ale Bisericii Penticostale Nr. 1 din Oradea (azi Betel).

Regimul magiar Horty era foarte dur cu românii din Oradea și ne urmăreau mereu unde ne adunam. Frații maghiari se adunau la Vie sus, la casa fratelui Cozma – o familie binecuvântată de Domnul.

Între anii 1940-1943, îmi aduc și eu aminte cum frații Șorhenț, Ciuciu Pavel din Picleu, Bodoc din Burzuc, Marc Șandor din Tășad și alții, treceau prin casa fratelui Tivadar, unde se rugau împreună și apoi trebuia să se prezinte la Penitenciarul din Oradea ande au fost arestați pe câte 2-3-6 luni. Noi, familiile le aduceam mâncare fraților din închisoare.

După 1944 au început să se adune la noi frații veniți din refugiu și fiindcă ne-am înmulțit a fost…

Vezi articolul original 275 de cuvinte mai mult

BETEL – Pagini din istorie (1)

paşi spre lumină

Biserica din Oradea în 1930. În fotografie; fratele Vașadi și soția, familia Brișcuț, sora Teușa Floare și fiica ei Magdalena Teușa (mai târziu devenind Tivadar prin căsătoria cu Petru Tivadar), sora Maghiar, familia Calay, familia Buzlea, familia Bolog, sora Poștașu. Doi gardieni care i-au arestat pe unii conducători ai bisericii și i-au dus la închisoarea din Oradea au vrut să se fotografieze cu grupul credincioșilor. (Foto. din arhiva fr. Moise Iernea – Detroit)

Iată cum povestește fratele Moise Iernea din Detroit, începuturile Bisericii Penticostale din Oradea, (citat din cartea: BETEL – Construcția Casei lui Dumnezeu în timpul comunismului ateu):

„M-am născut în comuna Păușa, județul Bihor, la 14 februarie 1932, din părinți penticostali, ambii decedați în 1935 și 1936 și înmormântați la marginea drumului Tinca-Leș, unde aveau pământul. Din cauza credinței penticostale, regimul Antonescu și Biserica Ortodoxă nu permiteau înmormântarea pocăiților penticostali și baptiști în cimitirul satului.

În anul…

Vezi articolul original 272 de cuvinte mai mult